Cele mai importante analize pentru depistarea infecțiilor cu transmitere sexuală la femei și bărbați
Cele mai multe infecții cu transmitere sexuală sunt raportate în intervalul de vârstă 15-49 de ani Foto: Shutterstock
Zilnic, la nivel global, peste un milion de oameni se infectează cu o boală transmisă prin contact sexual. La fel de alarmant este și faptul că majoritatea infecțiilor cu transmitere sexuală nu au simptome și nu trec de la sine. Ele evoluează și dau uneori complicații grave: infertilitate, afectarea dezvoltării normale a fătului și chiar cancer. În lipsa unor măsuri eficiente de protecție, testarea periodică este singura metodă prin care putem depista aceste infecții înainte ca ele să aibă urmări.
Peste 30 de bacterii, virusuri și paraziți pot fi transmise prin contacte sexuale neprotejate, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Opt dintre acești patogeni sunt responsabili de cele mai multe infecții cu transmitere sexuală și doar pentru o parte există tratament curativ: sifilisul, gonoreea, chlamydia și tricomoniaza. Celelalte infecții sunt virale și nu pot fi vindecate complet: hepatita B, infecția cu herpes simplex, HIV și infecția cu virusul papiloma uman (HPV). Pentru acestea există însă medicamente care atenuează simptomele și/sau care pot controla boala.
Majoritatea infecțiilor sexuale se transmit prin contact intim, dar pe unele le putem contracta și prin diferite proceduri cosmetice precum manichiura sau prin instrumentar medical nesterilizat. Câteva dintre aceste infecții pot afecta fătul în timpul sarcinii sau la naștere dacă gravida este infectată. Cu câteva excepții, ele afectează bărbații și femeile în egală măsură.
Infecții cu transmitere sexuală tăcute, cu consecințe grave
O persoană poate fi infectată fără să cunoască acest lucru, fiindcă în majoritatea cazurilor nu apar semne sau simptome. Prin urmare, putem avea o infecție fără simptome de boală și acesta este motivul pentru care specialiștii preferă denumirea de infecții cu transmitere sexuală (ITS), și nu de boli cu transmitere sexuală (BTS).
„Majoritatea acestor infecții sunt asimptomatice și nu trec de la sine. Chlamydia, o infecție bacteriană a tractului genital, este asimptomatică la 75% dintre femei și 50% dintre bărbați. Chiar și în absența manifestărilor clinice, ea evoluează tăcut către infecție cronică și infertilitate. De asemenea, leziunile specifice sifilisului pot să treacă neobservate. Fără tratament, boala ajunge într-un stadiu avansat, când determină leziuni severe ale organelor și poate pune viața în pericol. Infecția cu HPV, o altă infecție cu transmitere sexuală asimptomatică, provoacă peste 90% dintre cazurile de cancer de col uterin. De aceea, trebuie să fim conștienți de riscul de infectare și de importanța depistării timpurii a acestor infecții”, a explicat pentru Smart Living asistent universitar dr. Antoanela Curici, medic primar medicină de laborator şi directorul medical Synevo România.
Synevo România desfășoară o campanie de conștientizare a infecțiilor cu transmitere sexuală, continuând astfel inițiativele de educație și prevenție în rândul populației din România. În cadrul campaniei care se derulează în perioada 01.07 – 30.09.2022, analizele de screening și de diagnostic al acestor infecții beneficiază de o reducere de 15% , atât online, cât și direct în centrele de recoltare Synevo.
Atunci când dau simptome, infecțiile cu transmitere sexuală se pot manifesta prin:
- secreție vaginală sau uretrală (în cazul bărbaților) care arată diferit, are o consistență diferită și/sau un miros neobișnuit;
- durere la urinare;
- durere în abdomenul inferior;
- prurit (mâncărime) vaginal sau penian;
- durere la contactul sexual;
- sângerare între menstre;
- leziuni la nivelul pielii în zona genitală sau rectală – vezicule, erupții, leziuni ulcerative;
- sindrom pseudogripal, specific unor infecții virale cum sunt hepatita B și HIV. Simptomele sunt similare celor întâlnite în gripă: febră, dureri musculare, dureri de cap, astenie.
