Tot ce trebuie să știi despre cancer

Ce trebuie să știi despre cancer. Cancerul este cea de-a doua cauză de deces la nivel global, după bolile cardiovasculare. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estima pentru 2018 că vor avea loc 9,6 milioane de decese cauzate de cancer în întreaga lume. Cancerele de sân, colorectal, plămâni, col uterin și tiroidă sunt cele mai frecvente la femei, în timp ce cancerele de plămâni, prostată, colorectal, stomac și ficat sunt cele mai des întâlnite tipuri de cancer la bărbați. Din acest articol poți afla, pe scurt, ce este cancerul, de ce apare, care sunt principalele tipuri și ce variante de tratament există.  

Cancerul face ca celulele din corp să se dividă incontrolabil, ceea ce poate deteriora sistemul imunitar, poate produce tumori și alte tulburări care pot deveni fatale. 

Organizația Mondială a Sănătății estima pentru 2018 că 9,6 millioane de oameni vor muri de cancer în întreaga lume. Cancerul reprezintă a doua cauză importantă de morbiditate (îmbolnăvire) şi deces atât la nivel global, cât și în Europa.

O analiză publicată la începutul lui 2019 pe site-ul Institutului Național de Sănătate Publică arată că în Europa se înregistrează 23,4% din cazurile de cancer din lume şi 20,3% din decese, deşi continentul are doar 9% din populaţia mondială (totul în contextul unei bune diagnosticări în foarte multe țări europene). Deși peste 40% din decesele de cancer pot fi prevenite, cancerul însumează 20% din totalul deceselor în Uniunea Europeană.

În România, se estimau 83.461 de noi cazuri de cancer pentru 2018 (toate cancerele, la ambele sexe și pentru toate grupele de vârstă), conform analizei INSP. Numărul estimat de decese cauzate de cancer pentru 2018 a fost de 50.902.  

Potrivit Centrului Național de Statistică și Informatică în Sănătate Publică (CNSISP), în anul 2106, în România, s-au înregistrat 60.710 cazuri noi, iar în 2017 – 59.450 de noi cazuri de cancer. 

În perioada ianuarie-septembrie 2018 s-au înregistrat 46.417 de cazuri noi de cancer, comparativ cu 42.883 de cazuri noi înregistrate în aceeași perioadă a anului 2017.  

Tot în România, mortalitatea cea mai frecventă pentru această clasă de boli s-a înregistrat în cazul tumorilor maligne ale bronhiilor și plămânilor, al cancerului de colon, de sân și de stomac. 

Ce este cancerul

Fumatul este implicat în apariția mai multor timpuri de cancer, nu doar în cel de plămâni.

Cancer este termenul generic pentru un grup de boli caracterizate de creșteri anormale și necontrolate la nivelul celulelor, dincolo de limitele lor obișnuite, care ulterior pot să invadeze țesuturile înconjurătoare și să se răspândească (să metastazeze) la alte țesuturi sau organe, aflate la distanță față de cele la care au apărut inițial, potrivit Ligii Române de Cancer. Alte denumiri ale cancerului sunt tumori maligne sau neoplasm

Cancerul poate afecta aproape orice parte a organismului și are mai multe subtipuri anatomice și moleculare. Unele tipuri de cancer provoacă anomalii celulare care se dezvoltă rapid, iar altele au o evoluție lentă. Unele cancere cauzează creșteri celulare vizibile, numite tumori, în timp ce altele – cum ar fi leucemia – nu sunt vizibile. 

Ce trebuie să știi despre cancer. Cauze

Liga Română de Cancer afirmă că, dat fiind că speranța de viață a crescut datorită medicinei moderne, acest lucru justifică, într-o anumită măsură, creșterea numărului de bolnavi de cancer. Cu alte cuvinte, dacă înainte oamenii erau afectați de alte boli și mureau la vârste mai fragede, acum, faptul că trăim mai mult crește posibilitatea ca, la un moment dat, să ne îmbolnăvim de cancer. 

Cauza principală a cancerului este încă neclară, dar apariția unora dintre formele de cancer este strâns legată de modul de viață. Conform INSP, există mai mulți factori de risc pentru apariția cancerului, unii fiind modificabili (adică îi putem evita) și alții nemodificabili (nu depind de noi).

Factori de risc modificabili: 

Factori de risc nemodificabili:

  • Vârsta (riscul de cancer crește odată cu vârsta);
  • Factorii genetici;
  • Sistemul imunitar.

Cele mai frecvente tipuri de cancer

Conform Institutului Național al Cancerului din SUA, există peste 100 de tipuri de cancer. Cancerele sunt, în general, denumite după zona în care debutează în corp sau în funcție de tipul de celule din care apar, indiferent că se extind sau nu apoi la alte organe. De exemplu, un cancer care debutează în plămâni și se extinde la ficat se va numi în continuare cancer de plămâni. 

Cancerul de sân

Cancerul de sân apare atunci când celulele de la nivelul sânului încep să crească necontrolat. Acestea formează, de obicei, o tumoră care poate fi simțită ca un nodul (dar nu neapărat) sau se poate identifica prin raze x. Tumora este malignă, adică diagnosticată drept cancer, dacă poate invada țesuturile din vecinătate sau alte zone ale corpului. Cancerul de sân apare aproape exclusiv la femei, dar și bărbații pot face cancer de sân, iar la ei acest tip de cancer este extrem de agresiv, conform Societății Americane de Cancer.

Cât este de frecvent cancerul de sân?  

Acesta este cel mai frecvent dintre toate tipurile de cancere la femei și este principala cauza de deces prin cancer la femeile europene. Se estimează că una din nouă femei din Europa va face cancer de sân la un moment dat în viață, dar aceste estimări variază de la o țară la altă. În țările Uniunii Europene, în jur de 332.000 de femei au fost diagnosticate cu cancer de sân în anul 2008. 

Este depistat mai des la femei în vârstă, însă un caz din patru apare la femei sub 50 de ani. Mai puțin de 5% din toate cancerele de san sunt diagnosticate la femei sub 35 de ani. 

În majoritatea țărilor occidentale, în ultimii ani, din ce în ce mai puține femei au murit din cauza cancerului de sân (mai ales persoane tinere), datorită îmbunătățirii tratamentului și a detectării timpurii a bolii. 

Cancerul de san apare și la bărbați, însă este rar, reprezentând mai puțin de 1% din totalul cancerelor de san. În fiecare an, un bărbat din 100.000 este depistat cu acest tip de cancer.

Ce provoacă această boală?  

În prezent, nu este clar de ce apare cancerul de san. Au fost identificați anumiți factori de risc. Unele femei cu acești factori de risc nu vor avea niciodată cancer de san, iar unele femei care nu au acești factori de risc vor dezvoltă cancer de san. 

Majoritatea cancerelor la sân au nevoie de estrogen pentru a se dezvoltă. Fără estrogen, ele se opresc din creștere sau cresc mai încet. De aceea, cu puține excepții, factorii de risc pentru cancerul de san sunt legați de estrogen. 

Conform experților ESMO – European Society for Medical Oncology , principalii factori de risc pentru cancer de sân la femei sunt:

Vârstă. Pe măsură ce femeile înaintează în vârstă, crește riscul de cancer mamar

Povestea unui familii în care diagnosticul de cancer la sân e foarte frecvent o găsiți AICI

Genele. Mutațiile anumitor gene moștenite de la mama sau de la tată cresc riscul cancerului de san. Cunoștințele actuale sugerează că aceste gene anormale sunt responsabile de mai puțin de 10% din cancerele mamare. 

Istoricul familial legat de acest tip de cancer. Dacă aveți în familie o rudă de gradul întâi (mama, sora, fiica, frate sau tată) care a avut cancer de sân, mai ales dacă avea vârstă sub 45 de ani la momentul diagnosticului, aveți un risc mai mare să suferiți de cancer de sân la rândul dvs. Când mai multe persoane din aceeași familie au fost afectate de cancer mamar și/sau ovarian în tinerețe, trebuie suspectată o predispoziție genetică. BRCA1 și BRCA2 sunt cele două gene principale implicate în formele familiale de cancer mamar. Riscul unei persoane cu mutația genei BRCA1 de a face cancer de sân este de 80-85%, cu un risc de 60% ca acesta să fie bilateral. Riscul de mortalitate și de apariție ulterioară a cancerului de sân poate fi redus prin operație profilactică. Evaluarea genetică atentă și consilierea psihologică sunt obligatorii înaintea unei astfel de operații. 

