Splenomegalia: cum știi că ai splina mărită și care sunt cauzele

Splină mărită sau splenomegalie înseamnă creșterea dimensiunilor și volumului splinei. Multe probleme, de la infecții în corp și până la afecțiuni hepatice și cancer, pot fi explicația pentru o splină mărită.

Greutatea normală a splinei, un organ situat în partea stângă, sub coaste, este în jur de 150 grame, iar diametrul cranio-caudal, adică de la cap la coadă – 120 de centimetri. Creșterea dimensiunii peste 120 de centimetri și a greutății peste 150 de grame este considerată splenomegalie. În termeni mai clari, splina are în mod normal mărimea unui pumn, dar din diverse cauze poate să depășească cu mult această dimensiune.

Splina are funcții multiple în organism, în special în supravegherea imună și în hematopoieză, în curățarea organismului prin rolul ei e a elimina toxine, dar și în digestie.

Care este rolul splinei în echilibrul sistemului imunitar? Ei bine, splina este sursa a două tipuri de globule albe care luptă cu infecțiile: limfocitele B și limfocitele T.

Citește aici care sunt semnele că ai putea avea o imunitate scăzută și ce analize te ajută să o depistezi.

---

„Splina este un organ-cheie în susținerea sănătății sistemului imunitar, este responsabilă cu producerea și distrugerea celulelor sanguine, cu stocarea sângelui. Este considerată de chinezi a doua mamă a organismului.“

Dr. Florina Cristescu, medic primar geriatrie-gerontologie, medic primar de medicină internă la Centrul Medical ProMemoria

---

De ce se mărește splina 

În caz de splenomegalie apare, potrivit medicului internist, o exagerare a funcțiilor normale ale splinei. Mărirea splinei este asociată cu multiple afecțiuni, cum ar fi:

• hiperplazia sistemului imun în caz de infecții bacteriene, virale, parazitare, ca în cazuri de: septicemie, endocardită bacteriană, febră tifoidă, malarie, tuberculoză, abces splenic, mononucleoză infecțioasă, citomegalovirus;
• hiperplazie în afecțiuni inflamatorii și autoimune: anemii hemolitice, trombocitopenii imune, boala lupică, sarcoidoză;
• splenomegalie congestivă prin alterarea fluxului sanguin, în: ciroză hepatică, insuficiență cardiacă congestivă, tromboză sau stenoză de venă portă;
• splenomegalie infiltrativă: în afecțiuni benigne caracterizate prin stocare de anumite substanțe endogene (boala Gaucher, boala Niemann-Pick, amiloidoză), sau în afecțiuni maligne (leucemii, limfoame, tumori ale splinei);
• splenomegalie prin proliferarea celulelor sușe hematopoietice (hematopoieza extramedulară): mielofibroza cu metaplazie mieloidă, anemii hemolitice congenitale, anemie feriprivă.

Citește aici povestea unei tinere diagnosticate la vârsta de 5 ani cu boala Gaucher: „Amintirile părinților legate de diagnosticare nu sunt prea plăcute și se întind pe o perioadă de mai bine de cinci ani. În jurul vârstei de 2 ani, au observat că răceam foarte des, după care au început să apară și alte simptome, cum ar fi hemoragiile nazale și, mai apoi, abdomenul mărit din cauza splinei și a ficatului. Aveam abdomenul ca și cum aș fi fost un copil însărcinat”, spune Daniela, din ceea ce i-au povestit părinții.

Splina mărită: simptome

„Rareori ne dăm seama că splina este mărită, dar medicul, când consultă pacientul, poate evalua dimensiunile acesteia prin palpare.“

Dr. Florina Cristescu, medic primar geriatrie-gerontologie, medic primar medicină internă

Medicul precizează că uneori ne dăm seama de afectarea splinei pentru că apar simptome precum:

• vânătăi care persistă mai mult,
• hemoragie nazală,
• menstruații abundente în cazul femeilor,
• oboseală,
• slăbiciune musculară,
• sughiț,
• scăderea apetitului,
• pierdererea gustului,
• aversiune față de alimente,
• greață,
• balonare postprandială,
• senzație de plenitudine abdominală,
• durere în partea dreaptă a abdomenului care se accentuează la respirație profundă și iradiază în umărul stâng,
• palpitații,
• puls slab,
• tulburări ale atenției și memoriei.

Află de aici de ce pot să apară dureri de splină.

Investigații necesare pentru stabilirea cauzelor

În mod normal, splina nu ar trebui să se simtă, dar atunci când se mărește, medicul poate depista splenomegalia prin simpla palpare a abdomenului. În cazul în care medicul constată o mărire a splinei, va recomanda o serie de investigații necesare evidențierii cauzelor.

Dintre investigațiile paraclinice utile, dr. Florina Cristescu menționează:

• investigațiile imagistice (ecografia abdominală, scintigrafia splenică, tomografia computerizată, imagistica prin rezonanță magnetică);
• investigațiile de laborator – acestea au rol important în stabilirea cauzei (hemoleucograma, frotiul de sânge periferic, probe hepatice, teste de inflamație, examenul măduvei osoase).

Proteina C reactivă (CRP) este o substanță produsă de ficat ca răspuns la inflamație. Testarea acestei proteine le este de ajutor medicilor într-o varietate de afecțiuni, inclusiv în caz de splină mărită. Află de aici ce poate indica proteina C reactivă crescută.

Medicul subliniază că principalele criterii de diagnostic sunt:

a) anemie, leucopenie, trombocitopenie sau combinația acestora: anemia este unul dintre semnele splenomegaliei;

b) puncția de măduvă osoasă oferă indicii asupra cauzei splenomegaliei.

