Depresia ca șansă: „Am devenit un om mai bun cu mine însămi și am învățat să mă respect!”

Depresia nu e declanșată exclusiv de o problemă care ți se întâmplă ție direct. Nu trebuie să ai un accident, să afli de o boală sau să-ți moară cineva apropiat. Poți ajunge la stări depresive și din cauza modului în care autoritățile statului gestionează un pericol care te-ar putea afecta. Pe acest traseu a ajuns Maria*, o tânără de 30 de ani, la depresie. În povestea ei se poate regăsi oricine trăiește în România.

„De obicei, zvonurile și, implicit, panica se propagă ușor atunci când există un deficit de informații oficiale, iar asta poate să însemne două lucruri: pe de o parte, absența sau raritatea informațiilor, iar pe de altă parte, poate să însemne și lipsa de credibilitate a instituțiilor publice.

În România, ambele sunt valabile. Există la noi o neîncredere în capacitatea autorităților de a rezolva situații dificile și cel mai pregnant exemplu este cazul Colectiv!”, ne-a declarat sociologul Mirea Kivu.

Printr-o astfel de situație a trecut Maria, o tânără de 30 de ani.

Dar să încep cu finalul. De speranță avem nevoie: pentru Maria, depresia a fost o șansă de evoluție personală. „Când am trecut peste momentul în care vedeam depresia și anxietatea ca pe cele mai nasoale lucruri și am acceptat ajutorul tratamentului și al terapiei, mi-am dat seama că au fost o binecuvântare. Am devenit un om mai bun cu mine însămi și am învățat să mă respect”, spune ea. Însă, până a ajuns la această concluzie optimistă, a trecut printr-un carusel de emoții, senzații și întâmplări nu tocmai vesele.

Când simți că pericolul pândește peste tot

Concret, pentru Maria, ajunsă azi la 30 de ani, totul a început odată cu incendiul de la Colectiv. A avut primul atac de panică la metrou, fiindcă ajunsese să vadă la orice pas un pericol, din cauza corupției din țară, care o convinsese că nimeni nu-și face treaba corespunzător și cu grijă față de cei vulnerabili.
Când mergea în locurile publice, unde erau mai mulți oameni, căuta ieșirea de urgență. „Ajunsesem să nu mă mai urc în metrou, fiindcă mi se părea că o să mor dacă se va bloca în subteran. Credeam că nu avea cine să mă scoată de acolo, fiindcă autoritățile erau incapabile. Îmi creasem o zonă de confort și nu realizam că era ceva în neregulă la mine, mi se părea că restul oamenilor nu sunt conștienți de pericolul care pândea la fiecare pas”, îmi povestește Maria despre primul semn că ceva nu era bine.

La un an după primul atac de panică nu se mai simțea bine la locul de muncă și primise o nouă ofertă de la o firmă de proiectare, lucru pe care îl vedea ca fiind benefic, fiindcă avea nevoie de o schimbare.
„În același timp mă simțeam datoare față de cei la care eram angajată să rămân și astfel începusem să-mi fac tot felul de probleme de conștiință, deși simțeam că avea să-mi fie mai bine în altă parte”, îmi spune Maria.
În acea perioadă a început să aibă diverse simptome fizice, i se tăiau picioarele și simțea că i se deplasează mâna spre partea dreaptă, lucru care a dus-o cu gândul că ar avea o tumoare pe creier. Frica ei era întărită de faptul că avea din ce în ce mai des amețeli, furnicături și amorțeli la nivelul mâinii. A fost la urgență, iar medicii i-au spus că ar putea fi din cauza unor probleme la cervicală.
Starea ei s-a agravat până a ajuns să nu se mai poată ține pe picioare, lucru care a determinat-o să se interneze la neurologie unde i s-au făcut mai multe investigații, inclusiv o tomografie. Toate analizele i-au ieșit în limitele normale, iar medicul i-a spus că toate simptomele cu care se confruntă sunt date de anxietate, pentru care i-a recomandat să ia Xanax timp de 10 zile.
I-a spus de asemenea că ar trebui să renunțe la perfecționism și nevoia de a satisface pe toată lumea. „Refuzam totuși să cred că toate acele simptome aveau legătură cu psihicul și acțiunile mele, deși în spital, simțindu-mă în siguranță cu doctorii lângă mine, începusem să-mi dau seama starea mea se agravase pe fond psihic.” După externare a renunțat la Xanax, fiindcă a citit pe internet mai multe povești despre dependența de acesta și efectele secundare. Avea impresia că o să facă infarct sau atac cerebral.

