Mai frecventă în sezonul cald, atunci când temperaturile ridicate și apa stagnantă favorizează dezvoltarea bacteriei, infecția poate provoca forme severe de pneumonie sau chiar deces în rândul persoanelor cu afecțiuni medicale preexistente. SmartLiving.ro a discutat cu unul dintre cei mai importanți specialiști în acest domeniu din țara noastră: dr. Grațiana Chicin, vicepreședinta Societății Române de Epidemiologie și expert național în rețeaua europeană de supraveghere a infecțiilor cu Legionella.
Riscul ca populația generală să se îmbolnăvească în urma expunerii de la metrou este scăzut, punctează medicul, în contextul în care inundația a trecut, iar infecția nu se transmite de la om la om. Totuși, este important de știut că Legionella pneumophila este o bacterie răspândită în mediu, iar numărul celor infectați ar putea fi mai mare decât arată cifrele oficiale, subliniază specialista.
„Nu prea avem cum să ne păzim de Legionella, pentru că nu putem ști niciodată cât de bine sunt întreținute țevile și aparatele de aer condiționat dintr-o clădire, spre exemplu. Nu te poți feri complet de Legionella. Dacă e o situație punctuală, așa cum a fost cea de la metrou, unde probabil au fost mulți vapori, poți purta o mască, dar pentru asta trebuie să cunoști riscul, iar identificarea riscului este de datoria specialiștilor de sănătate publică”, explică medicul epidemiolog.
Cine riscă forme grave ale infecției cu Legionella
Persoanele cu boli cardiovasculare, cele cu diabet și fumătorii cu vârste de peste 45 de ani sunt mai vulnerabili la boala legionarului, cum i se mai spune legionelozei, și riscă forme serioase ale infecției, care pot necesita internare. Legioneloza poate afecta, însă, și extremele de vârstă, respectiv copiii sub 4 ani și persoanele de peste 85 de ani. Totuși, „cel mai mult îi afectează pe cei cu boli cronice”, precizează dr. Grațiana Chicin.
„Este o boală subraportată pentru că majoritatea spitalelor nu fac diagnostic de legioneloză. Adresabilitatea pentru această afecțiune este foarte scăzută, deși sunt convinsă că numărul de îmbolnăviri este mai mare decât cel pe care îl vedem în statistici”, susține epidemiologul.
Potrivit Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), cele mai multe cazuri din 2025 au fost diagnosticate în municipiul București și în județele Ilfov, Cluj, Gorj și Sibiu. Din cele 82 de cazuri identificate anul trecut, 71% au fost severe, fiind raportate și două decese.
„Cazurile de legioneloză sunt de două tipuri. Există cazurile ușoare, asimptomatice sau care se manifestă doar prin febră, care reprezintă 90% din situații și care este posibil să nu fie niciodată diagnosticate. Restul de 10% din cei expuși fac pneumonie care poate fi gravă, mai ales că este mai frecventă la persoanele cu boli cronice sau afecțiuni respiratorii ori care sunt vârstnice. În cazul lor se pune problema de supraviețuire”, admite dr. Grațiana Chicin.
Legionella se poate dezvolta în toate sursele de apă
În 2025, 40% din pacienții infectați cu Legionella sufereau de boli cardiovasculare, 23% erau diagnosticați cu diabet zaharat și 29% erau fumători, în timp ce 18% erau imunodeprimați, potrivit INSP.
„Pneumonia cu Legionella este o infecție pulmonară severă cauzată de inhalarea vaporilor de apă contaminați. Deși o întâlnim destul de rar în spital, apare la persoanele mai în vârstă sau la cele cu comorbidități. Tinerii nu prea se îmbolnăvesc, pentru că au un sistem imunitar puternic”, explică și profesorul Emanoil Ceaușu, medic infecționist la Spitalul de Boli Infecțioase și Tropicale „Victor Babeș“ din Capitală.
