Boli cu transmitere sexuală: top 7 cele mai frecvente și manifestările lor

Bolile cu transmitere sexuală au un profund impact asupra sănătății. Sifilis, gonoree, HPV, Chlamydia – apar tot mai des în statisticile forurilor medicale iar România nu face excepție. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), peste 360 de milioane de cazuri de boli cu transmitere sexuală se înregistrează în fiecare an în lume. Care sunt bolile cu transmitere sexuală aflate în topul celor mai des diagnosticate, inclusiv în România, vă explicăm mai jos.

Boli produse de bacterii, virusuri sau paraziți

Bolile cu transmitere sexuală, numite și infecții cu transmitere sexuală, sunt maladii infecțioase provocate de:

• Bacterii (gonococ, treponema, chlamydia);
• Virusuri (HPV, hepatita B, HIV – SIDA, herpes);
• Paraziți (tricomoniaza).

Bolile cu transmitere sexuală se răspândesc în principal prin contact cutanat în urma unui raport sexual, vaginal, anal sau oral. Există însă și infecții care se transmit de la mamă la făt. Este cazul HIV, hepatitei B, sifilisului, gonoreei sau chlamydiei.

Datele din 2017 ale OMS arată că cele mai răspândite boli cu transmitere sexuală sunt: tricomonaza, chlamydia, gonoreea și sifilis. În acest moment, peste 500 de milioane de oameni sunt infectați cu herpes genital, iar 300 de milioane de femei au fost diagnosticate cu HPV (Human Papilloma Virus), cauza primară a cancerului cervical. Specialiștii OMS estimează că 240 de milioane de oameni trăiesc cu hepatita B. Datele sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât ultimele două infecții (HPV și hepatita B) pot fi prevenite prin vaccinare, deci ar fi putut fi evitate!

Iată topul celor frecvent diagnosticate boli cu transmitere sexuală:

• tricomonaza (156 milioane de cazuri anual)
• chlamydia (127 milioane de cazuri anual)
• gonoreea (87 milioane de cazuri anual)
• herpes genital (20 milioane de cazuri anual)
• sifilis (6.3 milioane de cazuri anual)
• hepatita B (2.5 milioane de cazuri anual)
• HIV (un milion de cazuri anual)

Boli cu transmitere sexuala. Simptome

În cazul celor mai multe boli cu transmitere sexuală, primele simptome apar la nivelul oragnelor genitale, atât la bărbat, cât și la femeie. Există însă și afecțiuni care sunt descoperite doar în urma unor examene medicale. 

Boliele cu transmitere sexuală se manifestă prin:

• Diferite simptome la nivelul organelor genitale – în cazul infecțiilor gonococice, sifilisului, herpesului.  În general, femeile prezintă leucoree abundentă (secreții vaginale), însoțită sau nu de iritații, arsuri, dureri spontane sau în timpul actului sexual. Ulcerațiile genitale și adenopatiile inghinale sunt alte simptome evocatoare.
• O infecție generalizată (sifilis, hepatita B, SIDA), este detectabilă mai ales în analize de sânge.

Principalele boli cu transmitere sexuală

Tricomonaza – cum se manifestă la femei și bărbați

Tricomonaza (trichomoniaza urogenitală, tricomonoza, tricomonada) este produsă de un parazit unicelular – Trichomonas vaginalis, iar transmiterea este în mod obișnuit, dar nu exclusiv, pe cale sexuală. În general, prezența parazitului este asimptomatică la bărbați (nu are simptome). La femei, boala se manifestă printr-o scurgere spumoasă, aerată, galben-verzuie, fetidă. În formele grave, apar leziuni la nivelul vaginului, așa-numitul vagin fragă. Femeia are senzații de prurit și usturimi, dureri în timpul actului sexual sau urinării. 

Diagnosticul tricomonazei se pune în urma unei analize a secreției vaginale. La examinarea microscopică, parazitul este recunoscut grație mobilității sale. Se realizează, de asemenea, examenul microscopic pe frotiuri colorate și culturi pe medii speciale. 

Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA atrage atenția că infecția cu tricomonaza reprezintă un risc pentru răspândirea altor boli cu transmitere sexuală. Este cazul SIDA. Prin acțiunea sa inflamatorie, tricomonaza poate ușura pătrunderea în organism a virusului HIV. De asemenea, femeile însărcinate, infectate cu tricomonaza, au risc de naștere prematură sau bebelușul poate avea o greutate mică la naștere.

În cazul tricomonazei vaginale este prescrisă administrarea de metronidazol, iar tratarea partenerului este obligatorie. 

Chlamydia, cel mai des diagnosticată boală cu transmitere sexuală din Europa

Chlamydia este una dintre bolile cu transmitere sexuală frecvent întâlnite. Netratată, poate produce probleme serioase aparatului reproductiv, o sarcină fiind greu sau imposibil de obținut. Infecția cu chlamydia este produsă de o bacterie – Chlamydia trachomatis. 

Conform Asociației Române Anti-SIDA, Chlamydia este boala cu transmitere sexuală cel mai des diagnosticată la nivel european.

De cele mai multe ori, infecția cu chlamydia nu prezintă simptome, ceea ce face ca această boală să fie greu de diagnosticat. Femeile pot observa o scurgere vaginală anormală sau usturimi în timpul urinării. Alte semne raportate includ: dureri abdominale, conjunctivită, sângerări menstruale neregulate, senzația frecventă de oboseală sau inflamarea glandelor bartholiniene (glandele aflate la deschiderea vaginului).

În cazul bărbaților, boala se manifestă printr-o scurgere la nivelul penisului și apariția unor cruste pe capul penisului, durere în timpul urinării, conjunctivită, durere la nivelul testiculelor.

Diagnosticul infecției cu Chlamydia se pune în urma analizei pe culturi, iar creșterea semnificativă a nivelurilor Ig G probează infecția acută. 

Chlamydia poate fi vindecată în urma unui tratment corect. De regulă, sunt prescrise antibiotice precum tetraciclină, eritromicină sau azitromicină. 

Boli cu transmitere sexuală. Gonoreea

Gonoreea este produsă de diplococul gram-negativ Neisseria gonorrhoeae. Aceasta este o boală cu transmitere sexuală cu răspândire mare. Contaminarea survine aproape întotdeauna în urma unui contact sexual neprotejat.

Gonoreea se poate transmite și prin contactul zonei genitale cu diferite obiecte (lenjerie intimă, prosoape, WC, jucării erotice). Infecția cuprinde colul uterin și/sau uretra, apoi migrează către glandele lui Bartholin. În România, gonoreea ocupă un loc fruntaș în rândul bolilor cu transmitere sexuală. Centrul Național pentru Controlul Bolilor Transmisibile a înregistrat aproape 80 de cazuri de infecție cu gonoree la ultima evaluare din 2017.

Analize boli cu transmitere sexuală

Simptomele gonoreei apar de regulă la bărbat, infecția fiind asimptomatică în cele mai multe cazuri la femeie.  Primele semne sunt reprezentate de usturimi la urinare, micțiuni frecvente, scurgere la nivelul penisului de culoare albă, galbenă sau verzuie. Uneori testiculele sunt dureroase. Femeile pot avea urinări dureroase, scurgeri anormale sau sângerări în afara menstruației. Acestea însă pot fi confundate cu o infecție urinară. Atunci când gonoreea a fost transmisă în urma unui contact sexual oral sau anal, apar infecții la nivelul gâtului sau anusului. 

Diagnosticul este pus în urma analizei secrețiilor vaginale sau uretrale, iar pe baza antibiogramei sunt administrate antibioticele potrivite, de regulă penicilină. Dacă nu este tratată, gonoreea poate avea următoarele complicații: sterilitate, artrită, sarcină ectopică.