Tratament pentru splină mărită 

„Tratamentul splenomegaliei se adresează cauzei în primul rând, tratamentul nu este unul singur, dată fiind diversitatea afecțiunilor în care ea apare: de la tratamentul insuficienței cardiace congestive, cirozei hepatice, la tratament antiinfecțios (antibacterian, antiviral, antiparazitar), al inflamației din bolile inflamatorii și autoimune, la tratamentul hemopatiilor benigne sau maligne implicate.“

Dr. Florina Cristescu, medic primar geriatrie-gerontologie, medic primar medicină internă

Splenectomia constă în îndepărtarea chirurgicală a splinei în condițiile în care tratamentul conservator nu mai este suficient pentru siguranța vieții pacientului.

Splenectomia este indicată, potrivit medicului, în următoarele situații:

• ruptura traumatică a splinei – se scoate splina dacă a fost afectată major de un traumatism;
• anemii hemolitice congenitale: sferocitoza ereditară, talasemie majoră, deficit de piruvatkinază;
• anemia hemolitică autoimună prin anticorpi la cald, rezistența la tratament;
• purpura trombocitopenică idiopatică rezistentă la tratament;
• abcese și chisturi splenice;
• sindrom Felty (boala asociată poliartritei reumatoide) cu leucopenie severă;
• boala Gaucher cu splenomegalie importantă (acumulare de substanțe grase în splină, ficat, rinichi, plămâni, creier, maduva osoasă – tulburare ereditară a metabolismului glucocerebrozidelor);
• leucemie acută cu celule păroase – hairy-cell leukemia;
• limfoame cu determinare splenică și hipersplenism;
• ciroză hepatică cu hipersplenism;
• leucemie limfatică cronică, anemie hemolitică autoimună, trombocitopenie imună.

Persoanele care au suferit o splenectomie pot duce o viață activă, normală, dar trebuie să manifeste mai multă precauție decât în trecut în ceea ce privește riscul de infecții severe, care uneori pot pune viața în pericol.

Infecțiile repetate pot fi cauzate de splenomegalie

Printre posibilele complicații pe care le poate genera o splină mărită se numără:

• Infecțiile. Splenomegalia poate face ca numărul de hematii, trombocite și de leucocite din fluxul sanguin, ceea ce conduce la infecții frecvente. De asemenea, sângerările dese și anemia pot să mai apară ca o consecință a splinei mărite.
• Ruptură de splină. Chiar și atunci când splina este sănătoasă, este un organ extrem de sensibil și poate fi ușor afectată. Riscul de ruptură este mai mare atunci când splina este mărită. O ruptură de splină poate conduce la hemoragii care pun viața în pericol.

Regim alimentar pentru splină mărită

„Dieta nu constituie tratament, ci o modalitate de a susține funcțiile normale ale splinei. Există principii nutritive necesare susținerii funcției normale a splinei: vitamina C care are rol în oxigenarea globulelor roșii, mierea care are rol în recuperare, îmbunatățeste hematopoieza și crește imunitatea, pectina care reglează nivelul zahărului din sânge, al cărui exces afectează funcția normală a splinei.“

Dr. Florina Cristescu, medic primar geriatrie-gerontologie, medic primar medicină internă

Pentru a asigura aceste substanțe, dieta trebuie să conțină, potrivit medicului internist, următoarele alimente:

• carne (vită, pui, iepure),
• pește gras,
• fructe de mare,
• legume (sfeclă roșie, varză, morcov, dovleac, napi, roșii, fasole, mazare verde, linte, hrisca, urzici, țelină),
• fructe (coacăze, afine, citrice, rodie, avocado, banane, mere, caise),
• condimente verzi,
• hrean,
• rădăcină de ghimbir,
• piper negru,
• scorțișoară,
• cardamon, 
• miere,
• băuturi (ceai verde, decoct de păducel, măceșe, mușețel, salvie, cimbru, coada calului, păpădie),
• grăsimi sănătoase (ulei de măsline, iaurt, avocado, ulei de cocos), semințe (caju, alune, nuci).

Potrivit dr. Cristescu, principalele recomandări care ne ajută să susținem funcția normală a splinei includ:

• aport suficient de apă plată, aprox 2 000 ml pe zi,
• este indicat un stil de viață activ care permite circulația sângelui, pentru a asigura funcțiile de detoxifiere,
• ritmul de alimentare să fie de 4-5 mese pe zi,
• nu se recomandă diete stricte sau dietele restrictive să fie urmate la recomandarea medicului,
• aport limitat de carne de vită și vânat,
• nu mâncați în grabă, mâncați încet, așeazați-vă la masă, nu serviți masa în picioare, pe colțul biroului, de exemplu,
• evitați ingerarea de alimente seara târziu,
• petreceți cât mai mult timp în aer liber, curat.

Alimente nerecomandate în splenomegalie

Alimente nerecomandate și periculoase, nu numai pentru splină, ci pentru întregul organism, sunt următoarele, conform medicului:

• băuturi alcoolice,
• produse alimentare afumate și conserve,
• grăsimi,
• produse de patiserie, prăjituri cu cantități mari de unt, margarină, smântână, zahăr, agent de afânare, colorant, agenți de îngroșare,
• fast-food și semipreparate,
• băuturi carbogazoase dulci.

„Important: în cazul în care aveți o splină mărită, mergeți la medic. Acesta este cel care stabilește diagnosticul, tratamentul și dieta potrivită.“

Dr. Florina Cristescu, medic primar geriatrie-gerontologie, medic primar medicină internă