Istoricul personal de cancer de sân. Persoanele care au avut deja cancer la sân au un risc crescut de a suferi de cancer din nou, în altă regiune a sânului sau la celălalt sân. 

Expunerea de-a lungul vieții la estrogen și progesteron. 

o Femeile a căror perioada menstruală a început înainte de vârstă de 12 ani și s-a încheiat după vârstă de 55 de ani au un risc mai mare de a suferi de cancer de sân.

o Femeile care nu au avut copii sau care au născut primul copil după vârstă de 30 de ani au, de asemenea, un risc mai mare de a face cancer mamar. 

Istoricul de boli benigne ale sânului. Riscul de cancer de sân este foarte mare pentru femeile cu hiperplazie lobulară atipică sau hiperplazie ductala atipică. 

Factorii geografici și sociali. Femeile care trăiesc în țări occidentale și cele cu un nivel mai ridicat de educație prezintă un risc mai mare de a face cancer la sân. 

Folosirea de medicamente cu estrogen și progesteron 

o Folosirea contraceptivelor orale, mai ales înainte de prima sarcina, crește riscul de a face cancer la sân. Dacă o femeie nu a mai luat pilule contraceptive timp de 10 ani, riscul de a face cancer de sân de la acest tip de medicamente nu mai există. 

o Folosirea terapiei de substituție hormonala după menopauză mărește riscul de a face cancer de san. Riscul este mai mare atunci când terapia combină estrogen și progesteron, folosirea terapiei exclusive cu estrogen fiind mai puțin periculoasă. În cazul utilizatoarelor care au întrerupt terapia de substituție cu hormoni cu cel puțin cinci ani în urmă, riscul nu este mai mare decât pentru o persoană care nu a făcut niciodată terapie hormonala de substituție. 

Radioterapia sânului în copilărie sau adolescență. Persoanele care au fost tratate cu radioterapie în copilărie sau adolescență (de obicei pentru limfoame) au un risc mai mare de a dezvolta cancer de sân la maturitate. 

Supraponderalitatea și obezitatea. Aceste două stări cresc riscul de cancer la sân, mai ales după menopauză, din cauza producției de estrogeni în țesuturile adipoase (principala sursă de estrogeni după menopauză). 

Consumul de alcool și fumatul. Cele două fenomene cresc riscul de apariție a cancerului de sân, dar nu se cunosc exact mecanismele responsabile de această situație. 

S-a suspectat și asocierea altor factori cu un risc crescut de cancer de sân, dar probele sunt neconcludente. Din nefericire, factorii cu cea mai mare influență asupra riscului de a dezvoltă cancer de san, precum vârstă, genele, istoricul personal și familial de cancer de sân și istoricul de hiperplazie atipică nu pot fi modificați.

Povestea unui bărbat diagnosticat cu cancer de sân o găsiți AICI, iar povestea unor femei care au învins cancerul de sân o puteți citi AICI.

Cancerul pulmonar

În fiecare an, 93 din 100.000 de persoane sunt diagnosticate cu cancer pulmonar. Este unul dintre cele mai agresive forme de cancer.

Există mai multe tipuri de cancer pulmonar, cel mai frecvent tip fiind cancerului pulmonar fără celule mici (NSCLC). Conform Cancer.org, între 80 și 85% dintre cancerele de plămâni sunt de acest fel. Principalul factor de risc al cancerului pulmonar este fumatul. 

Definiția cancerului pulmonar fără celule mici (NSCLC) 

• Acesta descrie un grup de cancere pulmonare în care celulele tumorale analizate la microscop nu sunt mici, spre deosebire de cancerul cu celule mici, un alt tip de cancer pulmonar. 

• Cele 3 tipuri principale de NSCLC sunt cancerul cu celule scuamoase, adenocarcinomul și cancerul pulmonar cu celule mari. Ele au aceleași principii de diagnostic, însă tratamentul poate fi diferit în funcție de tipul bolii. 

Diagnostic și impact

• Cancerul pulmonar poate fi suspectat dacă o persoană are simptome precum tușe, sputa în cantitate mărită, dispnee (dificultăți de respirație), disfonie (răgușeală), dureri în piept și sputa cu sânge sau în urmă examinării clinice. 

• Examinarile radiologice sunt obligatorii pentru a determina stadiul și gradul de extindere a bolii. 

• O porțiune din tumoare (biopsie) trebuie obținută pentru analiză de laborator, în scopul de a confirmă diagnosticul și a află mai multe detalii despre caracteristicile tumorii. 

În zonele dezvoltate, cum ar fi America de Nord și Europa, cancerul pulmonar este al doilea cel mai întâlnit tip de cancer la bărbați și al treilea la femei.

De asemenea, la nivel mondial, cancerul pulmonar reprezintă cea mai frecvența cauza de deces prin cancer (dintre toate tipurile de cancer) la ambele sexe. În Europa, aproximativ 291.000 de bărbați și 100.000 de femei au fost diagnosticați cu cancer pulmonar în anul 2008. În fiecare an, 93 din 100.000 de persoane sunt diagnosticate cu cancer pulmonar. Există variații considerabile între țările din Europa, iar acestea sunt reflectate de riscul de a dezvoltă boală în timpul vieții. De la naștere și până la vârstă de 75 de ani, mai puțin de 3 din 100 de suedezi și aproximativ 4 din 100 de portughezi vor avea cancer pulmonar, acestea fiind cele mai mici procente din Europa.

În Croația, numărul de bărbați care vor suferi de această boală este de peste 9 din 100, iar în unele zone din Polonia, de 10 din 100. Variațiile nu apar doar de la o țară la altă, ci și în cadrul unei singure țări. Pentru femei, riscul de a dezvoltă cancer pulmonar este mai mic și variază mai mult între țări, decât între regiunile aceleiași țări. Statele nordice au cele mai mari rate de îmbolnăvire (până la 4 din 100 de femei în Islanda, Danemarca și Regatul Unit), în timp ce Spania are cele mai mici rate (mai puțin de una din 100 de femei). Aceste diferențe sunt explicate cel mai bine de obiceiurile legate de fumat din urmă cu câteva decenii. Astfel, în majoritatea țărilor din Europa, incidența este în creștere pentru femei și în descreștere pentru bărbați, dar această tendința apare mai târziu in Europa de Sud și de Est decât în țările nordice. Variațiile prezentate reflectă tendința de a fuma, care diferă de la o regiune la altă. NSCLC reprezintă între 85 și 90% din toate tipurile de cancer pulmonar. Aproximativ 90% din cazurile de cancer la bărbați și 80% din cele apărute la femei au legătură cu fumatul.

Ce cauzează cancerul pulmonar

Fumatul activ de tigarete reprezintă un factor de risc bine documentat și confirmat pentru cancerul pulmonar fără celule mici. Cu toate acestea, ca și pentru alte tipuri de cancer, cauzalitatea poate fi multifactorială, deoarece și alți factori pot contribui în mod sinergic la apariția bolii. De asemenea, noile descoperiri cu privire la determinismul genetic al cancerului indică o relevanță mărită a interacțiunii dintre factorii de mediu și cei genetici în apariția NSCLC. Înainte de a trece în revista principalii factori de risc pentru apariția NSCLC, este important să precizăm că un factor de risc crește riscul de apariție a cancerului, dar nu este nici necesar și nici suficient pentru a cauza această afecțiune. De fapt, un factor de risc nu reprezintă o cauza în sine. De aceea, este posibil că unele persoane care prezintă următorii factori de risc să nu facă niciodată boală, în timp ce altele, ce nu prezintă niciun factor de risc, să dezvolte NSCLC. 

Fumatul activ de tigarete: NSCLC este unul dintre puținele cancere unde un singur factor de risc, fumatul, este recunoscut de departe că fiind cauza predominantă. Studiile epidemiologice au arătat că fumatul activ de tigarete este responsabil de apariția a până la 90% din totalul cancerelor pulmonare. De reținut este faptul că durata fumatului pare mult mai relevanță, că factor de risc contributiv, decât numărul de țigări fumate zilnic. Așadar, renunțarea la fumat la orice vârstă se poate traduce într-o reducere mult mai semnificativă a riscului de apariție a NSCLC, decât reducerea numărului de țigări fumate zilnic. 