Disperarea de a afla că nu ai nimic

La scurt timp după a devenit ipohondră și se panica mai des. Orice știre pe care o citea despre cineva care pățise o tragedie, o lua asupra ei și avea impresia că i se va întâmpla și ei. „În 2018 am avut o vacanță de Crăciun oribilă, am stat mult în pat și parcă așteptam să mor”, spune Maria despre evoluția stării sale spre rău. Deși reușise să schimbe jobul cu unul mai bun, unde avea colegi înțelegători care o susțineau, stările au continuat și a început să aibă palpitații dese.
La cardiolog i s-a spus că nu avea nimic, dar pentru liniștea ei i-au montat un holter pentru 24 de ore ca să-i monitorizeze bătăile inimii. „În seara în care am avut holterul m-am uitat la un film și am stat într-o poziție în care mi-a amorțit piciorul, iar asta m-a panicat instant cu gândul că aveam ceva grav”, spune Maria. Holterul înregistrase o creștere a pulsului în acel moment de 140 de bătăi pe minut. Doctorul cardiolog i-a explicat că asta se datora atacurilor de panică, dar nu i-a oferit o soluție. Deși aflase că era sănătoasă fizic, se simțea disperată că nu găsea o scăpare din starea cu care se confrunta.

Drumul spre liniște

O primă soluție a venit de la mătușa Mariei, care era medic în orașul său natal, Victoria. Vorbise cu un neuropsihiatru din spital care i-a recomandat să se interneze ca să înceapă un tratament cu antidepresive. „Mă simțeam deja mai ok fiindcă urma să vin acasă pentru tratament, departe de agitația din București și supravegheată de cineva care știa ce făcea”, spune Maria despre cât de mult a contat încrederea în familie. În trenul spre casă a conștientizat gravitatea situației în care se afla. De obicei, o bucura să se uite pe geam la natură și la soare, numai că data asta nu mai simțea nimic și nu înțelegea cum de a ajuns așa. „Ajunsesem să mă întreb dacă nu ar fi mai bine să mor, decât să trăiesc așa. În plus mă gândeam cu groază că voi înnebuni și voi ajunge o legumă.”

Psihiatrul din spital i-a explicat în detaliu cum funcționau Cipralexul (antidepresiv) și Xanaxul (tratamentul oferit) împreună și cum urma să renunțe în scurt timp la cel din urmă, rămânând doar cu antidepresivul cât va fi nevoie. Fiindcă a înțeles mai multe despre tratament de la specialist, a decis să-i dea o șansă. A ajutat-o că a avut încredere în medic și în familie, care i-au creat un mediu sigur unde s-a simțit susținută.
Efectele tratamentului au apărut destul de rapid, iar Maria și-a redobândit încrederea în propriile forțe. După ce a ieșit din spital, a apelat la o psihiatră  din București cu care a continuat schema de tratament. Aceasta i-a spus că tratamentul pentru depresie funcționează, dar că medicația trebuie însoțită de psihoterapie ca să rezolve problema care a dus la tulburare.
Așa că i-a recomandat și o psihotrapeută, care s-a dovedit a fi potrivită pentru ea, la care merge și în prezent. „Este foarte important în terapie să te potrivești cu terapeutul ca să poți construi o relație bazată pe încredere și să te simți confortabil să vorbești despre orice”, spune ea. 

„Cu cât ești mai bine cu tine, cu atât îți va fi și cu cei din jur”

Anul 2019 a fost pentru Maria unul cu schimbări destul de mari în modul cum percepea viața, iar asta s-a datorat deciziei de a face tratamentul însoțit de psihoterapie. Cu ajutorul psihoterapeutei învață cum să-și rezolve problemele care au dus la depresie și cum să construiască o altfel de relație cu părinții săi. Maria spune că în terapie a realizat că totul plecase de la o nevoie din copilărie de a satisface dorințele tuturor, mai puțin pe ale ei, plus dorința de a da bine la public, cu care încă se mai luptă și azi. „Încerc să scap de ea, fiindcă îmi dau seama că nimeni nu știe cu adevărat cine ești, ce e bine pentru tine și ce nevoi ai. Dacă nu te pui pe tine pe primul loc, ajungi să simți ură față de cei din jur, nefiind mulțumit de viața ta. Cu cât ești mai bine tu cu tine, cu atât și relațiile cu ceilalți se îmbunătățesc”.

Uitându-se retroactiv la tot chinul prin care a trecut, Maria crede că cel mai greu lucru a fost să conștientizeze că avea o problemă și că era nevoie să renunțe la acel perfecționism.
„Acum, privind în urmă, îmi dau seama cât de bine a fost că am trecut prin toate lucrurile astea și cât de mult m-au ajutat ele să mă dezvolt ca persoană în ultimul an. Când am trecut peste momentul în care vedeam depresia și anxietatea ca pe cele mai nasoale lucruri și am acceptat ajutorul tratamentului și al terapiei, mi-am dat seama că au fost o binecuvântare. Am devenit un om mai bun cu mine însămi și am învățat să mă respect”, spune Maria despre cum depresia poate fi o șansă de evoluție personală. 