Cât de des ne testăm pentru infecțiile cu transmitere sexuală
Nu există o metodă infailibilă prin care ne putem proteja de aceste infecții, alta decât abstinența, dar folosirea prezervativului și testarea periodică pot limita riscurile. Cu ce frecvență ar trebui să facem analize pentru depistarea infecțiilor cu transmitere sexuală depinde în mare măsură de comportamentul fiecăruia.
„Cea mai mare incidență a acestor infecții se înregistrează în intervalul de vârstă 15-49 de ani și testele de screening pentru acestea ar trebui să fie incluse în profilul anual de analize. Dar nu neapărat vârsta este un reper cu privire la frecvența testării, cât comportamentul sexual și frecvența manevrelor medicale sau cosmetice la care apelăm”, detaliază dr. Antoanela Curici.
O viață sexuală activă și o protecție neadecvată putem avea și după vârsta de 50 de ani. Hepatitele B și C, precum și infecția cu HIV pot fi contractate la orice vârstă, și pe alte căi decât cea sexuală, precum instrumentarul medical nesterilizat. Pe de altă parte, între 25 și 50 de ani, multe relații sunt monogame, fiind o perioadă relativ stabilă din punct de vedere sexual și cu un risc redus de infectare.
Frecvența testărilor pentru bolile cu transmitere sexuală trebuie să țină cont de stilul de viață al fiecărei persoane, astfel că, dacă avem parteneri multipli sau nu utilizăm mijloace de protecție, sunt necesare testări mai dese. Este suficient un singur contact sexual neprotejat pentru a te infecta cu sifilis, gonoree, herpes genital, Chlamydia sau chiar HIV.
Asist. univ. dr. Antoanela Curici, medic primar medicină de laborator, directorul medical Synevo România
Cum se testează infecțiile cu transmitere sexuală
Analizele prin care se depistează infecțiile cu transmitere sexuală sunt foarte variate, la fel ca microorganismele care le provoacă. În funcție de infecția urmărită, poate fi necesară recoltarea de secreții vaginale, cervicale sau uretrale în cazul bărbaților, de urină sau de sânge pentru verificarea prezenței anticorpilor.
În laborator, metodele de diagnostic sunt și ele diferite de la o infecție la alta, astfel că virusurile pot fi identificate doar prin testare PCR, paraziții sunt vizibili la o examinare microscopică, iar unele bacterii, pe medii speciale de cultură. Le detaliem în continuare.
Analize pentru infecții cu transmitere sexuală recomandate femeilor
Infecția cu Chlamydia
Bacteria Chlamydia trachomatis ese transmite prin contact sexual neprotejat vaginal, oral sau anal. În primele stadii, infecția este asimptomatică. Manifestările apar după una-trei săptămâni, dar chiar și atunci sunt șanse mici să fie depistată, fiindcă are simptome „blânde”, ușor de trecut cu vederea și sporadice. Tocmai din acest motiv, infecția cu Chlamydia este numită „infecție tăcută”.
Infecţia cu Chlamydia trachomatis este cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală de cauză bacteriană. În 2020, au fost raportate 129 de milioane de cazuri de Chlamydia la nivel global, potrivit datelor OMS. Grupa de vârstă cea mai afectată este 15-25 ani.
„Fiind asimptomatică, de cele mai multe ori, ea evoluează spre complicații: inițial, boala inflamatorie pelvină, iar apoi, poate provoca modificări la nivel pelvin care se asociază cu infertilitatea”, potrivit dr. Antoanela Curici.
Gonoreea
Una din cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală, gonoreea este produsă de bacteria Neisseria gonorrhoeae. În 2020, au fost raportate 82 de milioane de cazuri la nivel global, potrivit OMS.
Simptomele apar de obicei la 10 zile de la expunere, dar pot să treacă mai multe luni până se produc. Femeile, spre deosebire de bărbați, rămân adeseori asimptomatice, motiv pentru care nu se prezintă la medic pentru testare.
„În absența tratamentului antibiotic, femeile pot dezvolta complicații: de la boala inflamatorie pelvină, perihepatită și până la infertilitate sau risc crescut de sarcini extrauterine”, atrage atenția specialistul.
În 30% din cazuri, mai frecvent la femei, sunt raportate coinfecții Chlamydia-gonoree. De aceea, este recomandată testarea combinată a celor doi patogeni, periodic.
Testul pentru depistarea Chlamydia trachomatis și Neisseria gonorrhoeae se realizează prin tehnici de amplificare ADN, iar în cazul femeilor, proba se recoltează de la nivelul colului uterin.
