Sindromul de stres COVID: cum se manifestă și cum îl combatem

Chiar dacă stresul ne este familiar, trăim în mijlocul unei pandemii și resimțim constrângerea noii ordini sociale și a dezechilibrelor economice la cote înalte, forțând uneori capacitatea noastră de a gestiona toată incertitudinea. Un nou tip de tulburare, apărută pe acest fond, este sindromul de stres COVID, cu multiplele lui implicații. Nu înseamnă că nu avem resurse pentru a-l gestiona, ci doar că avem nevoie să ne reamintim să le accesăm.

Oboseala psihică pe fondul pandemiei

Pandemia cu care ne confruntăm la nivel mondial este o sursă de stres pentru foarte mulți dintre noi. Dacă am reușit să fim complianți cu regulile și restricțiile impuse social, pe măsură ce timpul trece resimțim tot mai acut constrângerile, resursele ne sunt diminuate, ne confruntăm cu starea de neputință tot mai des.

În principiu, acest lucru se întâmplă întrucât nu avem un termen limită, nu putem răspunde la întrebarea „până când?”. Nevoia noastră de predictibilitate este frustrată, iar controlul ne scapă complet. Acest lucru a dus la apariția Sindromului de stres Covid, cu implicații numeroase în viața noastră psihică și emoțională.

Ne întrebăm constant când o să ne revenim, dar o întrebare mai adecvată acestui context este cum putem să „devenim”. Respectiv, să nu cedăm puterea asupra lucrurilor care stau în controlul nostru și să ne redefinim parametrii de „normalitate”. Suntem rezilienți, suntem adaptabili, iar acum este momentul să ne focusăm pe resursele noastre.

Sindromul de stres cauzat de COVID-19

Recent, au fost realizate câteva studii care se concentrează asupra sindromului de stres COVID, numit chiar așa „Covid Stress Syndrome”. Unul dintre ele, codus de univesități din Canada și Statele Unite, mai exact de catedrele de psihiatrie și psihologie, a urmărit 5 aspecte ale stresului cauzat de COVID.

Pe primul loc s-a situat teama de virus, respectiv teama de a-l contacta de la alte persoane sau obiecte contaminate.

Au mai fost evaluate: teama legată de repercusiunile socio-economice (atât finanțele personale cât și accesul la cele necesare supraviețuirii), temerile xenofobe (străinii care călătoresc și pot transmite mai ușor virusul) și simptomele de stres traumatic (coșmaruri și gânduri intruzive legate de expunerea traumatică directă sau indirectă la COVID-19).

Un loc important în aspectele acestei forme de stres îl ocupă și comportamentele compulsive de verificare și reasigurare (urmărirea știrilor, exagerarea modurilor în care ne putem proteja).

Toate aceste aspecte conlucrează pentru a genera Sindromul de Stres COVID.

Anxietatea și depresia

Studiul, pe care îl puteți citi aici, s-a derulat pe un eșantion de 6.854 de persoane bazându-se pe autoobservațiile acestora în urmărirea celor 5 aspecte menționate anterior.

S-a urmărit care este structura acestui sindrom de stres Covid (includerea aspectelor), cu ce este corelat și cum este legat de stresul resimțit și mecanismele prin care cei chestionați au făcut față izolării și distanțării sociale. Scopul final al studiului a fost găsirea celor mai bune metode de a face față acestui nou tip de stres.

Dintre cei investigați, 28% au afirmat că se confruntă cu anxietate crescută și 22% aveau simptome clinice de depresie. Doar 2% dintre cei investigați chiar au contactat virusul, în timp ce un procent mult mai semnificativ a declarat un impact emoțional negativ: 16% stres major cu nevoie de intervenție psihologică și 38% grade diferite de stres.

La o primă vedere, stresul major este legat de posibilitatea de a fi infectați, dar pe scară mai largă, toate cele 5 aspecte conlucrează în a genera oboseala psihică și a pune problema unor tulburări psiho-emoționale pe termen lung.