Fumatul pasiv, cunoscut mai recent sub denumirea de „fumat second-hand” sau „expunere la fum ambiental”, crește riscul de apariție a NSCLC, dar cu mult mai puțin față de fumatul activ. 

Radon: radonul este un gaz radioactiv provenit din dezintegrarea uraniului natural. Prezența radonului este ubicuitara, având nivele foarte scăzute în aerul atmosferic, dar gazul se poate acumula în spațiile închise, pătrunzând în locuințe prin fisurile podelelor, pereților sau fundațiilor. Totuși, expunerea domestică la radon depinde foarte mult de modul de construcție și ventilație al locuințelor. Pe de altă parte, că factor de risc ocupațional, radonul este relevant în mod deosebit la minerii din subteran, care sunt expuși în mod uzual la nivele crescute de gaz. 

Azbestul. Acest mineral este un carcinogen ocupațional bine cunoscut. Este utilizat în mai multe produse folosite la izolare termică, protecție antiincendiu, izolare fonică, acoperișuri, pardoseli și alte materiale de construcții. Expunerea la azbest concomitentă cu fumatul activ de tigarete are un efect sinergic asupra creșterii riscului de apariție a NSCLC. În prezent, dată fiind relația puternică dintre expunerea la azbest și apariția mezoteliomului, un alt tip de cancer care apare la nivelul pleurei, multe țări (inclusiv cele din Uniunea Europeană) au interzis total sau parțial utilizarea azbestului. 

Și alți factori au fost suspectați de a fi asociați cu un risc crescut de apariție a NSCLC, de exemplu poluanții atmosferici, afecțiunile pulmonare dobândite, ce le includ pe cele rezultate în urmă expunerii profesionale la praf (de exemplu, în cazul minerilor), poluarea aerului din interiorul locuințelor (din cauza sobelor cu cărbuni sau a gazelor emise în timpul gătitului), suspectată de a contribui la cancerul pulmonar care nu este asociat cu fumatul la femei, unele obiceiuri alimentare, factorii virali și susceptibilitatea genetică, dar dovezile sunt mult mai puțin consistente, comparativ cu factorii de risc menționați mai sus. Oricum, alături de ceilalți factori de risc care nu sunt legați de fumat, aceștia din urmă pot juca un rol important în cazurile de NSCLC apărute la indivizi care nu au fost niciodată expuși la fum de țigară.

Cancerul pancreatic

Așa arată tumora la nivelul pancreasului.

În Europa, cancerul de pancreas este al șaptelea că frecvența, conform experților ESMO – European Society for Medical Oncology. În Uniunea Europeană, 11,6 bărbați din 100.000 sunt diagnosticați cu cancer de pancreas în fiecare an, această rată variind de la 4,7 (în Cipru) la 17,2 (în Ungaria). Acest tip de cancer este cauza de deces anual a aproximativ 35.000 de bărbați. La femei, rată de afectare este de 8,1 din 100.000, mergând de la 2,1 (în Cipru) la 11,4 (în Finlanda), iar boală este de asemenea cauza de mortalitate a 35.000 de femei în fiecare an. Frecvența cazurilor nou diagnosticate crește odată cu vârstă, majoritatea fiind diagnosticate după vârste de peste 65 de ani.

Deoarece această boală evoluează mult timp fără nici o acuză, diagnosticul este de multe ori stabilit când tumoarea s-a extins deja la alte organe. Este a cincea cauza de deces cauzaă de bolile canceroase.

Majoritatea cancerelor de pancreas (90%) nu sunt asociate cu niciun factor de risc; cu toate acestea, s-au identificat câțiva factori de risc pentru celelalte cazuri. Un factor de risc crește riscul apariției cancerului, dar nu este nici necesar și nici suficient pentru a cauza cancer. Un factor de risc nu este o cauza în sine. Unii oameni cu acești factori de risc nu vor dezvolta cancer pancreatic niciodată, iar alții care nu sunt supuși acestor factori vor dezvoltă această boală.

Factorii principali de risc ai cancerului de pancreas identificați până acum sunt:

  • Genele:
    • S-a dovedit că unele mutații genetice sunt legate de cancerul de pancreas. Majoritatea cancerelor pancreatice au mutații somatice în genele KRAS (80%), p53 (50%) și p16, care sunt asociate cu controlul creșterii tumoareale. Alte gene care relevă alterații sau mutații asociate cancerului pancreatic sunt CDKN2 (90%) și DPC4/Smad4 (50%). Mutațiile genei BRAC2 sunt direct legate de transmiterea ereditară a cancerului de sân și ovarian. S-a demonstrat implicarea acestei gene și în unele cazuri de cancer de pancreas.
    • Condiții genetice rare, precum pancreatită ereditară, sindromul Peutz-Jeghers, sindromul FAMMM (melanom cu nevi multipli atipici familiali), cancerul de san și ovar cu componentă ereditară și cancerul colorectal non-polipozic ereditar (HNPCC sau sindromul Lync) se asociază cu un risc crescut de dezvoltare a cancerului de pancreas. Termenul de ereditar se referă la bagajul genetic transmis din generație în generație, prin intermediul membrilor familiei. Riscul de a dezvoltă cancer de pancreas crește dacă o rudă de gradul unu (părinți sau frați) sau doi (unchi, mătuși sau verișori) prezintă această afecțiune. Se estimează că între 5 și 10% din cancerele de pancreas pot avea o componentă familială.
  • Fumatul: 25% din pacienții cu cancer de pancreas sunt sau au fost fumători pe termen lung. Efectul acestui obicei se accentuează la pacienții care prezintă una dintre afecțiunile genetice menționate anterior.
  • Vârstă: Riscul dezvoltării cancerului de pancreas crește odată cu vârstă. Boală este cel mai adesea diagnosticată între 60 și 80 de ani.
  • Obezitatea: Există dovezi care sugerează faptul că riscul de cancer de pancreas poate crește ușor odată cu creșterea indexului masei corporale. Acesta poate crește ușor și riscul de a dezvoltă cancer pancreatic. Indexul de masă corporală este un indicator de calculare a greutății pentru o înălțime dată, pe baza căruia se poate stabili dacă un pacient este obez sau subponderal.
  • Pancreatită cronică: Pancreatită cronică crește riscul de adenocarcinom pancreatic. Acest risc este mărit de fumat și de factorii genetici.
  • Există o asociere între diabet și cancerul de pancreas; totuși, este mai probabil că diabetul să fie în unele cazuri o manifestare timpurie a cancerului de pancreas și nu un factor de predispoziție.
  • Alcoolismul și consumul mare de carne roșie și procesată sunt suspectate de a fi asociate cu unui risc crescut de cancer de pancreas, dar dovezile nu sunt concludente.

Cancerul cervical

Cancerul cervical sau de col uterin apare în celulele care învelesc cervixul (adică partea de jos a uterului, care mai este numită și col uterin). Principala cauză a apariției cancerului de col uterin este infecția cu virusul HPV (virusul papiloma uman care are mai multe tulpini, dintre care doar unele pot duce la cancer). 

Cancerul cervical poate fi prevenit sau diagnosticat devreme prin realizarea constantă a testului Babeș-Papanicolau. Dacă este detectat devreme, cancerul cervical este unul dintre cancerele cu cea mai mare rată de vindecare. 

Cancerul cervical este al treilea dintre cele mai frecvente cancere la femei, conform ESMO – European Society for Medical Oncology. În Europa, 10,6 femei din 100.000 au fost diagnosticate cu cancer cervical în anul 2008. Acest număr reprezintă circa 4% din cancerele diagnosticate la femei. Aproape 1% din toate femeile europene dezvoltă cancer cervical de-a lungul vieții. Având în vedere faptul că în prezent este disponibil un vaccin împotriva celui mai frecvent tip de virus papiloma uman (HPV) implicat în cancerul cervical, frecvența acestuia probabil că va scădea în viitor.