Vindecarea a început să se producă atunci când a devenit foarte sinceră cu ea însăși și a văzut ce-i făcea bine și ce nu, fără să se mai gândească ce vor crede alții despre ea. Este de părere că oamenilor le este încă greu să accepte că suferă și au nevoie de ajutor. „Cred că este vorba despre acea mândrie care ne face să ne credem atotputernici și să nu ne acceptăm vulnerabilitatea”, spune Maria completând cu faptul că în cazul ei era la mijloc și o convingere că viața nu avea cum să devină mai bună pentru ea.

Când eram mică, mama mă certa când căutam fericirea și-mi spunea că ea nu exista și că ar fi fost bine să mă mulțumesc cu ce aveam, fiindcă urma să fie mai rău, niciodată mai bine.

Maria

Dar viața i-a arătat Mariei că poate să îi fie mai bine, dacă ia decizii pentru bunăstarea ei. „Sunt convinsă acum că pentru orice problemă există soluții și că cel mai important este să găsești acel psihotrapeut în care să ai încredere și care să-ți lumineze calea”, spune Maria despre cum se schimbă perspectiva din depresie atunci când apelezi la ajutorul cadrelor specializate.

Depresia, unică pentru fiecare dintre noi

Conform statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), peste două milioane de români sufereau de depresie în 2017. Numărul celor diagnosticați cu depresie crește, dar procentajul celor care apelează la ajutor profesionist în tratarea tulburării este mic. OSM estimează că în 2020 depresia va ajunge a doua cea mai mare povară a bolilor, după cele de natură cardiovasculară, urmând ca până în 2030 să devină cel mai mare contributor la povara globală a bolii și dizabilității. 

Depresia este o boală care se manifestă printr-o  „stare morbidă, mai mult sau mai puțin durabilă, caracterizată în deosebi de tristețe și de o scădere a tonusului și a energiei”, conform definiției din Dicționarul de Psihologie LaRousse de Norbert Sillamy.
Dar aceasta se manifestă unic la fiecare individ și sub mai multe forme. Pentru diagnosticarea depresiei, DSM -5 (n.r. –  denumire folosită pentru Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale) identifică simptomele depresive principale: dispoziția depresivă, pierderea interesului și a plăcerii pentru activități și energia redusă, dintre care cel puțin două trebuie să fie prezente ca să poată fi pus un diagnostic de tulburare depresivă, însoțite de alte cinci simptome mai specifice.

Simptomele depresiei și diagnosticul

„În ziua de azi, termenul de depresie a ajuns să fie folosit frecvent atunci când oamenii se referă la stări de tristețe profundă, de suferință, de lipsă a motivației și a dorinței, de incapacitatea de a acționa sau chiar și doliu”, spune Mihaela Bălan, psihoterapeut  individual, de cuplu și familie și președinte al Asociației On Institute. 

Mihaela crede că este important să înțelegem că acele stări pot fi normale și că fac parte din procesul natural al vieții, în momentele când psihicul este afectat de factori traumatici și în special după o pierdere importantă (a unui job, relații, persoane sau animal de companie). „Toate acestea pot deveni însă semnele unei tulburări psihice, precum depresia, atunci când este îndeplinit un anumit număr de criterii”, spune Mihaela.

Conform DSM V, pentru a fi pus diagnosticul de depresie cinci sau mai multe dintre următoarele simptome trebuie să fi fost prezente alternativ sau concomitent pe o perioadă de cel puțin două săptămâni și nivelul anterior de funcționare a persoanei suferinde să se fi modificat.

• Dispoziție depresivă în cea mai mare parte a zilei, fie indicată prin relatare personală (sentimente de tristețe sau vid interior, de lipsă a speranței), fie observată de alte persoane (exemplu: pare trist). La copii și adolescenți dispoziția poate fi iritabilă.
• Diminuarea pronunțată a interesului sau a plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile, cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (indicată fie prin relatare personală, fie observată de alte persoane).
• Scăderea sau creșterea semnificativă involuntară în greutate (exemplu: o modificare de peste 5% din greutatea corporală într-o lună) sau diminuarea ori creșterea apetitului aproape în fiecare zi. La copii se ia în considerare incapacitatea de a atinge greutatea așteptată.
• Insomnie sau hipersomnie (tendința de somn prelungit) aproape zilnic
• Agitație sau lentoare psihomotorie (în mișcări) aproape zilnic (observată de alte persoane, nu doar sentimente subiective de neliniște sau lentoare)
• Oboseală și lipsa energiei aproape în fiecare zi.
• Sentimente de inutilitate sau de vinovăție excesivă ori inadecvată (care poate fi delirantă) aproape în fiecare zi (nu doar autoreproș sau vinovăție în legătură cu faptul de a fi bolnav).
• Diminuare capacității cognitive prin dificultate în gândire, concentrare și manifestată prin indecizie aproape zilnic.
• Gânduri recurente despre moarte, nu doar teama de aceasta.
• Ideație suicidară recurentă fără un plan anume sau tentativă de suicid ori un plan specific pentru comiterea acestuia.