Boli cu transmitere sexuală. Herpesul genital

Herpesul genital este o boală cu transmitere sexuală produsă de două tipuri de virusuri: herpex simplex tip 1 și herpes simplex tip 2. Virusul se elimină prin veziculele care se formează pe piele şi pe mucoase şi care sunt foarte contagioase. După infectare, virusul rămâne în organism pentru toată viaţa şi recidivează periodic atunci când imunitatea este scăzută.

Virusul poate trece de la mama însărcinată la copil în timpul naşterii. Conform Colegiului American de Obstetrică-Ginecologie, virusul se poate răspândi chiar dacă nu sunt prezente veziculele.

Primele simptome apar la câteva zile după contaminare și se manifestă printr-un prurit intens, senzație de usturime la nivelul organelor genitale. După un timp, apar vezicule pline de lichid, care se sparg lăsând ulcerații foarte dureroase. După o săptămână, aceste ulcerații se vor usca, formând o crustă. Aceste manifestări pot fi însoțite de febră, dureri de cap, dificultăți la urinat. 

Diagnosticul de herpes este pus după ce sunt realizate câteva teste de laborator. Dacă veziculele sunt prezente, va fi colectat și lichid din acestea. Un test de sânge poate fi folositor pentru a determina dacă organismul a produs anticorpi specifici. 

Dacă femeia infectată este însărcinată, există riscuri mari pentru făt. Virusul poat fi transmis în timpul sarcinii sau al nașterii, iar infecția poate fi mortală pentru nou-născut. 

Nu există tratament pentru herpesul genital. Totuși, există medicamente care împiedică apariția episoadelor, precum și răspândirea virusului la partenerul sexual. 

Sifilis – cea mai răspândită boală cu transmitere sexuală din România

Sifilisul este cea mai des întâlnită boală cu transmitere sexuală din România. Datele Centrului Național pentru Controlul Bolilor Transmisibile din 2017 arată cu 840 de persoane au fost diagnosticate în acel an cu sifilis. Îngrijorător este faptul că dintre aceste persoane, 115 au fost femei însărcinate, jumătate dintre cazuri fiind depistate în ultimul trimestru de sarcină.

Sifilisul poate fi destul de ușor de tratat dacă este descoperit la timp, însă netratat poate cauza probleme grave de sănătate. 

Sifilisul este produs de o bacterie (Treponema Pallidium) și este divizat în diferite stagii  – primar, secundar, latent și terțiar. Transmiterea se realizează în general prin contact sexual (normal, anal sau oral), dar contaminarea se poate face și prin contact direct cu leziunea deschisă sau cu alte leziuni care apar în stadiul secundar sau latent. Sifilisul se poate transmite și de la mamă la făt. 

În stadiul primar, apare o leziune la locul infectării (organe genitale, gură, anus) numită șancru dur. Aceasta este dură la atingere și nedureroasă. Acest șancru este însoțit de mărirea ganglionilor din zona infectată. Vindecarea șancrului durează până la o lună, uneori fără tratament, dar acest lucru nu înseamnă că boala a fost vindecată. 

Simptomele sifilisului secundar cuprind iritații ale pielii de culoare roșie-maronie, ganglioni măriți și febră.  Aceste simptome apar după vindecarea șancrului, iar răspândirea iritației denotă faptul că infecția a cuprins întregul corp. Asociația Română Anti-SIDA atrage atenția că în acest stagiu 40% dintre pacienți suferă complicații. Iar acestea se traduc prin febră, scăderea în greutate, adenopatie generalizată, tulburări de vedere și inflamația globilor oculari, dureri articulare și afectare osoasă, apariția unor formațiuni proeminente pe marginea labiilor și a vulvei, căderea părului.

Fără tratament în acest stadiu al bolii, sifilisul poate trece în stadiul latent sau terțiar. 

Stadiul latent al sifilisului reprezintă etapa de timp în care nu există semne vizibile ale bolii. Fără un tratament, boala este prezentă în corp, dar fără manfestări.

Stadiul terțiar apare și la 30 de ani de la contaminare. Boala poate cuprinde acum diferite organe – inimă, vase de sânge, sistem nervos. În acest stadiu poate apărea decesul pacientului. Din fericire, ultimele stadii ale bolii sunt foarte rar întâlnite, tratamentul fiind aplicat în fazele incipiente. 