Concret, Legionella pneumophila este o bacterie care se dezvoltă în toate sursele de apă și, în general, în apele care stagnează. Riscul asociat apei furnizate prin rețeaua publică este redus, datorită legislației prin care se face determinarea Legionellei în apa potabilă. Însă Legionella se poate multiplica în instalațiile interioare ale clădirilor, mai ales acolo unde apa stagnează sau nu este menținută la temperaturi adecvate, spun specialiștii.
Apele care ne pot îmbolnăvi: boilere sau SPA-uri neigienizate
„Apa care circulă nu e problematică, ci stagnarea ei. Spre exemplu, dacă ai un boiler într-o casă de la țară, pe care nu l-ai folosit deloc iarna și pe care îl repui în funcțiune vara, fără să fi încălzit suficient apa, la peste 60 de grade Celsius, riști să te îmbolnăvești. Am avut un astfel de caz: un pacient care s-a infectat cu Legionella după ce a făcut duș folosind apă de la un boiler dintr-un apartament în care nu mai locuise nimeni de multă vreme. Apa stătută favorizează dezvoltarea Legionellei”, completează Grațiana Chicin.
Specialista adaugă că Legionella poate fi prezentă oriunde, inclusiv într-o bucată de țeavă prin care nu mai circulă apă. Bacteria poate fi întâlnită și în piscine sau SPA-uri care nu au fost îngrijite corespunzător, dar și în hoteluri mici sau pensiuni care folosesc aparate de aer condiționat centralizate, și nu individuale. Din totalul cazurilor de infecții cu Legionella, 30% sunt asociate spitalelor.
„Infecția cu Legionella este legată, în principal, de anumite condiții favorizante. Pot să apară focare sau chiar epidemii legate de sistemele de încălzire și aprovizionare cu apă. De exemplu, în spitale, unde există un risc potențial nosocomial pentru că se utilizează astfel de sisteme de vehiculare a aerului, se folosesc filtre HEPA care să reducă acest potențial de risc. Chiar și la alte instituții se preferă acest sistem de aer condiționat cu filtre HEPA, tot din acest motiv. Altfel, filtrele trebuie periodic verificate pentru a reduce riscul de diseminare a unor agenți patogeni”, declară profesorul Doina Azoicăi, medic epidemiolog și cadru didactic la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T. Popa“ din Iași, într-o discuție cu SmartLiving.ro.
Potrivit INSP, surse potenţiale de Legionella recunoscute sunt următoarele:
- sistemele de apă caldă și rece,
- turnurile de răcire și condensatorii de evaporare,
- bazine industriale de aerare pentru produse,
- piscine, bazine naturale, izvoare termale,
- bazinele încălzite destinate nașterii,
- fântâni, aspersoare,
- umidificatoare pentru vitrine cu alimente,
- echipamente pentru terapie respiratorie,
- linii de apă dentară,
- sol,
- compost,
- spălătorii pentru mașini și rezervoare pentru spălarea parbrizelor,
- mașini-unelte de răcire cu apă.
România nu are suficientă capacitate de diagnostic
În privința infecției cu Legionella, problema majoră este că România nu are o capacitate suficientă de diagnostic, comparabilă cu cea din multe alte țări europene. Dr. Grațiana Chicin, coordonatoarea programului național de supraveghere a infecției cu această bacterie, susține că a solicitat în mod repetat fonduri pentru reactivii necesari îmbunătățirii capacității de diagnostic din spitale, însă banii au întârziat să apară. De ce? Considerată o infecție sporadică, cu până la o sută de cazuri identificate pe an, infecția cu Legionella nu primește atenția cuvenită.
Dacă în 2025 au fost diagnosticate 82 de cazuri la nivel național, în 2024 au fost raportate 57, cu unul mai mult față de 2023. Spre comparație, țările europene, chiar și cele vecine cu România, raportează sute, ba chiar mii de cazuri pe an, spune dr. Chicin. În acele state se utilizează mai frecvent testarea PCR, iar tulpinile identificate pot fi ulterior secvențiate pentru investigarea focarelor și stabilirea sursei infecției.