Dacă prezinți aceste simptome, nu înseamnă automat și că suferi de depresie, fiindcă există mai mulți factori sau cauze care le pot determina.

Numai un medic psihiatru sau un psiholog clinician este în măsură să pună un diagnostic. Cu toate acestea, astfel de semne nu trebuie ignorate sau minimalizate și este indicat să apelezi la un specialist în momentul când te confrunți cu astfel de situații

Spune psihoterapeutul Mihaela Bălan

Dar asta nu este întotdeauna ușor, fiindcă, deși numărul celor afectați de depresie este în creștere, nu toți cei care se confruntă cu această boală apelează la ajutorul cadrelor specializate. Depresia este încă văzută cu ochi critici, iar cei care se confruntă cu ea sunt stigmatizați, lucru care-i împiedică adesea să caute ajutor, de teama judecății celorlalți sau de efectele secundare ale tratamentului medicamentos.

De ce nu apelează românii cu depresie la ajutor specializat

Ștefan Milea, doctor neuropsihiatru la Spitalul  Clinic de Psihiatrie Al. Obregia și membru al Academiei de Știinte Medicale este de părere că tratamentul depresiei este adesea neînțeles, iar efectele secundare ale medicației antidepresive îi sperie pe cei care au nevoie de ajutor. „Medicamentele au efecte secundare, dar dacă acestea sunt mari, tratamentul nu este cel potrivit. Este important să comunici cu medicul psihiatru despre efectele secundare, fiindcă, dacă acestea sunt prea mari, el trebuie să modifice tratamentul până ajunge la o formă potrivită fiecărui pacient”, spune dr. Milea.

Tratamentul este unul personalizat, fiindcă fiecare caz este unic, iar medicul trebuie să stabilească împreună cu acesta doza și medicația potrivită, ca efectele secundare să fie gestionabile sau chiar să lipsească. „Cel mai comun efect secundar este sedarea. Iar în cazurile în care cel cu depresie suferă și de insomnie, acest efect este chiar terapeutic, fiindcă îl ajută să recupereze somnul”, spune Dr. Milea despre faptul că nu toate efectele secundare sunt negative. 

Mihaela Bălan este de părere că unul dintre motivele pentru care românii nu apelează la ajutor specializat în depresie ține de o neîncredere generală în orice formă de ajutor exterioară. „Sunt foarte multe persoane care în continuare nu apelează la medic atunci când se confruntă cu o problemă de sănătate sau care consideră că pot să se descurce și singuri”, spune ea.

În aceste condiții, depresia netratată se poate croniciza și duce chiar la moarte. Conform Insitutului Național de Evaluarea și Promovarea Stării de Sănătate , în forma sa cea mai severă duce la suicid, a doua cauză principală de mortalitate în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani, după accidentele rutiere.
La nivel global aproape 800 de mii de oameni își iau anual viața din cauza depresiei.
„În cazul în care persoana manifestă gânduri suicidare, tratați acest lucru cât mai serios și apelați de urgență la o persoană specializată care vă poate îndruma în aceste situații”, atrage atenția Mihaela Bălan despre importanța grijii pe care trebuie să o avem când ne confruntăm noi sau cei apropiați cu depresia.

Tratamentul pentru depresie

Tratamentul pentru depresie trebuie să fie personalizat, fiindcă fiecare caz este unic, la fel și tulburarea cu care pacientul se confruntă. Diagnosticul de depresie trebuie pus de către un specialist, după consultație, pe baza căreia i se poate prescrie medicație psihiatrică sau recomanda doar ședințe de psihoterapie. 

Tratamentul psihiatric pentru depresie ajută la reglarea nivelului neurotransmițătorilor implicați în reglarea stărilor emoționale (printre care serotonina și dopamina). Medicația cu antidepresive reglează în timp nivelul acestora, scade anxietatea, îmbunătățește calitatea somnului și tonusului general. În funcție de fiecare caz, medicul psihiatru poate prescrie și tratament de scurtă durată cu anxiolitice, până ajung să se simtă efectele antidepresivelor. 

Medicamentele antidepresive se prescriu doar de către medicul psihiatru, după o evaluare detaliată a cazului. Automedicația cu aceste medicamente nu este indicată și poate avea repercursiuni grave asupra persoanei care le consumă, fără consultul unui medic.
„Pericolul vine de la efectele secundare care apar atunci când sunt luate inutil. Ele pot chiar să arunce pacientul într-o stare mai rea decât era înainte!”, spune dr. Ștefan Milea.
Este important să știi că, dacă faci tratament psihiatric este nevoie și de psihoterapie, ca să te ajute să rezolvi problemele care au dus la instalarea bolii. „Psihoterapia fără medicație poate ajuta în anumite cazuri, dar medicația psihiatrică fără terapie nu rezolvă problema. Împreună fac cu adevărat o diferență și asigură o rată de succes mai mare în vindecarea unor tipuri de depresie”, spune dr. Ștefan Milea.