Regăsirea normalității

Terapiile cognitiv-comportamentale vorbesc despre necesitatea de a prelua controlul asupra propriilor gânduri, lucru care va avea efecte asupra problemelor cu care ne confruntăm. Legat de rezultatele studiului anterior menționat, se consideră că ameliorarea gândurilor negative legate de posibilitatea de a fi infectați, va duce la o scădere semnificativă a impactului celorlalte patru aspecte.

În contextul actual trăim ceea ce am putea numi o „durere anticipatorie” cauzată de pierderea rutinelor, a predictibilității, a controlului pe care simțeam că îl avem. Deplângem pierderea normalității, a conexiunilor cu ceilalți, a siguranței economice. Dar este o durere colectivă pentru care avem nevoie să ne regăsim abilitățile de autoreglare.

Atenție la eticheta de „stres”

Să fim mai atenți la ce simțim și să nu aruncăm cu eticheta de „stres” peste orice. Putem simți furie, tristețe, frustrare, singurătate, frică sau confuzie. Odată ce identificăm exact ce simțim, putem să tratăm problema așa cum am procedat cu toate provocările vieții: prin găsirea de soluții, de modalități de rezolvare.

Veți spune că nu puteți să vă vedeți cu prietenii în club sau restaurant așa cum era înainte, deci nu există „soluția dorită”. Dar ignorați (sau refuzați să acceptați) că vă puteți vedea cu ei în parc sau online sau într-o vizită. Atunci când nu vrem să acceptăm alternative, renunțăm la noi, în primul rând. Este ca și cum ne-am spune că dacă nu putem avea exact ceea ce vrem, așa cum vrem, nu merităm nimic.

Practic, ne pedepsim singuri adâncindu-ne emoția negativă, sabotându-ne resursele. Este sănătos să evaluăm ce stă în puterea noastră să schimbăm, dar și să să ne adaptăm și să acceptăm ceea ce nu putem schimba. Nu este un moment al autonomiei exagerate, ci al sprijinului reciproc, tocmai pentru că suntem cu toții în aceeași situație.

Resurse utile în combaterea stresului

Oboseala și sentimentul că suntem copleșiți vin de la supraîncărcarea cu noile reguli și restricții, pe fondul incertitudinilor. Dar asta nu înseamnă că este un moment al rebeliunilor și răzvrătirii. Este o conștientizare colectivă a faptului că stă și în puterea noastră să diminuăm riscurile cu care ne confruntăm. Cu toții.

Viktor Frankl, profesor de neurologie și psihiatrie, vorbea despre „optimismul tragic”, respectiv abilitatea de a ne păstra optimismul (speranța) și de a alege viața indiferent de problemele cu care ne confruntăm, de a le da un sens constructiv și de a ne responsabiliza în a avea grijă de noi și a acționa în favoarea noastră.

Poate nu este sănătos să ne gândim când o să ne revenim ci să ne concentrăm asupra a ceea ce devenim. Putem evolua în urma acestei perioade, ne putem reevalua prioritățile, putem cultiva recunoștința pentru lucrurile pe care nu le apreciam, putem investi în relațiile dintre noi.

Celebra psihoterapeută Esther Perel reamintește câteva alte resurse utile pentru a depăși mai ușor această perioadă precum poveștile din familie legate de modul în care alți membri ai familiei au făcut față dificultăților, situațiilor adverse (iată o moștenire importantă pe care o avem cu toții) și conectarea cu cei din jur fie ea și telefonică sau video.

De la cluburi de carte la sport virtual, cu prieteni sau instructori

Un rol important îl joacă grupurile de suport indiferent dacă sunt on-line, cluburile de film sau carte care ne pot da un răgaz necesar de la gândurile care ne copleșesc și exercițiile fizice chiar și virtuale, alături de un prieten, dacă nu de un instructor. Nu sunt lucrurile cu care eram obișnuiți, dar sunt resurse pe care le avem și pe care le putem utiliza tocmai pentru a nu renunța la noi.

Îndeosebi pentru stresul cu care ne confruntăm în mod curent, WHO (World Health Organization) a pus la dispoziție un îndrumar prin care învățăm ce este important să facem în perioadele de stres (Doing What Matters in Times of Stress: An Illustrated Guide), pe care îl puteți descărca, gratuit, în limba engleză.