Tricomoniaza
Această infecție cu transmitere sexuală este provocată de un parazit numit Trichomonas vaginalis. El se poate transmite și prin folosirea unor obiecte infectate (prosoape, lenjerie intimă, etc.). În 2020, au fost raportate 156 de milioane de cazuri la nivel global, fiind în topul celor mai frecvente boli cu transmitere sexuală, arată datele OMS.
Tricomoniaza se tratează simplu și eficient, dar diagnosticul reprezintă o provocare, fiindcă infecția este asimptomatică în 70% dintre cazuri, potrivit datelor Centrului pentru Controlul și Prevenția Bolilor din SUA (CDC). Procentul femeilor asimptomatice este mai mare decât cel al bărbaților.
Netratată, această infecție cu transmitere sexuală poate favoriza pătrunderea în organism a virusului HIV și este asociată cu un risc de a dezvolta cancer de col uterin.
Tricomoniaza poate fi identificată prin intermediul unui simplu examen microscopic din secreții vaginale.
Infecțiile cu Mycoplasma și Ureaplasma
Mycoplasma hominis și Ureaplasma urealyticum sunt două bacterii care fac parte din flora normală a vaginului, dar care, alături de alți patogeni, pot declanșa procese inflamatorii de tipul bolii inflamatorii pelvine. Aceasta este asociată cu un risc de infertilitate, sarcini extrauterine, naștere prematură sau chiar avort spontan.
Mycoplasma și Ureaplasma se pot identifica printr-un singur test, iar acesta ar trebui să facă parte din setul de analize periodice recomandat femeilor active sexual.
Analiza pentru Mycoplasma hominis și Ureaplasma urealyticum se efectuează din secreții genitale (vaginale și cervicale).
Infecția cu HPV
Virusul papiloma uman (Human Papilloma Virus, HPV) se transmite prin contact sexual vaginal, oral sau anal. Au fost descrise peste 150 de tipuri înrudite ale virusului. Unele pot cauza leziuni pe piele, boli cu transmitere sexuală, iar câteva tipuri sunt asociate cu un risc crescut de cancer de col uterin, dar și de cancer anal, faringian, orofaringian și penian.
La nivel global, se estimează că 300 de milioane de femei au infecția cu virusul papilloma uman, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății.
„Aproape toate persoanele active sexual, femei și bărbați deopotrivă, vor contracta un tip de de virus HPV cel puțin o dată în viață și nu vor ști acest lucru, fiindcă majoritatea infecțiilor sunt asimptomatice. Cele mai multe nu se vor confrunta cu probleme, dar infecția persistentă cu anumite tipuri de HPV, pe o perioadă de mai mulți ani, poate duce la apariția cancerului de col uterin”, atrage atenția dr. Antoanela Curici.
Din lista de analize periodice recomandate femeilor nu trebuie să lipsească testul HPV pentru detecția tipurilor cu risc crescut, cu genotipare extinsă. Proba pentru acest test se recoltează de pe suprafața colului uterin.
Analize pentru infecții cu transmitere sexuală recomandate bărbaților
Infecția cu Chlamydia
Aproximativ 50% dintre bărbații infectați cu această bacterie sunt asimptomatici și numai testarea periodică poate face posibil diagnosticul prompt în cazul lor.
Nedepistată și netratată, infecția cu Chlamydia trachomatis poate genera complicații și în cazul bărbaților: prostatită (inflamație a prostatei), epididimită (inflamație a testiculelor) și artrită reactivă (inflamație a articulațiilor, dar care afectează și ochii sau tractul urinar). Netratate corespunzător, prostatita și epididimita pot duce la infertilitate masculină.
Gonoreea
La bărbați, spre deosebire de femei, infecția cu această bacterie are simptome, de cele mai multe ori. În absența tratamentului, și aceștia se pot confrunta cu complicații. Cele mai frecvente sunt epididimita și prostatita, cu complicațiile pe care le generează atunci când nu sunt tratate prompt și corect.
Gonoreea și infecția cu Chlamydia se pot depista cu ajutorul unui test de urină, simultan, dintr-o singură probă.