„Fiecare specialist are rolul și utilitatea sa și doar printr-o strânsă colaborare putem să ne asigurăm că oferim clienților sau pacienților servicii de calitate, în care problema cu care ei se confruntă să fie tratată personalizat”, spune Mihaela Bălan, psihoterapeut.
Colaborarea între specialiști însă nu se rezumă doar la medicul psihiatru și psiholog. „De exemplu, un medic poate identifica și trata corect o afecțiune a tiroidei. Hormonul tiroidian are un rol important în reglarea nivelului de serotonină și o astfel de tulburare poate favoriza apariția depresiei. Psihiatrul, prin tratamentul medicamentos, reglează de asemenea nivelul anumitor neurotransmițători din creier”, continuă Mihaela.
Fără psihoterapie însă, există riscul ca odată terminat tratamentul psihiatric să apară recăderi. Mihaela Bălan spune că psihoterapia ajută persoana să prevină sau să depășească eventualele recăderi. „În timp ce medicina și psihiatria abordează cauzele medicale, psihoterapia se concentrează pe cauzele psihologice ale depresiei”, spune ea. 

Când este necesară internarea

Anumite cazuri de depresie necesită tratament și îngrijire în spital, sub supravegherea medicilor. „Decizia de internare este determinată de imposibilitatea de supraveghere a persoanei în cauză. Dacă nu are cine să supravegheze pacientul, se recomandă internarea chiar dacă depresia are o formă ușoară, deoarece riscul de suicid este mare. Atunci când apar idei suicidare, dublate de scheme de realizare (când te gândești cum să te sinucizi și-ți faci deja planul), reacțiile pot fi neașteptate și este nevoie de intervenția promptă a specialiștilor în sănătate mentală”, spune Dr. Ștefan Milea. 
În spital, personalizarea tratamentului se face mai bine, decât în ambulatoriu, deoarece pacientul este sub supravegherea medicului care se îngrijește de cazul acestuia. Astfel, poate urmări zilnic evoluția pacientului și cum răspunde acesta la tratament, putând să facă modificări rapide în schema de medicație. 
„Un alt avantaj al internării, pentru unele persoane, este împărtășirea stării cu ceilalți pacienți. Nu te mai simți atât de singur și descoperi că stările prin care ai trecut și treci nu sunt izolate doar cazului tău”, spune Dr. Ștefan Milea, despre sprijinul pe care îl poți primi de la ceilalți oameni care se confruntă cu depresia. 

Internarea într-un spital de psihiatrie nu este foarte diferită de orice altă internarea pentru alte afecțiuni fizice. Ești consultat de către un medic psihiatru, pentru a-ți stabili schema de tratament și consiliat de un psiholog care se va întâlni cu tine pe timpul șederii în spital. Tratamentul se continuă și după externare, pe o perioada de timp stabilită împreună cu medicul psihiatru, dublat de psihoterapie, pentru a ajunge la cauzele care au creat depresia și a evita alte recăderi.

Decizia de întrerupere a tratamentului psihiatric trebuie luată împreună cu medicul psihiatru, după o evaluare a evoluției cazului. Este important pentru binele pacientului, dar și a medicului și a viitorilor pacienți. „Pacientul învață medicul mai mult decât o fac cărțile. Ca psihiatri ne formăm urmărind evoluția tratamentului și a stării pacientului. Dacă acesta renunță la tratament și nu comunică cu medicul despre motivele acestei decizii, nu putem ști dacă medicația și abordarea au fost bune și cum putem corecta greșelile în viitor”, spune dr. Ștefan Milea de ce lipsa de comunicare cu medicul nu ajută de fapt pe nimeni.
În plus, un tratament întrerupt brusc poate da stări greu de gestionat unei persoane care suferă de depresie, astfel riscând să-și înrăutățească starea.

Fiindcă depresia este o tulburare complexă, care implică atât viața interioară a persoanei afectate, cât și pe cea exterioară, sunt câteva lucruri de care ar trebui să ținem cont când ne confruntăm cu ea. Psihoterapeutul Mihaela Bălan oferă câteva îndrumări pentru cei care suferă ei însiși de depresie sau când cei dragi sunt afectați de această tulburare.

Depresia în familie

Mihaela Bălan consideră important ca în primul rând familia să cunoască diagnosticul, ce presupune acesta și cum depresia afectează persoana în cauză. Fiindcă procesul poate fi unul de lungă durată, membri familiei trebuie să țină cont că se vor lovi de refuzuri din partea persoanei cu depresie și că tulburarea poate să revină. Comportamentul celor dragi ar trebui să fie unul proactiv și focusat pe găsirea de soluții și nu pe blamare. 