Riscul de a face cancer cervical este mai mare în Europa de Est (în special în Serbia, România, Bulgaria și Lituania), din cauza lipsei de programe organizate de screening. Din păcate, situația este mult mai sumbră în țările aflate în curs de dezvoltare, unde apar 85% din noile cazuri. Din cauza lipsei de acces la screening și tratamente, rată mortalității este de 10 ori mai mare în aceste țări decât în cele dezvoltate. Mai mult, în prezent, costul vaccinului de prevenire este de asemenea natură încât, cel mai probabil, el va rămâne indisponibil pentru majoritatea femeilor din multe părți ale lumii.

Conform experților ESMO, cancerul cervical trebuie suspectat în următoarele circumstanțe:

  • Anomalii în cadrul examinărilor ginecologice.
  • Anomalii severe ale lamelor cervicale.
  • Sângerări în afară perioadelor de menstruație.
  • Sângerări după contactele sexuale.

Cancerul colorectal

Acest tip de cancer care se dezvoltă în intestinul gros, conform experților ESMO. 

Cancerul colorectal este cel mai frecvent tip de cancer din Europa și al treilea cel mai frecvent din lume. În 2012, aproximativ 447.000 de pacienți au fost diagnosticați cu cancer colorectal în Europa, reprezentând aproximativ 13% din totalul de cancere din această regiune. 

Majoritatea cancerelor colorectale sunt localizate în colon; acestea se numesc cancere de colon și reprezintă 9% din totalul de cancere din Europa. Aproximativ o treime din cancerele colorectale sunt localizate doar în rect, fiind numite cancere rectale. 

Cancerul colorectal este mai frecvent la bărbați decât la femei. În Europa, în jur de unul din 20 de bărbați și una din 35 de femei vor dezvoltă cancer colorectal la un moment dat. Cu alte cuvinte, în fiecare an, în Europa, circa 35 din 100.000 bărbați și circa 25 din 100.000 femei sunt diagnosticați cu cancer colorectal. Per total, frecvența cancerului colorectal este mai mare în regiunile mai industrializate și mai urbanizate. 

Majoritatea pacienților cu cancer colorectal au peste 60 ani la momentul diagnosticării, cancerul colorectal la vârste sub 40 ani fiind rar.

Care sunt cazuale cancerului colorectal? 

În momentul de față, nu este pe deplin clar de ce apare cancerul colorectal. S-au identificat mai mulți factori de risc. Unii oameni care au acești factori de risc nu vor dezvoltă niciodată cancer colorectal, iar unii oameni fără vreunul din acești factori de risc vor dezvoltă totuși cancer colorectal. 

Cancerul colorectal apare cel mai frecvent că boală sporadică, adică nu este legat de o moștenire genetică transmitatoare a unui risc pentru acest tip de cancer. Aproximativ 20% din cancerele colorectale apar în context familial. Mai puțin de jumătate dintre acestea sunt rezultatul unei boli ereditare cunoscute. În restul de cazuri familiale, cauza este necunoscută. Incidența familială apare nu doar din cauza moștenirii genetice comune, dar și factorilor de mediu comuni, care pot crește riscul. 

Principalii factori de risc pentru cancerul colorectal sunt: 

Îmbătrânirea: riscul de cancer colorectal crește cu înaintarea în vârstă. 

Factori de risc legați de stilul de viață: 

o Dieta: dietă este cel mai important factor de risc de mediu pentru cancerul colorectal. O dietă bogată în carne roșie (vită, miel sau porc) și carne procesată (crenvurști, carne presată), bogată în grăsimi și/sau săracă în fibre poate crește riscul de cancer colorectal. Consumul crescut de alcool este și el un factor de risc pentru cancerul colorectal.

o Obezitatea: o greutate peste cea normală crește riscul de cancer colorectal.

o Sedentarismul: persoanele cu activitate fizică redusă au un risc mai mare de cancer colorectal, independent de greutatea persoanei.

o Diabetul zaharat de tip 2 crește riscul de a dezvoltă o tumoare în intestinul gros, independent de greutatea persoanei.

o Fumatul: crește riscul de a dezvoltă polipi colorectali mari, care sunt recunoscuți ca și leziuni precanceroase. 

Antecedentele de polipi colorectali: excrescentele intestinale, numite polipi sau adenoame, nu sunt canceroase. Totuși, aceste excrescențe pot evolua, în timp, în cancer. De aceea, polipii sunt recunoscuți că leziuni precanceroase bine determinate. Când se identifica polipi în intestinul gros, de exemplu în timpul unei investigații de control, ei trebuie îndepărtați pentru a preveni transformarea lor în cancer. 

Antecedentele de cancer colorectal: chiar dacă tumoarea a fost îndepărtată complet în timpul tratamentului anterior, există un risc crescut de a dezvoltă o nouă tumoare în altă parte a intestinului gros sau în rect. 

Antecedentele de cancer de alte tipuri: un istoric de tumori cum ar fi limfomul, cancerul testicular sau cancerul endometrial crește riscul dezvoltării unui cancer colorectal. 

Bolile inflamatorii ale intestinului, de exemplu boală Crohn sau colita ulcerativă, care produc inflamații de durata ale intestinului gros. După mai mulți ani, acest lucru poate duce la displazie, o organizare dezordonată a celulelor mucoasei interne a intestinului. Displazia poate evolua în timp spre cancer. Riscul crește odată cu durata bolii inflamatorii a intestinului și cu severitatea și extinderea inflamației. Cancerul colorectal la pacienții cu boală Crohn sau colita ulcerativă reprezintă aproximativ două treimi dintre cazurile de cancere colorectale sporadice. 

Unii factori pot avea un efect de protecție împotriva dezvoltării cancerului colorectal: 

O dietă bogată în legume, fructe și cereale integrale scade riscul de cancer colorectal. 

O creștere a activității fizice poate reduce riscul de cancer colorectal. 

Administrarea pe termen lung de antiinflamatoare de tipul aspirinei a fost sugerată că modalitate de a reduce recurentă polipilor colorectali neereditari. S-a arătat că aspirina reduce riscul de cancer colorectal la pacienții cu sindrom Lynch. S-a mai sugerat că ar ajută la regresia polipilor colorectali la pacienții cu FAP (Polipoza Adenomatoasa Familială), dar sunt necesare cercetări suplimentare pentru obținerea de dovezi certe. 

Diagnostic 

• Cancerul colorectal prezintă simptome mai frecvent când este avansat. Manifestări comune sunt modificări în tranzitul intestinal, discomfort abdominal, oboseală, scădere în greutate. Sângele în scaun poate fi un semnal de alarmă. Poate fi vizibil cu ochiul liber sau la un test făcut în laborator. 

• Endoscopia este o examinare în care un tub este inserat prin anus în intestin. Permite vizualizarea interiorului intestinului. Când o tumoare este descoperită la o distanță de până la 15 cm față de anus este considerată tumoare rectala, la o distanță mai mare este considerată tumoare la nivelul colonului. 

• Teste radiologice speciale ajută de asemenea la vizualizarea localizării și stabilirii dimensiunii tumorii. 

• Analizele de sânge în care se caută antigenul carcinoembriogenic (CEA), un marker tumoral, pot fi utile în anumite cazuri, însă diagnosticul nu ar trebui să se bazeze doar pe ele. 

• Confirmarea diagnosticului se face doar prin analize de laborator ale tumorii și țesutului afectat (histopatologie). 

Cancerul ovarian

Până la 90 % din toate cazurile de cancer ovarian sunt nu sunt asociate cu mutații genetice moștenite, ci apar sporadic.

Ovarele sunt glandele care produc ovule și care fac posibilă reproducerea la femei. Cancerul care apare la nivelul ovarelor se numește cancer ovarian, însă descoperiri recente citate de Societatea Americană de Cancer sugerează că multe dintre cancerele ovariene încep să se dezvolte din celulele tubului falopian (un tub care se întinde de la ovar până la cavitatea uterină). 

Un raport publicat în 2018 de Coaliția Internațională de Luptă Împotriva Cancerului Ovarian (World Ovarian Cancer Coalition), arată că, dacă pentru 2012, se estimau 239.000 de cazuri de cancer ovarian (și 152.000 de decese cauzate de acest tip de cancer), numărul estimat al îmbolnăvirilor va ajunge, până în 2035, la 371.000 de cazuri pe an (iar decesele vor ajunge la 254.000 pe an). Acest lucru înseamnă o creștere, la nivel mondial, de 55% a cazurilor noi și de 67% a deceselor. 

