Borderline, tulburarea care te duce de la agonie la extaz: de ce apare și cum se tratează

Borderline este o tulburare de personalitate cu un grad mai mare de dificultate pentru a fi diagnosticata, din cauza simptomelor care, uneori, pot fi greu de identificat. Schimbarea stărilor, trecerea de la o extremă la altă, clișeicul „de la agonie la extaz” într-un ritm de necontrolat are la bază un dezechilibru emoțional. Comportamentele defectuoase duc în principal către severe probleme de relaționare cu ceilalți, intensitatea emoțiilor este dramatică, fără ca omul să aibă resurse de autoreglare.

Predispoziția către borderline

Există o predispoziție genetică a persoanelor care sunt impactate de această tulburare, la care, desigur, se pot adăuga factorii externi.

Abuzurile în copilărie, instabilitatea relațiilor, o situație familială nesigură, deprivarea emoțională, abandonul sunt factori de mediu care pot conduce către apariția borderline.

Pot exista disfuncții ale neurotransmițătorilor și o afectare a capacității de raționare. Amigdala, parte a creierului care controlează intensitatea emoțiilor și reglarea acestora, e mult mai activă la persoanele afectate de borderline.

Simptome ale tulburării borderline

Instabilitatea în relații, impulsivitatea crescută și o imagine de sine scăzută sau autopunitivă sunt câteva dintre valențele care creionaza profilul tulburării borderline.

Relațiile instabile acoperite de conflicte și neîncredere se suprapun peste o imensă frică de abandon.

Persoana cu tulburare borderline nu poate să își gestioneze emoțiile, astfel încât degenerează adesea într-un motagne-russe emoțional și își prejudiciază relațiile. Fie se implică prea mult, fie se retrage brusc, în funcție de intensitatea a ceea ce simte punctual.

Disforia este antonimul euforiei, un amalgam de anxietate, furie și disperare, cu salturi dintr-o parte într-alta, iar acest jonglaj permanent atrage după sine sentimente cronice de gol interior și insecuritate.

Excese și pericole în borderline

Excesele sunt definitorii, fie că vorbim despre mâncatul compulsiv, fie despre adicții care implică un consum exagerat de alcool, uneori de droguri, sau comportamente sexuale cu asumarea unor riscuri extreme. Comportamentul impulsiv poate proveni impicit din ideație paranoidă trecătoare, din cauza stresului resimțit.

Există o incapacitate de a controla furia, astfel încât, tendințele de autovătămare,  de suicid, chiar și amenințările din aceeași zonă sunt cauzate de eforturile imense de a evita abandonul.

Obiectivele carieristice sunt instabile întrucât pe un fond extrem de vulnerabil, planurile rămân la nivel de proiecte, nu se concretizează, iar din cauza unei stime de sine scăzute, vor apărea comportamente de autosabotare.

Cu toții putem experimenta fragmente din criteriile notate, însă e important să avem în vedere indicatorii care țin de frecvență și de intensitate. Dacă o persoană prezintă în mod constant parte din aceste simptome, cu debut după perioada adolescenței, putem să o îndrumăm către o primă întâlnire cu un specialist.

Debutul tulburării

La adultul tânăr, dacă vorbim despre un debut de tulburare borderline, putem începe să remarcăm instabilitate afectivă cronică, frânturi din episoade maniacale și lipsa de control asupra emoțiilor.

Adolescenții și adulții tineri manifestă adesea probleme de identitate, nesiguranță, anxietate, depresie sau confuzie legate de orientarea sexuală, însă nu înseamnă că pot fi afectați de această tulburare.

Din cauza presiunii sociale, a aspectelor care țin de cadrul social și cultural, confuziile, impulsivitatea și comportamentele în deficit sau în exces, pot să fie sub umbrela depresiilor, a fobiilor sociale, ori a crizelor existențiale specifice vârstei.

Tratamentul tulburării borderline

Tulburarea borderline poate fi confundată cu tulburarea bipolară prin elemente extrem de asemănătoare, principalul criteriu comun fiind schimbarea radicală de comportament.

Emoțiile și comportamentele celor care suferă de borderline sunt influențate de mediul extren și de experiențele traumatizante, având ca trigger un abandon real sau unul imaginat, o expansivă frică de abandon.

Diagnosticul este pus de un medic psihiatru, după mai multe sedințe, în baza testării cu instrumente și scale specifice, iar tot acesta decide planul de tratament medicamentos.

Terapia cognitiv-comportamentală este recomandată întrucât este o formă care tratează schimbarea convingerilor limitative și ajută persoana cu tulburare borderline să dezvolte tipare funcționale de a reacționa și de a-și gestiona stările.

Terapia centrată pe scheme lucrează asupra tiparelor înrădăcinate, formate în copilărie când nevoile de bază nu ne-au fost îndeplinite.

Schemele noastre sunt declanșate de situații de viață față de care suntem hipersensibili. În cazul persoanelor cu tulburare borderline, terapia schemelor lucrează asupra imaginii de sine distorsionate.

Riscuri pentru persoanele cu tulburare borderline

Riscul crescut pentru a dezvoltă tulburare borderline îl au cel care au în familie persoane care suferă de aceeași tulburare sau persoane care au probleme cu controlul furiei și al impulsului, cei care au avut o copilărie în care s-au format scheme cognitive disfuncționale din cauza deprivării, eșecului, vulnerabilității și deficienței, sau care au fost abuzați emoțional.

Autosabotarea este specifică persoanelor borderline (dar nu numai, nu este un criteriu definitoriu), îndeosebi când se apropie de o formă de succes: abandon înainte de absolvirea școlii, demisie înaintea unei promovări, când se apropie de un obiectiv, chiar și relațional, sau regresia atunci când există progres terapeutic.

În momentele stresante se pierd în interpretări limitative ale realității.

Oamenii din jur, de obicei, acuză persoanele cu afecțiune borderline că sunt într-o neîncetată căutare a atenției, de teatralitate și obținerea beneficiilor prin manipulare, acuze care de cele mai multe ori dezechilibrează temeinic.

Cele mai frecvente tulburări asociate sunt cea depresivă și bipolară, alături de tulburarea de stres posttraumatic și tulburările alimentare.