„Stigmatizarea în familie este însă una dintre cele mai dureroase. Este deosebit de important să existe empatie, acceptare necondiționată și ancorare pe activități mici și plăcute, pe a fi prezent și a asculta activ, fără să dai sfaturi sau să blamezi”, spune Mihaela. Efortul este important să fie unul comun, în care familia să-i fie alături persoanei cu depresie ca aceasta să nu se simtă singură. Este recomandat ca familia să apeleze la un grup de suport pentru aparținătorii persoanelor cu depresie, ca să găsească informațiile de care are nevoie, susținere și înțelegere din partea celor care au trecut sau trec la rândul lor prin același proces.

Cum să ajuți pe cineva drag care are depresie

Fiindcă depresia este un lucru greu de dus, atât din perspectiva celui care suferă de această tulburare, cât și prin impactul pe care îl are aceasta asupra celor din jur, este ușor să cazi în plasa salvatorului sau în prăpastia gândurilor negative date de faptul că nu reușești să „scoți” din depresie o persoană.

„Primul pas pe care ar trebui să-l faci este să apelezi la un specialist, fie împreună cu persoana care suferă de depresie, fie separat. Un psihiatru sau psihoterapeut poate ajuta atât persoana aflată în depresie, cât și pe cei din jurul lor, prin psihoeducație, tehnici de abordare, găsirea resurselor necesare și cum să gestioneze  gândurile negative”, spune Mihaela Bălan. În tot acest proces este important să ai grijă de propria persoană și să-ți setezi limite sănătoase, ca să poți lucra tu însuți cu stările pe care le poți întâmpina când îi ești alături unei persoane cu depresie, cum ar fi neputință, respingere, oboseală, stres și anxietate.

Pentru persoana care suferă de depresie este importantă în primul rând prezența celor dragi, așa că poți încerca s-o asculți dacă vrea să-ți vorbească și să te retragi și să-i lași spațiu dacă aceasta nu dorește să comunice. „E important să înțelegi că, dacă persoana refuză să vorbească, este pentru că nu poate sau nu știe ce să spună, nu fiindcă nu vrea să comunice cu tine”, spune Mihaela Bălan. Este bine să accepți neputința celui afectat de depresie și să eviți discuțiile moralizatoare, comparațiile, minimalizările gândurilor și sentimentele. Nu folosi formulări precum „poți măcar să încerci și tu?”, „o să-ți treacă”, „nu te mai plânge atât”, „nimic din ce fac nu te ajută”, „vorbești prostii”, „alții o duc mai rău și nu se plâng”. Astfel de replici fac rău persoanei afectate de depresie și pot chiar agrava starea. 

O abordare proactivă și empatică care ajută persoana cu depresie poate fi realizată cu ajutorul câtorva lucruri mărunte cu efect pozitiv. Mihaela Bălan recomandă implicarea în activități simple,  care nu presupun mult efort, cum ar fi cele rutiniere, casnice, invitarea câtorva prieteni apropiați acasă și integrarea persoanei în conversații simple. Puteți încerca să faceți câteva exerciții fizice ușoare, să ieșiți la o plimbare, să ascultați muzică, să-i arăți că este o persoană importantă pentru tine și să-i acorzi încredere. Dar înarmează-te de la început pentru posibilitatea ca toate inițiative tale să fie întâmpinate în primă fază de un refuz.

Depresia la locul de muncă

Mihaela Bălan este de părere că în mediul profesional există factori care pot favoriza apariția depresiei sau intensifica simptomele uneia deja instalate. Angajatorii trebuie să evalueze acei factori dacă există și să găsească soluții în funcție de situație, persoana vulnerabilă și companie.

Mihaela identifică câteva cauze posibile care ar trebui avute în vedere la locul de muncă și anume:

1. Dacă jobul este unul potrivit pentru angajat sau dacă competențele acestuia pentru postul respectiv sunt adecvate.

2. Nivelul de stres implicat în desfășurarea muncii și epuizarea.

3. Prezența unui disconfort interpersonal între angajați sau între valorile companiei și cele personale ale angajatului.

4. Problemele financiare cu care angajații s-ar putea confrunta, plus cererile sau așteptările nerezonabile sau nerealizabile.

5. Discriminarea, hărțuirea sau bullying-ul.

6. Condiții de muncă necorespunzătoare și niveluri scăzute de susținere din partea colegilor sau a managementului.

7. Lipsa implicării în procesul de luare a deciziilor care afectează angajatul în mod direct la locul de muncă.

8. Riscul personal implicat în munca desfășurată sau violența și traumele la care sunt expuși angajații (exemplu, cazul doctorilor, pompierilor, etc)

Pentru bunăstarea angajaților și o bună desfășurare a activității profesionale, Mihaela Bălan crede că ar trebui implementate politici clare care să aibă în vedere sănătatea mentală și cercetările actuale din domeniu. „Mai mult, evaluările medicale anuale ar trebui să includă o evaluare psihologică detaliată pentru a putea observa din timp orice semne potențial problematice. Companiile ar trebui să pună la dispoziție angajaților suportul psihologic necesar acestora și să fie proactivi în lupta împotriva depresiei prin prezentarea de campanii pe această temă”, spune aceasta.