Riscul de a face cancer ovarian este mai mare în țările dezvoltate, cu cât zonele devin mai urbanizate. 

Cât de frecvent este cancerul ovarian?

Cancerul ovarian este al șaptelea cel mai frecvent tip de cancer din lume și a șaptea cea mai frecvența cauza de mortalitate pentru femei. Incidența mondială a cancerului ovarian arată o puternică variație geografică. Țările în curs de dezvoltare au cea mai mică incidența. În Uniunea Europeană s-a estimat că un total de 45.300 de femei au fost diagnosticate cu cancer ovarian în anul 2008. Probabilitatea generală că o femeie din Uniunea Europeană să dezvolte cancer ovarian în cursul viețîi este între 0,64 și 1,6%. Aproximativ jumătate din femeile diagnosticate cu cancer ovarian au vârste de minimum 60 de ani. Totuși, femeile tinere pot fi și ele afectate, în principal de către două tipuri rare de cancer ovarian non- epitelial: tumorile cu celule germinale și tumorile stromale de cordoane sexuale. Tumorile cu celule germinale sunt diagnosticate în principal în primele două decenii de viață, în timp ce tumorile stromale de cordoane sexuale sunt mai frecvente la femeile adulte (cancerul de granuloasa de tip adult este diagnosticat în general la paciente în jur de 50 de ani, 90% din tipurile juvenile apar la prepubere, iar tumorile Sertoli-Leydig apar de obicei la femei sub 40 de ani).

În prezent, cauzele cancerului ovarian nu sunt bine înțelese. Foarte important de menționat este faptul că termenul de cancer ovarian se referă la un grup foarte divers de tumori ovariene maligne, iar cauza diferitelor tipuri de tumori poate să nu fie aceeași. Un număr de factori de risc ai cancerului ovarian au fost identificați. O parte din acești factori de risc sunt specifici pentru anumite subtipuri de cancer ovarian. Totuși, în multe cazuri, niciunul dintre factorii de risc nu pare să fie prezent. Un factor de risc crește posibilitatea apariției cancerului ovarian, dar nu este nici necesar și nici suficient pentru a cauza cancerul. Un factor de risc nu reprezintă o cauza în sine. 

Anumite persoane care au unul sau mai mulți factori de risc nu vor dezvoltă niciodată cancer ovarian, iar anumite persoane care nu au niciun factor de risc pot totuși să dezvolte cancer ovarian. 

Până la 90 % din toate cazurile de cancer ovarian sunt cancere ovariene sporadice, adică nu sunt asociate cu mutații genetice moștenite. Riscul de a dezvoltă o formă sporadică de cancer ovarian are legătură în principal cu numărul total de cicluri ovulatorii care au loc în ovare în timpul anilor cu potențial reproductiv ai femeilor. Un ciclu ovulator reprezintă stimularea lunară a ovarului, care duce la eliberarea unui ovul (ovulația). Numărul total de cicluri ovulatorii care au loc în ovarele unei femei în perioada dintre prima menstruație și menopauza (așa-numiții ani cu potențial reproductiv) constituie “numărul de cicluri ovulatorii din timpul vieții”. Se crede că stimularea repetitivă a țesuturilor ovarelor din timpul ciclurilor ovulatorii crește riscul de deteriorare a ADN-ului celulelor, care ar putea duce la cancer. 

Potrivit acestei teorii, factorii de risc pentru acest tip de cancer ovarian sunt: 

Îmbătrânirea. Se crede că, pe măsură ce o femeie îmbătrânește, modificările ADN-ului din țesuturile ovariene se pot acumula, crescând riscul de apariție a cancerului ovarian. Per total, incidența apariției cancerului ovarian crește cu fiecare decadă. Vârstă medie a femeilor diagnosticate cu cancer ovarian este de aproximativ 60 de ani. Incidența scade ușor după vârstă de 80 de ani. 

Istoricul familial de cancer ovarian sau de cancer de sân este un alt factor de risc important pentru dezvoltarea unui cancer al ovarelor. Acest lucru se explică prin faptul că până la 10% din pacientele care au cancer ovarian au moștenit o mutație genetică ce ar putea cauza această boală. O mutație genetică este o variație a strucuturii ADN normale a unei gene. Anumite mutații produc o gena defectuoasă, care poate cauza cancer. Mutațiile din celulele destinate să devină ovule sau spermatozoizi (numite celule germinale) sunt transmise de către mama sau tată copilului. În cazul cancerului ovarian epitelial, anumite subtipuri sunt asociate cu mutații bine cunoscute, precum mutațiile BRCA1 și BRCA2. Acestea sunt, de asemenea, asociate cu un risc crescut de cancer de sân. 

În general, se presupune că o femeie care are o rudă de gradul I (mamă, fiica sau soră) bolnavă de cancer ovarian are un risc de trei ori mai mare de a face cancer ovarian. Riscul crește și mai mult dacă există mai multe rude de gradul I cu antecedente de cancer ovarian. Femeile evreice de origine Ashkenazi prezintă un risc deosebit de mare de a purta o mutație moștenită care predispune la cancer ovarian: dintre toate pacientele cu cancer ovarian, până la 40% din femeile evreice Ashkenazi au mutația BRCA1 sau BRCA2, în timp ce în cadrul populației generale de femei care suferă de cancer ovarian, aceste mutații apar la un procent de doar 10%. În general, în cazul femeilor care au mutația BRCA1, riscul de a dezvoltă cancer ovarian în timpul vieții este între 26 și 54%, iar în cazul celor care au mutația BRCA2, riscul este între 10 și 23%. 

Antecedentele personale cu privire la cancerul de sân înainte de vârstă de 50 de ani sau istoricul familial (care nu se restrânge doar la rude la gradul I) cu privire la cancer ovarian, cancer de sân, cancer endometrial sau de colon sunt, de asemenea, asociate cu un risc mai mare de cancer ovarian. 

Numărul de copiii pe care o femeie îi naște. Femeile care nu au născut niciodată au un risc de două ori mai mare de a face cancer ovarian față de cele care au născut. Riscul de a dezvoltă cancer ovarian scade cu fiecare sarcină; totuși, după cinci nașteri, acesta nu mai scade. În timpul sarcinii, ovulația este stopată temporar și se crede că reducerea numărului de cicluri ovulatorii de pe parcursul vieții ar reduce riscul de cancer ovarian. În plus, se crede că sarcina ar ajută ovarele să îndepărteze celulele premaligne.

Rasă. Femeile din rasă caucaziană au un risc cu 30-40% mai mare de a dezvoltă cancer ovarian decât cele hispanice sau de rasă neagră. Această diferența rasială nu este explicată.

Există factori asociați cu un risc redus de a dezvoltă cancer ovarian și aceștia sunt: 

Istoricul reproducător puternic. Așa cum este menționat mai sus, riscul de a dezvoltă cancer ovarian scade cu cât numărul nașterilor este mai mare, efectul maxim fiind pentru cinci nașteri. Se crede că reducerea numărului total de cicluri ovulatorii și eliminarea celulelor premaligne ar putea explică reducerea riscului.

Alăptatul are un efect protector asupra dezvoltării cancerului ovarian. Se presupune că acest lucru are legătură cu faptul că alăptatul suprimă ovulația, reducând astfel numărul de cicluri ovulatorii din timpul vieții unei femei.

Contraceptivele orale combinate suprimă ovulația și au astfel un efect protector. Utilizarea pe termen lung a contraceptivelor orale reduce riscul dezvoltării cancerului ovarian cu până la 50%. În plus, protecția se întinde pe o durata de mai mult de treizeci de ani de la ultima folosire a contraceptivelor.

Intervențiile chirurgicale ginecologice. Atât legarea trompelor uterine, cât și histerectomia sunt asociate cu o reducere a riscului de cancer ovarian. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru nu este bine înțeles, însă se crede că aceste proceduri chirurgicale întrerup alimentarea cu sânge a ovarelor, intrerupandu-le funcția de ovulație și reducând numărul de cicluri ovulatorii din viață unei femei, împreună cu riscul de a face cancer ovarian.