Tricomoniaza
La bărbați, această infecție cu transmitere sexuală se dezvoltă numai în uretră și este mai puțin frecventă decât la femei. Cu toate acestea, studiile au semnalat că parazitul Trichomonas vaginalis crește riscul bărbaților de a dezvolta cancer de prostată. De asemenea, la fel ca în cazul femeilor, tricomoniaza poate crește riscul bărbaților de a contracta infecția cu HIV.
De aceea, diagnosticul și tratamentul acestei infecții sunt la fel de importante pentru sexul masculin ca pentru cel feminin. „Pentru că majoritatea bărbaților infectați cu parazitul Trichomonas vaginalis sunt asimptomatici, testarea periodică este singura metodă prin care pot fi prevenite probleme de sănătate mai grave”, recomandă medicul.
Diagnosticul tricomoniazei se poate stabili pe baza unei analize de secreție uretrală, cu antibiogramă, după caz.
Infecțiile cu Mycoplasma și Ureaplasma
În cazul bărbaților, cele două bacterii pot duce la apariția uretritei – o inflamație a uretrei care se complică uneori cu o prostatită sau cu o epididimită. Prostatita este o altă complicație a acestor infecții cu transmitere sexuală.
Testul pentru M. hominis și U. urealyticum se poate efectua dintr-o probă de urină, secreție uretrală sau secreție prostatică.
Analize pentru ambele sexe
Pentru câteva dintre infecțiile cu transmitere sexuală sunt recomandate analize de sânge: sifilis, herpes, infecția cu HIV, dar și hepatitele B și C. „Pentru că multe dintre aceste infecții cu transmitere sexuală sunt asimptomatice sau manifestările lor pot fi trecute ușor cu vederea în stadiile inițiale, cea mai sigură metodă de a le identifica este verificarea prezenței anticorpilor specifici în sânge”, potrivit directorului medical Synevo România.
Aceste analize sunt recomandate ca analize periodice de screening atât femeilor, cât și bărbaților. Le detaliem în continuare.
Sifilisul
Spirocheta Treponema pallidum, bacteria care provoacă sifilisul, dă rareori simptome, iar leziunile de pe piele care apar în primul stadiu (primar) al acestei infecții cu transmitere sexuală pot să treacă neobservate. În multe cazuri, se formează o singură leziune de acest fel. Ea are aspectul unei ulcerații nedureroase, de mici dimensiuni, rotunde, apare de obicei în locul prin care bacteria a pătruns în organism și dispare de la sine.
Dacă nu este depistată și tratată, boala evoluează către al doilea stadiu (secundar), care se manifestă prin erupții cutanate generalizate, iar apoi către stadiul terțiar, când apar afectări neurologice precum accidentul vascular cerebral sau meningita, boli mintale, boli cardiovasculare, orbire, surditate și pierderea memoriei.
„Sifilisul este o boală șireată, pentru că nu întotdeauna leziunile sunt vizibile, iar bolnavii nu primesc tratament la debutul infecției astfel încât să poată fi prevenite eficient complicațiile. Singura modalitate de a descoperi dacă a existat sau nu o infecție activă este testul serologic prin care se identifică anticorpii dezvoltați în urma contactului cu bacteria”, detaliază dr. Antoanela Curici.
Testul serologic pentru sifilis este recomandat ca analiză periodică de screening atât bărbaților, cât și femeilor care au avut contacte sexuale neprotejate, precum și gravidelor, din cauza riscurilor mari asociate acestei infecții în sarcină.
Infecția cu HIV
Virusul imunodeficienței umane care poate da, în timp, SIDA, este de două tipuri. HIV1 este mai virulent și se face responsabil de epidemia globală actuală. HIV2 se transmite mai greu decât HIV1. Infecția inițială cu oricare dintre cele două nu are manifestări clinice. După o perioadă de incubație de 3-4 săptămâni pot să apară simptome similare celor din gripă (sindrom pseudogripal). După alte 2-4 săptămâni, simptomele se remit, iar infecția devine cronică și asimptomatică.
Perioada lungă de incubație a virusului face dificil diagnosticul infecției cu HIV. „Un test efectuat la o săptămână de la infectare va avea rezultat negativ, fiindcă perioada de incubație este mai mare. Există o fereastră imunologică de aproximativ 6-12 săptămâni în care virusul este prezent, însă organismul nu produce anticorpi. De aceea, este important ca testarea HIV să fie recomandată de un medic specialist în urma unei evaluări clinice, iar acesta să ne îndrume către un test potrivit, care să fie efectuat la momentul potrivit”, spune dr. Antoanela Curici.