Boli cu transmitere sexuală. Hepatita B

Hepatita B este o infecție a ficatului produsă de virusul cu același nume. Cronicizarea acestei boli poate duce la apariția insuficienței hepatice, cirozei și a cancerului hepatic. Una din căile de contaminare cu virusul hepatitei B este cea sexuală. Virusul poate pătrunde în corp la contactul cu sângele, saliva, sperma sau secreției vaginale a persoanei infectate, arată site-ul Mayo Clinic.

Severitatea complicațiilor acestei boli face ca maladia să fie în permanență în atenția forurilor medicale internaționale. OMS consideră Hepatita B o problemă de sănătate publică la nivel mondial, vaccinul împotriva acestei boli fiind în schema obligatorie de imunizare.

Există mai multe tipuri de teste pentru depistarea Hepatitei B. Cel mai uzual test este cel numit Antigen HBs.

Simptomele Hepatitei B pot include: dureri abdominale, urină închisă la culoare, febră, dureri articulare, pierderea apetitului și scăderea ponderală, greață, stare permanentă de oboseală, îngălbenirea pielii și a ochilor. 

Pentru 95% dintre cei care suferă de Hepatită acuta B nu este necesar un tratament specific, sistemul imunitar poate controla virusul și îl poate anihila în decurs de șase luni. Medicii Institutului Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș” spun însă că pentru bolnavii cronici trebuie urmat un tratament antiviral care va împiedica apariția complicațiilor. Pentru românii asigurați în sistemul public de sănătate, acest tratament este gratuit.

HIV-SIDA – sute de cazuri pe an, zeci de mii de români sub tratament

Sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA) este o afecţiune a sistemului imunitar cauzată de virusul imunodeficienţei umane (HIV).  La sfârșitul anului 2019, Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș” avea în evidență 15.661 de persoane infectate HIV/SIDA, dintre care aproape 13.000 de pacienți sunt sub tratament. 257 de cazuri noi au fost înregistrate în prima jumătate a anului 2018.

Raporturile sexuale neprotejate prin prezervativ cu persoanele seropozitive sunt forma cea mai frecventă de transmitere a infecţiei cu HIV. Contaminarea are loc prin contactul cu fluidele biologice  – secreții vaginale, spermă, sânge, precum și cu mucoasele genitale, anale sau bucale, chiar dacă acestea nu prezintă leziuni. 

Virusul HIV se transmite atât prin sex vaginal, anal, cât și prin contact sexual oral. De mare risc este sexul anal din cauza lipsei lubrifierii anusului, cât și vascularizației intense a acestuia, atrage atenția Asociația Română Anti-SIDA (ARAS).

Diagnosticarea precoce a infectării cu HIV poate crește speranța de viață. Testarea se realizează cu ajutorul a două teste  – ELISA și Western Blot. Acestea pot ieși însă negative în primele șase luni, cât timp organismul nu a început să producă anticopri. 

Astăzi, schema de tratament HIV/SIDA a evoluat foarte mult. Medicamentele antiretrovirale reușesc să reducă foarte mult rata decesului, virusul HIV devenind o boala cronică, așa cum puteți citi în acest articol.

Prevenirea bolilor cu transmitere sexuală

Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA face următoarele recomandări pentru prevenirea infecțiilor transmise pe cale sexuală:

1. Abstinența, mai ales atunci când istoricul medical al partenerului nu este cunoscut.
2. Vaccinarea. Hepatita B și HPV pot fi prevenite prin vaccinare. Imunizarea ar trebui să se facă înainte de a deveni activi sexual.
3. Reducerea numărului partenerilor de sex. 
4. Monogamia. O relație pe termen lung cu o singură persoană sănătoasă reprezintă cea mai eficientă formă de a evita bolile cu transmitere sexuală.
5. Prezervativul este eficient în prevenirea infecțiilor transmise pe cale sexuală.