În România, consumul de antibiotice este în scădere, însă problemele legate de utilizarea lor persistă. În anumite situații, sunt recomandate antibiotice nepotrivite, atrage atenția prof. dr. Gabriel Popescu, medic infecționist la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș“ din Capitală. O astfel de abordare nu este recomandată, deoarece poate favoriza dezvoltarea rezistenței bacteriene și reduce eficacitatea acestor medicamente în viitor.
Potrivit celui mai recent raport al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), publicat la finalul anului 2025, România se afla în 2024 pe locul al treilea în UE la consumul total de antibiotice și tot pe locul al treilea la consumul din comunitate, după Grecia și Franța. Consumul spitalicesc era însă apropiat de media europeană. La polul opus se situau Olanda, Suedia, Germania și Danemarca, state care au raportat un consum mic de antibiotice la nivel european.
Administrarea de antibiotice rămâne problematică în România, consumul scăzând lent în ultimii ani, însă o chestiune mai puțin cunoscută o constituie utilizarea antibioticelor nepotrivite.
De ce antibioticele noi nu sunt mereu cele mai potrivite
Înclinația medicilor români spre a prescrie ce e mai nou pe piață în alte domenii ale tratamentului medicamentos s-a extins, în ultimii ani, și în domeniul antibioticelor, lucru complet greșit, atrage atenția profesorul universitar doctor Gabriel Popescu. Din acest motiv, este nevoie de educație medicală pe toate palierele – de la studenți la medicină la medici specialiști, susține prof. Popescu.
„Nu se înțelege suficient faptul că antibioticele sunt medicamente complet diferite de toate celelalte. Dacă în domeniul diabetului zaharat sau al hipertensiunii arteriale, de regulă, medicii tratează boala cu cel mai nou medicament apărut, mai eficient și cu mai puține efecte adverse, la antibiotice principiul este altul. Folosim un antibiotic eficient, care are un spectru de activitate cât mai îngust, astfel încât să limităm rezistența, selectarea de bacterii rezistente. Acesta e, de multe ori, un antibiotic care nu e cel mai recent, ci unul apărut acum mai bine de 50 de ani”, subliniază prof. dr. Gabriel Popescu.
Antibioticele de ultimă generație se prescriu în cazuri grave
În 2017, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a împărțit antibioticele în trei mari categorii: Access, Watch și Reserve. Concret, antibioticele din prima categorie au un spectru îngust de activitate, un cost mai mic și un profil de siguranță mai bun și, în general, un potențial scăzut de rezistență. Tocmai din aceste motive, Consiliul Uniunii Europene a stabilit în 2023 ca 65% din totalul antibioticelor prescrise la nivel național de statele membre să facă parte din categoria Access. Printre ele se numără, spre exemplu, amoxicilina/acidul clavulanic, ampicilina, cefalosporinele sau doxicilina.
„În prezent, 49%-50% din antibioticele prescrise la noi fac parte din categoria amintită. Deci suntem destul de departe de ceea ce s-a fixat ca obiectiv. Trebuie să înțelegem că doar atingând acea țintă ne vom prezerva eficiența unor antibiotice de care avem neapărat nevoie atunci când ne confruntăm cu infecții, cu bacterii mai rezistente”, arată prof. dr. Gabriel Popescu.
Pentru bacteriile rezistente sunt indicate antibiotice din următoarele două categorii. Cele clasificate în grupa Watch au spectru mai larg, costuri mai mari și sunt recomandate ca opțiuni de primă alegere pentru pacienții cu prezentări clinice mai severe. Printre antibioticele din această categorie se numără claritromicina, eritromicina și rifaximina.
Cea de-a treia categorie, Reserve, cuprinde antibiotice de ultimă generație, scumpe, cum sunt fosfomicina și colistina, folosite în special în tratarea infecțiilor multidrog-rezistente.
„De antibioticele cel mai nou apărute avem nevoie atunci când nu avem alte antibiotice eficiente. E nevoie de educație medicală pentru a prioritiza importanța utilizării antibioticelor doar atunci când sunt necesare. Dacă sunt luate atunci când nu sunt necesare, antibioticele nu aduc niciun beneficiu pentru pacient, în schimb pot provoca efecte adverse, inclusiv selectarea de bacterii rezistente sau patologie post-antibiotică”, punctează medicul infecționist.
Antibioticele în viroze: selectează bacteriile rezistente din corp
Spre exemplu, administrate într-o viroză respiratorie, cum e gripa, antibioticele pot selecta bacterii rezistente din speciile bacteriene care ne populează în mod normal și pot face mai mult rău decât bine.
„Suntem într-o relație de conviețuire, de regulă pașnică, cu foarte multe specii bacteriene localizate pe tegumentele noastre sau în interiorul organismului – în intestin, în cavitatea bucală, în urină, în tractul genital. Antibioticele acționează pe aceste bacterii și selectează exemplarele mai rezistente, chiar dacă nu au niciun efect asupra infecției virale pe care o are la acel moment pacientul respectiv. Acesta e un mesaj pe care trebuie să-l transmitem: că antibioticele nu sunt active împotriva virozelor, și că atunci când nu sunt eficiente, antibioticele pot să genereze niște riscuri, cum ar fi diareea post-antibiotică”, atrage atenția prof. dr. Gabriel Popescu.
„Atunci când ai dovada că este o infecție bacteriană activă, folosești un antibiotic din prima linie, din categoria Access. Astfel, vei compromite mai puțin eficiența antibioticelor și, mai ales, nu vei influența de regulă eficiența antibioticelor din linia a doua (Watch) și a treia (Reserve)”, completează infecționistul. Folosite în exces, antibioticele își pierd eficiența, adaugă el.
Românii sunt inventivi atunci când au nevoie de antibiotice
Spre deosebire de alți europeni, românii se numără printre pacienții care fac rost de antibiotice și pe alte căi decât strict prin intermediul prescripțiilor medicale. În prezent, „85% din antibioticele din România sunt procurate în baza unei rețete. La nivel european, această proporție ajunge la 90%”, explică prof. dr. Gabriel Popescu.
Introducerea obligației de a elibera antibioticele doar pe bază de rețetă a redus consumul acestora. Cu toate acestea, românii se dovedesc a fi inventivi atunci când au nevoie de antibiotice și nu au rețetă la îndemână. Spre exemplu, sunt situații în care pacienții nu-și iau tot tratamentul, așa cum a fost prescris de medic, și rămân cu o parte din medicație acasă, pe care aleg să o administreze atunci când se confruntă cu o infecție similară. De asemenea, mai sunt cazuri în care cei care au nevoie de antibiotic apelează la rude sau la prieteni, care le aduc antibioticele rămase prin casă.
„A existat o scădere a consumului de antibiotice în 2024 față de 2023 cu aproximativ 8%. Pentru 2025 față de 2024 datele vor fi comunicate la finalul acestui an. Tendința este de a continua scăderea, dar cu un ritm ceva mai redus. Însă, cu toate acestea, ne aflăm în topul european al consumatorilor de antibiotice la mia de locuitori”, conchide prof. dr. Gabriel Popescu.