Ooforectomia. Îndepărtarea pe cale chirugicală a ovarelor reduce semnificativ riscul de a face cancer ovarian. 

Anumiți factori sunt suspectați de asociere cu un risc crescut de cancer ovarian, însă nu există dovezi suficiente în acest sens: 

– S-a sugerat că anumite medicamente pentru fertilitate ar juca un rol în apariția cancerului  ovarian, dar dovezile existente sunt conflictuale. – Studiile au sugerat că terapia de substituție hormonala cu estrogeni la femeile aflate în perioada de postmenopauza care durează mai mult de zece ani poate fi asociată cu un risc mai mare de cancer ovarian. Aceste dovezi au nevoie, însă, de confirmare. Se crede că riscul crescut scade atunci când terapia de substituție este întreruptă.

– Folosirea pudrei de talc în zona genitală ar putea avea legătură cu dezvoltarea cancerului ovarian. Tâlcul poate ajunge la ovare prin tractul reproducător și poate irită epiteliul ovarelor. Totuși, dovezile care fac legătură între folosirea pudrei de talc și cancerul ovarian nu sunt concludente.

Cancerul de piele

Cea mai agresivă formă de cancer de piele este melanomul, ce poate fi depistat prin urmărirea periodică a alunițelor de la nivelul pielii.

Cancerul de piele este de mai multe feluri: carcinom bazocelular (CBC – cel mai frecvent cancer de piele, apare de obicei ca urmare a expunerii la soare – intermitentă sau de lungă durată – și la lămpile de bronzare artificială), carcinom  spinocelular (CSC – apar de la expunerea de lungă durată la soare, doar un mic procent din aceste cancere devin invazive) și melanom (cel mai grav cancer de piele; poate pune în pericol viața, dacă este lăsat să se dezvolte). 

La nivel mondial, cazurile de melanom apar cel mai frecvent în Australia și Nouă Zeelandă, unde sunt de trei ori mai frecvente decât în Europa. Pe de altă parte, melanomul este foarte rar în țările din Africa și Asia.

În Europa, aproximativ 1 din 100 de persoane vor dezvoltă melanom la un moment dat, dar există variații importante de la o țară la altă. Aproximativ 15 din fiecare 100.000 de persoane sunt diagnosticate cu melanom în fiecare an. Acest număr este în creștere în aproape toate țările europene. Melanomul este puțin mai frecvent la femei decât la bărbați. Boală este mai frecvența în Elveția, Olanda și țările scandinave (Norvegia, Suedia și Danemarca), unde aproximativ 20 din 100.000 de persoane sunt diagnosticate în fiecare an. În țările mediteraneene este mai puțin frecventă, astfel încât în această regiune doar 3-5 persoane din 100.000 sunt diagnosticate cu melanom într-un an.

Conform experților ESMO- European Society for Medical Oncology, principalii factori de risc pentru apariția melanomului sunt:

– Tipul de piele: persoanele cu pielea deschisă la culoare au un risc mai mare de a dezvoltă melanom decât persoanele cu pielea mai închisă. Cel mai mare risc apare la persoanele cu părul roșcat și pistrui. Melanomul este întâlnit, de fapt, foarte rar la persoanele cu pielea neagră sau la asiatici. Când apare este, de obicei, un tip special de melanom, numit Melanom lentiginos acral, cu dezvoltare pe palme, tălpi sau sub unghii.

– Nevii: nev este termenul medical pentru o aluniță. Majoritatea alunitelor nu se vor transformă niciodată în cancer, dar prezența unui număr mare de alunițe (mai mult de 100) sau a unor alunițe neobișnuite indică un risc crescut de a dezvoltă melanom.

  • Prezența unui număr mare de nevi comuni (precum cel din imaginea de mai jos) crește riscul de a dezvoltă melanom. Riscul crește odată cu numărul de nevi și este deosebit de mare atunci când acest număr este mai mare de 100.
Cu cât numărul alunițelor (nevilor) este mai mare cu atât riscul de cancer este mai mare.
  • Prezența a trei sau mai mulți nevi atipici crește riscul de a dezvoltă melanom. Un nev atipic este definit că un nev ce prezintă cel puțin 3 din caracteristicile „ABCD”: Asimetria formei, Bordurile neregulate sau nedefinite, Culorile diferite de la o zona la altă și Dinamica evoluției formei, culorii sau dimensiunii în decursul timpului.
  • Nevii congenitali sunt alunitele prezente de la naștere. Alunitele congenitale mari (>5 cm) prezintă riscul de a se transformă în melanom. Persoanele cu nevi congenitali de mari dimensiuni ar trebui să meargă la control în mod regulat.
  • Expunerea la soare: expunerea naturală la radiațiile ultraviolete emise de soare este un factor de risc important pentru melanom. Următorii factori măresc riscul în fiecare etapă a vieții, dar cu atât mai mult atunci când expunerea are loc în copilărie.
  • Expunerea la soare intermitentă, de obicei în scopuri recreative, crește riscul de a dezvoltă melanom.
  • Arsurile solare cresc riscul de a dezvoltă melanom, mai ales cele survenite în copilărie.
  • Utilizarea produselor de protecție solară poate reduce riscul de a dezvoltă melanom. Această trebuie asociată cu alte reguli simple, cum ar fi evitarea expunerii la soare între orele 11.00 și 15.00, precum și acoperirea cu haine, o pălărie cu boruri largi și ochelari de soare atunci când este necesară expunerea la soare.

– Utilizarea dispozitivelor de bronzare artificială (a solarului): expunerea la lumina UV artificială pentru a obține un bronz crește riscul de a dezvoltă melanom, mai ales atunci când acest lucru are loc înainte de vârstă de 30 de ani.

– Antecedentele de melanom

Apariția melanomului la o rudă de gradul întâi (părinți, frați și copii) crește riscul de a avea melanom. Se cunosc unele mutații genetice moștenite, cum ar fi mutația CDKN2A, dar mutațiile geneticdapar la mai puțin de 50% din familiile cu melanom.

  • Vârstă: riscul apariției melanomului crește odată cu vârstă, deși apariția acestuia este mai puțin asociată cu avansarea în vârstă decât alte tipuri de cancer și poate avea loc și la persoane cu vârstă sub 30 de ani.
  • Sexul: în America de Nord, Oceania și Israel, bărbații au un risc mai mare de a dezvoltă melanom, în timp ce în Europa riscul este ușor mai mare la femei.
  • Suprimarea imunității: persoanele cu imunitate scăzută au un risc mai mare de a dezvoltă melanom. Imunitatea poate fi redusă din cauza unei boli, cum ar fi SIDA, sau din cauza medicamentelor administrate după un transplant de organe.
  • Xeroderma pigmentosum: această este o boală rară și moștenită, în care este afectată capacitatea de a repara daunele cauzate de lumina ultravioletă. Pentru aceste persoane, riscul de a dezvoltă toate tipurile de cancer de piele, inclusiv melanom, este extrem de mare.

Alți factori, cum ar fi expunerea la pesticide sau prezența bolii Parkinson sunt suspectați de a fi asociați cu un risc crescut de melanom, dar dovezile și motivele pentru aceste asocieri rămân neclare.

Cancerul de prostată

În Europa, aproximativ un bărbat din zece va face cancer de prostată la un moment dat în viață. Este cea mai frecventă formă de cancer la bărbați.

Prostata este o glandă a bărbaților, poziționată la intersecția aparatului urinar cu aparatul reproducător masculin, care contribuie, prin secrețiile sale, cu 25-30% la cantitatea de spermă. Dimensiunea prostatei se modifică în timp. La bărbații tineri este de mărimea unei nuci, dar poate fi mult mai mare la bărbații în vârstă. 

Cancerul de prostată începe atunci când celulele din prostată încep să crească necontrolat. Când este în stadiu timpuriu, cancerul de prostată se poate să nu aibă simptome. Când e în stadiu mai avansat, poate cauza probleme legate de urinare, sânge în spermă, disconfort în zona pelvină, dureri de oase și disfuncție erectilă. 

Este cancerul de prostată frecvent? 

Este cea mai frecvența formă de cancer printre bărbați. În Europa, aproximativ un bărbat din zece va face cancer de prostată la un moment dat în viață. Această probabilitate este mai scăzută în unele țări nordice și în zona Europei mediteraneene. 