Când vine vorba despre relația cu colegii, Mihaela crede că este important ca angajatul care suferă de depresie să se simtă ascultat, încurajat, acceptat, inclus și înțeles. „Dar nu este indicat să fie acoperit în fața șefilor sau să-i fie preluate sarcinile, pentru că acest lucru poate întreține sentimentul de inutilitate și neputință.” 

Managementul și colegii trebuie să știe semnele care pot indica prezența depresiei și să evite anumite formulări verbale care pot accentua stările depresive ale unui coleg sau stima sa de sine. „Schimbarea performanței profesionale este primul semn care poate indica o depresie, iar aceasta se poate manifesta în mai multe feluri – probleme în concentrare, în finalizarea unui proiect, creșterea erorilor, iritabilitate și oboseală accentuată și pierderea interesului pentru activitatea prestată sau pentru socializarea cu echipa”, spune Mihaela Bălan despre semnalele de alarmă de care ar trebui să se țină cont la locul de muncă. 

Depresia în cuplu

Depresia are un impact important și asupra relației de cuplu, care este pusă la încercare de această tulburare, chiar și atunci când un singur partener suferă de depresie. 

„De multe ori, partenerii pot să se simtă neputincioși și frustrați, din dorința de a găsi soluții pentru o boală care nu este ușor de rezolvat sau chiar pot să se simtă ca făcând parte din problemă. Aceștia pot să resimtă lipsa unei conexiuni, a unei bune comunicări datorate incapacității celor care suferă de depresie de a-și exprima deschis gândurile. Nevoile emoționale, sexuale și fizice ale persoanelor pot să nu fie satisfăcute din cauza apatiei sau a inabilității de a simți plăcere”, spune psihoterapetul Mihaela Bălan. 

Mihaela este de părere că atunci când ambii parteneri suferă de depresie uneori poate fi mai ușor pentru ei să înțeleagă prin ce trece celălalt, pentru că și ei la rândul lor s-au confruntat cu aceste simptome depresive. „Pot înțelege mai ușor absența aparentă a partenerului din relație, furia acestuia, neputința, gândurile negative pentru că și ei la rândul lor le-au experimentat, chiar dacă într-o formă diferită”, spune ea. 

Ca o astfel de relație să funcționeze, psihoterapeuta recomandă ca fiind important să te preocupi de propria sănătate mentală și de trăirile tale.

„Grija față de propria persoană nu înseamnă că neglijezi nevoile partenerului sau că ești egoist. De multe ori oamenii sunt tentați să intre în rolul de îngrijitor, să încerce să salveze persoana dragă din această stare pe care ei înșiși o cunosc prea bine. Însă nu poți să oferi ceea ce nu ai atunci când și resursele tale sunt epuizate. De aceea, în primul rând trebuie să cauți tu însuți ajutorul de care ai nevoie – să apelezi la un specialist, la susținerea cercului de prieteni sau a familiei sau să faci schimbările necesare în stilul de viață

Mihaela Bălan

Mihaela Bălan compară relația cu un sistem. În momentul în care una dintre rotițe începe să se învârtă, aceasta o va face automat și pe cea lipită de ea să se învârtă. Sau, în alte cuvinte, schimbările pe care una dintre persoane le face în viața sa vor produce la rândul său modificări asupra întregului sistem relațional și la partenerul acestuia.
„Este posibil ca faptul că tu te preocupi de starea ta și îți dorești o schimbare sau că începi o formă de terapie și observi rezultatele pozitive obținute să devină imboldul de care partenerul tău are nevoie pentru a face la rândul lui un astfel de pas. O variantă la care puteți apela ar fi și psihoterapia de cuplu, care ar putea fi benefică atât pentru amândoi ca indivizi, cât și pentru relația voastră”, recomandă psihoterapeutul. 

Ce să faci când cineva cunoscut este într-o depresie severă și refuză tratamentul și/sau terapia

Când suferi de depresie este greu să accepți și să ceri ajutorul, mai ales dacă starea este profund alterată și ideațiile suicidare sunt prezente. Cum fiecare caz este unic, abordarea cuiva care refuză ajutorul depinde de la persoană la persoană. Mihaela Bălan recomandă în astfel de situații să apelezi la ajutorul unui medic sau psihoterapeut ca să iei o decizie cât mai bună, care să nu lezeze persoana în cauză, dar să ia în calcul situația în care se află. Sau poți apela liniile telefonice gratuite non-stop, în cazul în care situația are un risc crescut.