Testul anti-HIV1 și 2 care care combină detecţia anticorpilor HIV cu cea a antigenului viral are o sensibilitate mai mare în faza precoce a dezvoltării anticorpilor specifici.
Hepatitele B și C
Virusurile hepatitice B și C pot ajunge în organism prin contactul cu sângele, saliva, sperma sau secreției vaginale a persoanei infectate.
Deși 95% dintre persoanele infectate cu virusul de tip B pot elimina virusul din organism și nu au nevoie de tratament specific, restul de 5% trebuie să urmeze un tratament antiviral pentru prevenirea complicațiilor: hepatită cronică, ciroză și cancer hepatic. Persoanele care nu au primit vaccinul împotriva hepatitei B și care se expun riscului de infectare ar trebui să includă testarea pentru această boală pe lista analizelor periodice de screening.
Virusul hepatitic C este răspunzător de aproximativ 20% dintre hepatitele acute, 60-70% dintre hepatitele cronice şi aproximativ 30% din cirozele şi cancerele hepatice. Între 40% și 50% dintre cazurile care necesită transplant hepatic sunt consecința infecției cu acest virus.
Mulți dintre bolnavi nu au semne sau simptome de boală în stadiile inițiale sau, dacă apar, ele nu sunt sugestive. De aceea, hepatita C este depistată adesea în stadii tardive, pe fondul unor simptome determinate de complicațiile sale, boala fiind numită și „bombă cu efect întârziat”.
Testul uzual de screening pentru depistarea hepatitei B se numește Antigen HBs. Pentru hepatita C, prima etapă de diagnosticare este testul de depistare a anticorpilor anti-HCV.
Între 15 și 20 de ani, precum și după vârsta de 50 de ani, testarea pentru HIV și hepatitele B și C se face la recomandarea unui medic sau atunci când se suspectează o astfel de infecție.
Asist. univ. dr. Antoanela Curici, medic primar medicină de laborator, directorul medical Synevo România
Herpes simplex 1 și 2
Există două tipuri de virus herpetic, herpes simplex tip 1 (HSV1) și herpes simplex tip 2 (HSV2). Primul este asociat în special cu infecţii oculare şi orale (veziculele de la nivelul buzelor), iar cel din urmă determină mai frecvent leziuni genitale. Infecțiile cu HSV2 sunt dobândite în principal pe cale sexuală.
Peste 490 de milioane de oameni au o infecție herpetică, estimează datele Organizației Mondiale a Sănătății. Nu există un tratament care să vindece această infecție.
Uneori, simptomele infecției herpetice sunt minime și pot trece neobservate. Alteori, boala se manifestă prin prurit intens și senzație de usturime la nivelul organelor genitale, urmate de apariția unor vezicule cu lichid pe mucoasa labiilor şi vaginului, respectiv pe gland în cazul bărbaților.
„La fel ca în cazul sifilisului, leziunile herpetice nu sunt întotdeauna la vedere și pot să treacă observate. Cea mai sigură metodă de a identifica virusul în organism este verificarea prezenței anticorpilor specifici. Prezența anticorpilor de tip IgM sugerează o infecție recentă”, detaliază dr. Antoanela Curici.
13 patogeni, un singur test pentru infecțiile cu transmitere sexuală
Majoritatea microorganismelor care produc infecțiile cu transmitere sexuală pot fi identificate cu ajutorul unui singur test de diagnostic molecular, disponibil de curând în laboratoarele Synevo România.
Din aceeași probă de secreție vaginală sau cervicală în cazul femeilor, respectiv uretrală în cazul bărbaților, testul poate depista 13 patogeni: Chlamydia trachomatis, Trichomonas vaginalis, Neisseria gonorrhoea, Mycoplasma genitalium, Mycoplasma hominis, Candida albicans, Candida glabrata, Candida parapsilosis, Candida krusei, Candida tropicalis, Treponema pallidum (bacteria care provoacă sifilisul), virusurile herpes simplex 1 (HSV-1) și herpes simplex 2 (HSV-2). În cazul bărbaților, panelul extins mai cuprinde Ureaplasma urealyticum și Ureaplasma parvum.
Vă invităm să aflați mai multe despre analizele necesare pentru bolile cu transmitere sexuală din acest video, realizat cu dr. Antoanela Curici.