În Europa, în 2008 se estima că 382.000 de bărbați în total sau 65 de bărbați din 100.000 au fost diagnosticați cu cancer de prostată (de la 18 din 100.000 în Grecia la 126 în Irlanda). Acesta diferența depinde de frecvența utilizării screeningului pentru cancerul de prostată în fiecare țară. 

În fazele inițiale, cancerul de prostată nu are simptome, iar la bărbații între 55 și 69 de ani cu o stare bună de sănătate este detectat în mod obișnuit printr-un test de sânge numit PSA (antigen prostatic specific). Cercetările au sugerat că screeningul cu testul PSA reduce rată de deces cauzată de cancerul de prostată cu 20%, dar această idee este controversată. 

Cu toate acestea, acest tip de cancer se dezvoltă relativ lent, iar prezența simptomelor în momentul diagnosticului indică un stadiu avansat al bolii. Utilitatea acestei metode de screening a fost larg studiată și opinia generală este că, deși scade ușor rată deceselor, mulți pacienți pot fi tratați în exces, ceea ce le va reduce inutil calitatea vieții. 

Ce cauzează cancerul de prostată? 

Nu este foarte clar de ce apare cancerul de prostată. Unii factori de risc au fost identificați.

Principalii factori de risc pentru cancerul de prostată sunt: 

Vârstă. Riscul apariției cancerului de prostată este influențat de vârstă. După vârstă de 50 de ani, riscurile cresc exponențial în fiecare an. Mecanismul exact nu este cunoscut, dar îmbătrânirea celulelor și schimbările în ADN-ul lor au fost indicate că având o anumită importantă. 

Etnia. În țările dezvoltate, bărbații de culoare au un risc mai mare de dezvoltare a cancerului de prostată decât bărbații albi sau asiatici. Motivele sunt neclare. 

Genele. Cercetările recente au arătat că există mai multe gene moștenite asociate unui risc mai mare de cancer de prostată, însă, aparent, ele apar în puține cazuri. În acest moment, se efectuează studii pentru a se stabili dacă testele pentru depistarea acestor gene sunt utile pentru a stabili riscul de cancer de prostată. 

Cazuri de cancer de prostată în familie. S-a stabilit că există o predispoziție familială pentru cancer de prostată, mai ales la bărbați ai căror frați și tati au avut boală. 

Dietă. Este neclar dacă dietă sau stilul de viață joacă vreun rol în dezvoltarea cancerului de prostată. Unele studii au arătat că o dietă bogată în carne roșie și produse lactate crește ușor riscul dezvoltării cancerului de prostată. Pe de altă parte, unele studii sugerează că o dietă bogată în licopen din roșii și seleniu (un mineral care se găsește în principal în carne roșie, peste și fructe de mare, ouă și cereale) scade ușor riscul de cancer de prostată. Pentru a se dovedi efectele amintite, este nevoie de mai multe studii. Și obezitatea crește riscul de cancer de prostată. 

Stilul de viață. Fumatul poate crește ușor riscul de cancer de prostată, în timp ce bărbații activi fizic au risc mai mic. 

Hormonii. Nivelul ridicat de testosteron implică un risc mărit de cancer de prostată. De asemenea, unii hormoni legați de creștere au fost asociați cu cancerul, însă este nevoie de mai multe cercetări. 

Sunt suspectați și alți factori care pot crește riscul de cancer de prostată, însă dovezile nu sunt clare. Din nefericire, factorii care au cea mai mare influență asupra cancerului de prostată cum ar fi vârstă, etnia, genele și istoricul familial nu pot fi schimbați.

Tratamentul diferă în funcție de cât de extinsă este boală (care poate fi clasificată în diferite stadii) 

• Cancerele în stadiul I sau II se numesc cancere localizate sau în stadii incipiente, deoarece tumoarea se menține la nivelul prostatei: 

o Când cancerul este diagnosticat într-un stadiu incipient și se consideră că riscurile tratamentului pot depăși beneficiile, poate fi luată în considerare o abordare de tipul „privește și așteaptă”. Această constă în consultații regulate, intervenindu-se numai dacă tumoarea este în creștere.

o În restul cazurilor, operația și radioterapia sunt la fel de eficiente. Totuși, acestea provoacă diferite efecte secundare, așa că riscurile și beneficiile lor trebuie discutate cu pacienții. În plus, va fi folosită și terapia hormonală. o Terapia hormonală, ca și terapie unică poate fi propusă pacienților mai în vârstă sau pacienților care nu doresc sau nu pot fi tratați prin radioterapie sau operație. 

• Cancerele de prostată în stadiul III se numesc cancere avansate local, tumoarea raspandindu- se în afară stratului exterior al prostatei, numit capsulă: 

o Radioterapia și terapia hormonala suplimentară sunt opțiunea standard de tratament. o În anumite cazuri, și operația poate fi o opțiune. 

• Cancerele de prostată în stadiul IV se numesc cancere avansate sau metastatice, pentru că tumoarea s-a răspândit: 

o Terapia hormonala este tratamentul standard.

o Operația și radioterapia pot ajută, de asemenea, la remedierea simptomelor legate de cancer.

Cancerul de stomac

Cancerul de stomac se mai numește și cancer gastric. Există mai multe tipuri de cancer ale stomacului: adenocarcinom (90-95% din cancerele de stomac), limfom, tumori stromale gastrointestinale și tumpri carcinoide. 

În general, cancerul la stomac se dezvoltă lent, pe parcursul mai multor ani. Înainte de apariția cancerului la stomac, apar anumite schimbări precanceroase ale mucoasei stomacului. Aceste schimbări produc simptome numai în rare cazuri, motiv pentru care modificările precanceroase nu sunt diagnosticate în general.  

Cancerul de stomac e mai frecvent la bărbați decât la femei. Printre factorii de risc se află alimentația bogată în alimente afumate, pește și carne sărate și legume murate. 

La nivel mondial, cancerul de stomac este mai frecvent întâlnit în Asia de Est, America de Sud și Europa de Est. Este mai puțin frecvent în Europa de Vest, deși e al cincilea cel mai frecvent cancer în Europa. Este de aproximativ două ori mai frecvent la bărbați decât la femei. Este cel mai adesea diagnosticat între vârstele de 60 și 80 de ani. În Europa, aproximativ 150.000 de oameni au dezvoltat cancer de stomac în 2008. Variația importantă a incidenței cancerului de stomac între continente și țări este cauzată în principal de diferențele legate de dietă și de factorii genetici. 

În Europa, o medie de 1-2 la fiecare 100 de bărbați și 0,5-1 la fiecare 100 de femei vor dezvoltă cancer de stomac la un moment dat. Există variații geografice însemnate între țările din întreagă lume, dar și în Europa. Cancerul de stomac este mai frecvent în țările din Europa de Est și în Portugalia, unde până la 4 din 100 de bărbați și 2 din 100 de femei vor dezvoltă la un moment dat al vieții lor această boală.

Ce trebuie să știi despre cancer. Cauzele cancerului de stomac? 

În prezent, nu este clar de ce apare cancerul de stomac. Au fost identificați anumiți factori de risc.

Principalii factori de risc pentru cancerul de stomac sunt: 

Factorii de mediu: Helicobacter pylori sau H. pylori este o bacterie localizată în stomac și poate cauza imflamatii cronice sau ulcere ale stomacului. Dacă această situație persistă mai multe zeci de ani, poate evolua în cancer. Cu toate acestea, infecția va trece mai întâi printr-un număr de stadii precanceroase (cum ar fi gastrită atrofică, displazia și metaplazia intestinală) care ar putea evolua spre un cancer, dar acest lucru nu se întâmplă în mod sistematic. Aceste etape pot fi depistate și tratate înainte de a evolua în cancer. Dacă boală nu este tratată, 1% din toți pacienții cu H. pylori vor dezvoltă în cele din urmă cancer de stomac. Aproximativ 50% din populația lumii este infectată cu H. pylori. Transmiterea se face prin scaun și salivă și este strâns legată de statutul socio-economic și de condițiile de trăi precare. Tratamentul acestei infecții constă într-o cură cu antibiotice. Infecția cu H. pylori este cel mai important și, în același timp, unul dintre cei mai tratabili factori de risc pentru cancerul de stomac. 