Străini diagnosticați cu Legionella după vizite în România
„Noi nici măcar la faza inițială în care să punem măcar un diagnostic pacientului nu suntem. Nu s-a dovedit că sunt multe cazuri, dar eu sunt convinsă că realitatea din teren e alta. Spun asta pentru că, din când în când, primim câte o alertă de la cetățeni străini care au vizitat România și care s-au îmbolnăvit aici. Ei sunt diagnosticați în străinătate cu pneumonie cu Legionella, perioada de incubație putând ajunge la 10 zile”, explică dr. Chicin.
„Investigând, aflăm că au stat la o anumită unitate de cazare din România, mergem acolo în control, găsim Legionella, dar niciodată nu s-a întâmplat să găsim și un pacient român care să fi fost cazat în locul respectiv și care să aibă boala. Personal, sunt convinsă că, pe lângă acești străini, au existat și cazuri de români care s-au îmbolnăvit intrând în contact cu bacteria, însă nu au fost diagnosticați”, adaugă experta.
Instalațiile de climatizare care folosesc apă pot deveni surse de expunere
Dacă hotelurile mari obișnuiesc să aplice recomandările de sănătate publică pentru a preveni infecția cu Legionella, unitățile de cazare de mici dimensiuni nu fac asta decât în urma unor controale din partea autorităților. Odată luați în vizor, remediază însă problemele, de frică să nu ajungă pe lista neagră a unităților de cazare, spune vicepreședinta Societății Române de Epidemiologie.
Problemele hotelurilor sunt legate în principal de aparatele de aer condiționat unde se pot adăposti aceste bacterii. În 2025, 20 dintre pacienții infectați cu boala legionarului au fost expuși la bacterie după ce au vizitat sau au fost cazați pentru scurte perioade în clădiri cu aer condiționat centralizat, arată un raport INSP.
„Dacă tu faci anchetă și afli că pacienții au fost la SPA sau că au locuit într-un anumit hotel în ultimele zile poți identifica situațiile de risc. Există, de pildă, și legioneloza dobândită în comunitate, care poate fi asociată turnurilor de răcire. Noi nu dispunem de astfel de date, nu știm care clădiri au așa ceva. În schimb, în străinătate există registre. Și au fost identificate diverse cazuri. Spre exemplu, bătea vântul într-o anumită direcție, aerosolii contaminați proveniți de la turnurile de răcire au fost purtați de vânt către zonele locuite și s-au descoperit ulterior îmbolnăviri în anumite cartiere sau în anumite zone”, punctează dr. Grațiana Chicin, adăugând că infecția nu se transmite de la om la om.
Recuperarea depinde și de gradul pneumoniei
Potrivit expertei, fiecare spital de boli infecțioase, de pneumologie sau județean ar trebui să aibă la dispoziție reactivi pentru a pune un diagnostic clar în caz de suspiciune.
„Avem metodologie de supraveghere, dar probabil că nu sunt resurse pentru achiziția reactivilor. Ideal ar fi ca fiecare dintre acele spitale sau măcar cele regionale să dispună de astfel de reactivi. Pentru 90% din cazuri există diagnostic prin antigen urinar, adică efectiv îi recoltezi urina și îi faci testul. Ulterior, pacientul intră pe tratament cu antibiotic. Recuperarea depinde și de gradul pneumoniei, de cât de severă este, de modul în care răspunde la tratament și de cât de târziu a ajuns în spital”, declară dr. Grațiana Chicin, adăugând că, dacă infecțiile ar putea fi depistate din timp, pacienții s-ar putea recupera, poate, mai bine.
Spre comparație, în Anglia, toți pacienții cu gripă și afectare pulmonară sunt testați și pentru Legionella. „La orice persoană cu pneumonie și care ar putea să aibă un context epidemiologic, sunt cerute probe biologice, pe baza unor criterii, pentru confirmarea sau infirmarea cazurilor. Se poate solicita izolarea bacteriei Legionella din secrețiile respiratorii, se poate detecta antigenul specific din urină. E foarte important, pentru că e foarte ușor de făcut, e un test de tip screening. Se mai poate face o determinare serologică prin care se pot identifica titrurile de anticorpi care pot susține diagnosticul unei infecții cu Legionella”, conchide prof. dr. Doina Azoicăi, de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași.