„Ca și sugestii generale însă, este important să nu îl lași pe cât posibil singur, să faceți lucruri împreună și să încerci să-l scoți din casă. Încearcă să afli de la el ce se întâmplă, ce-l doare și de ce ar avea nevoie de la tine. Manifestă empatie și arată-i că înțelegi situația în care se află și-i ești alături”, spune Mihaela despre una dintre abordările care pot ajuta menținerea persoanei cu depresie pe linia de plutire. 

Nu ezita niciun moment în apelarea cadrelor medicale specializate dacă starea persoanei este foarte precară și riscul de suicid este mare.

De depresie nu te vindeci la vraci sau cu ajutorul cărților de self-help

Depresia este o tulburare care implică mai mult decât sentimente de tristețe, stres sau epuizare și trebuie tratată cu seriozitatea cu care tratăm orice boală. Mihaela Bălan face o paranteză medicală ca să explice cât mai bine acest lucru: „În ziua de azi, mulți oameni care se confruntă cu o problemă medicală ajung să caute simptomele pe Google și să-și pună singuri un diagnostic sau să ia un tratament neadecvat. De multe ori răspunsul furnizat de Google nu este și cel corect. Pentru majoritatea problemelor de ordin fizic însă tot la medic apelăm. De ce ar fi sănătatea noastră mentală mai prejos de cea fizică?”

Este important să fii informat și să te documentezi despre depresie ca să înțelegi prin ce treci, iar cărțile sunt bune pentru așa ceva, dar ele nu înlocuiesc psihoterapia și/sau tratamentul psihiatric dat de un medic. „Așa cum nu ai apela la o carte pentru a te opera de apendicită, la fel nu ar trebui să-ți pui viața în mâinile unei cărți, mai ales că depresia majoră poate să-ți taie orice dorință de a trăi și să te împingă în pragul suicidului”, spune Mihaela Bălan despre ce pericol există când refuzi ajutor profesionist și încerci să-ți rezolvi problemele cu ajutorul unei cărți.

Fiindcă depresia este o boală și afectează procesele de gândire și de dispoziție, persoana aflată în această stare poate să nu aibă mereu claritatea și obiectivitatea necesare pentru a se ajuta, mai ales când este invadată de gânduri negative care îi pot influența luarea de decizii pentru propria bunăstare. „De multe ori, o persoană aflată într-o depresie majoră poate să nu aibă resursele necesare sau energia pentru a citi, urmări și înțelege informațiile dintr-o carte. În aceste momente, are nevoie de cele mai multe ori de o persoană din exterior obiectivă, de la familie, prieteni și colegi la specialiștii din domeniul sănătății mentale”, spune Mihaela.
Cum cei cu depresie sunt într-o stare vulnerabilă și au nevoie de ajutor, încrederea ar trebui acordată specialiștilor, deoarece în astfel de momente psihicul este ușor influențabil. Apelarea la tratamente naturiste care promit rezolvarea problemei sau a diverselor secte spirituale, pot să împiedice accesul la un ajutor profesionist și să împingă pe cel afectat de depresie într-o prăpastie și mai mare. 

În încheiere trebuie precizat că depresia poate apărea mai ales ca urmare a unor grade variate de predispoziţie, ce nu țin de factorii externi, ci de cei biologici, ereditari și schimbările hormonale. „Aceste predispoziții pot fi o cauză determinantă pentru depresie (cum e boala bipolară), situaţie în care poartă numele de depresie endogenă. În plus, depresia are o bază biologică variată care poate fi influențată și tratată prin medicaţie antidepresivă personalizată. Intervenția medicului psihiatru este importantă, fiindcă doar acesta este în măsură să administreze medicația potrivită fiecărui pacient, după o evaluare amănunțită a tuturor factorilor care au dus la instaurarea depresiei”, spune Dr. Ștefan Milea.

*Din motive de siguranță și nevoia de intimitate, Maria nu a dorit să îi dezvăluim numele complet.

În caz de episod depresiv sever și gânduri suicidare poți suna la linia telefonică gratuită de prevenție a suicidului la 0800 801 200 sau poți merge la camera de gardă a Spitalului de Psihiatrie Al Obregia unde vei primi ajutor specializat. De asemenea s-a lansat depreHUB, primul hub antidepresie din România, unde vei putea primi îndrumarea necesară ca să te tratezi de depresie. 

Începând cu luna martie Asociația On Institute demarează proiectul #CuEa, o campanie adresată celor care au în jurul lor persoane cu depresie sau care s-au confruntat cu problematica suicidului. Campania cuprinde o serie de conferințe, ateliere și grupuri de suport pe teme specifice depresiei. Pentru mai multe detalii accesează site-ul și  pagina de Facebook a asociației.