Stilul de viață: 

o Alimentația: 

▪ O dietă bazată pe un aport mare de sare, inclusiv alimente conservate (de exemplu, afumături sau murături cu sare), crește puternic riscul de a dezvoltă cancer de stomac. Prezența sării favorizează apariția infecției cu H. pylori și pare să agraveze efectul sau. În afară de acest aspect, lezează mucoasa stomacului și astfel poate contribui direct la dezvoltarea cancerului de stomac. 

▪ Un aport ridicat de alimente care conțin nitrați sau nitriți (cum ar fi carnea conservată) poate crește riscul de a dezvoltă cancer de stomac. 

▪ Consumul de fructe și legume care conțin vitaminele A și C s-a dovedit a proteja în mod semnificativ împotriva dezvoltării cancerului de stomac.

o Fumatul: Rată cancerului de stomac este aproximativ dublă în rândul fumătorilor.

o Locul de muncă: Muncitorii din industria cărbunelui, a metalelor și a cauciucului par să aibă un risc ușor crescut de a dezvoltă cancer de stomac. 

o Unele studii au arătat că persoanele care au o activitate fizică intensă își pot reduce riscul de a dezvoltă cancer de stomac cu până la jumătate. 

Factorii care nu pot fi modificați: 

o Unele afecțiuni moștenite pot crește riscul de a dezvoltă cancer de stomac. 

▪ O mutație genetică rară a genei care codifică o proteină numită caderina E duce la un risc foarte ridicat de a dezvoltă cancer de stomac. Tipul de cancer de stomac provocat de această mutație se numește cancer gastric ereditar difuz și are un prognostic sumbru. Prin urmare, persoanele cu această mutație trebuie să ia în considerare o supraveghere atentă sau îndepărtarea preventivă a stomacului. 

▪ Unele mutații genetice care predispun la cancer în alte părți ale corpului par să crească ușor riscul de a dezvoltă cancer de stomac. Astfel de exemple sunt mutațiile genei BRCA1 și BRCA2, care cresc riscul de a dezvoltă cancer mamar sau ovarian, și două afecțiuni care cresc riscul de cancer colorectal, numite Cancer colorectal ereditar nonpolipozic sau sindrom Lynch și Polipoza adenomatoasa familială. 

▪ Un istoric de cancer de stomac la rudele de gradul întâi (părinți, frați sau copii) crește riscul de a dezvoltă boală. 

o Sexul: Cancerul de stomac este mai des întâlnit la bărbați decât la femei. Motivele pentru această diferența sunt neclare, dar hormonul sexual feminin numit estrogen poate avea un efect protector. 

Leucemia

Leucemia este un cancer al celulelor din sânge. Cel mai adesea, este un cancer al celulelor albe din sânge, dar unele leucemii încep în alte tipuri de celule sanguine. 

Există mai multe tipuri de leucemie, care sunt împărțite în principal pe baza faptului că este acută (adică are o dezvoltare rapidă) sau cronică (o dezvoltare mai lentă) și în funcție de celulele în care începe să se dezvolte (în celulele mieloide sau cele limfoide). Diferitele tipuri de leucemie au diferite opțiuni de tratament.

Dincolo de clasificarea cancerelor în funcție de organele în care încep să se dezvolte, există și câțiva termeni clinici folosiți pentru anumite tipuri de cancer: carcinom (apare în piele sau țesuturi care căptușesc partea interioară sau exterioară a corpului), sarcom (cancer al țesuturilor conjunctive cum ar fi oasele, mușchii, cartilajele și vasele de sânge), leucemie (cancer al măduvei osoase, care creează celule sanguine), limfom și mielom (cancere ale sistemului imunitar).

Ce trebuie să știi despre cancer. Cum se previne cancerul

Conform OMS, între 30% și 50% dintre decesele cauzate de cancer ar putea fi prevenite prin modificarea sau evitarea factorilor de risc. Acest lucru ar presupune evitarea fumatului, reducerea consumului de alcool, menținerea unei greutăți corporale sănătoase (supraponderabilitatea și obezitatea sunt corelate cu mai multe tipuri de cancer), mișcarea regulată și evitarea anumitor infecții (în 2012, aproximativ 15% din toate tipurile de cancer din întreaga lume au fost atribuite unor agenți infecțioși ca helicobacter pylori, virusul HPV, hepatita B, hepatita C și virusul Epstein-Barr )

Pentru a preveni, pe cât posibil, apariția cancerului, nu fuma activ sau pasiv, urmează o dietă echilibrată, prin limitarea consumului de carne procesată și prin alegerea unei alimentații de tip meditareanean, care se axează mai mult pe vegetale, proteine slabe și grăsimi sănătoase, fă mișcare cel puțin 30 de minute în fiecare zi, protejează-te de soare, vaccinează-te împotriva infecțiilor care pot duce la cancer (ca, de exemplu, hepatita B și HPV) și mergi regulat la medic pentru a putea detecta din timp eventualele probleme de sănătate. 

Tratament

Chimioterapia poate să micșoreze tumorile și se face în combinație cu radioterapia și operația, sau de sine stătător, în funcție de caz.

În caz de cancer, medicii recomandă tratamente în funcție de tipul de cancer, stadiul în care se află boala și starea de sănătate generală a pacientului.  

Opțiunile de tratament obișnuite sunt: operația, chimioterapia, radioterapia, terapia țintită și imunoterapia

Ce trebuie să știi despre cancer. Operația

Operația face parte din planul de tratament deseori atunci când bolnavul are o tumoră canceroasă. Chirurgul poate înlătura și ganglionii limfatici pentru a reduce sau preveni extinderea bolii. 

Chimioterapia

Chimioterapia are ca scop distrugerea celulelor canceroase cu ajutorul medicamentelor care țintesc diviziunea celulară rapidă. Tratamentul poate să micșoreze tumorile, dar efectele secundare pot fi severe. Printre acestea se află căderea părului. 

Unele tipuri de cancer pot fi vindecate numai cu chimioterapie. Uneori, se utilizează chimioterapie împreună cu un alt tratament principal, de exemplu o intervenție chirurgicală pentru a elimina o tumoră.

Radioterapia

Radioterapia se bazează pe folosirea unei doze ridicate de radiații pentru a ucide celulele canceroase. Radioterapia poate fi recomandată și pentru reducerea unei tumori înainte de operație. 

De cele mai multe ori, radioterapia se asociază cu chimioterapia sau intervențiile chirurgicale.

Terapia țintită

Terapia ţintită implică administrarea unor medicamente sau alte substanțe care blochează dezvoltarea și răspândirea cancerului, interacționând cu moleculele implicate în progresul celulelor canceroase. Astfel de medicamente acționează asupra markerilor celulari.

Imunoterapia

Imunoterapia presupune folosirea de medicamente care au ca scop întărirea sistemului imunitar pentru ca acesta să poată lupta cu celulele canceroase. 

Terapia hormonală

În terapia hormonală, hormonii care hrănesc cancerul sunt înlăturați sau blocați, pentru a împiedica răspândirea bolii. Tratamentele hormonale sunt întotdeauna planificate în mod personalizat, iar efectele lor diferă foarte mult de la o persoană la alta.

Transplantul de celule stem

Celulele sangvine sunt produse în măduva osoasă, din celule stem, care sunt celule imature (primitive) – cele mai importante celule din măduva osoasă.

Transplantul de celule stem se recomandă atunci când celulele stem sau măduva osoasă au fost deteriorate sau distruse de boală. Un transplant de celule stem este o opțiune care este luată în considerare pentru diferite tipuri de cancer, cum ar fi: leucemie, limfom (limfom Hodgkin sau limfom non-Hodgkin) și mielom. 

Îngrijirea paliativă

Îngrijirea paliativă nu are rolul de a vindeca, ci de a diminua simptomele cauzate de cancer și de a îmbunătăți, pe cât este posibil, calitatea vieții bolnavilor și a familiilor lor. 

Îngrijirile paliative au ca scop principal ameliorarea simptomelor fizice (în special a durerilor), asigurarea suportului emoțional, psihosocial și spiritual.

SPUNE-ȚI POVESTEA »
Căutare
Urmărește-ne și pe Facebook