Totul despre cancer - cauze, simptome, semne, tratamente

Tot ce trebuie să știi despre cancer

    Cu cele aproape 10 milioane de decese pe care le cauzează anual, cancerul este cea de-a doua cauză de mortalitate în lume, după bolile cardiovasculare, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Cancerele de sân, colorectal, plămâni, col uterin și tiroidă sunt cele mai frecvente la femei, în timp ce cancerele de plămâni, prostată, colorectal, stomac și ficat sunt cele mai des întâlnite cancere la bărbați. Află în continuare totul despre cancer: de ce apare, care sunt principalele tipuri și ce opțiuni de tratament există la ora actuală.  

    Aproape unul din șase decese este cauzat de această maladie, arată datele Organizației Mondiale a Sănătății. În 2020, ultimul an din care există statistici la nivel global, cancerul a provocat aproape 10 milioane de decese.

    O analiză publicată în 2019 pe site-ul Institutului Național de Sănătate Publică arată că în Europa se înregistrează 23,4% din cazurile de cancer din lume şi 20,3% din decese, deşi continentul are doar 9% din populaţia mondială (totul în contextul unei bune diagnosticări în foarte multe țări europene). Deși peste 40% din decesele de cancer pot fi prevenite, cancerul însumează 20% din totalul deceselor în Uniunea Europeană.

    România a înregistrat 52.350 de cazuri noi de cancer în anul 2020, în scădere față de anii anteriori, conform datelor INSP, dar cu mențiunea că restricțiile aduse de pandemia de COVID-19 au îngreunat diagnosticarea și tratarea cancerelor. Incidența tumorilor maligne a fost mult mai mare la bărbați decât la femei în 2020 și mult mai mare în mediul urban, comparativ cu cel rural.

    Pentru același an, medicii de familie au declarat 443 cazuri noi de îmbolnăvire prin cancer la copii, ceea ce reprezenta 1,03% din totalul cazurilor noi declarate pe țară.

    În intervalul 2011-2020, prevalența prin tumori maligne a crescut constant în România, de la 430.846 de cazuri la 510.819 cazuri. Mortalitatea prin tumori maligne a avut și ea un trend ușor ascendent în acest interval. În anul 2020, în contextul pandemiei, mortalitatea a înregistrat o ușoară scădere față de anii anteriori. 49.383 de decese au fost raportate în 2020.

    Ce este cancerul

    Totul despre cancer. Fumatul este o cauză de cancer
    Fumatul este implicat în apariția mai multor timpuri de cancer, nu doar în cel de plămâni. Foto: Shutterstock

    Cancer este termenul generic pentru un grup de boli caracterizate de creșteri anormale și necontrolate la nivelul celulelor, dincolo de limitele lor obișnuite, care ulterior pot să invadeze țesuturile înconjurătoare și să se răspândească (să metastazeze) la alte țesuturi sau organe, aflate la distanță față de cele la care au apărut inițial, potrivit Ligii Române de Cancer. Alte denumiri ale cancerului sunt tumori maligne sau neoplasm

    Cancerul poate afecta aproape orice parte a organismului și are mai multe subtipuri anatomice și moleculare. Unele tipuri de cancer provoacă anomalii celulare care se dezvoltă rapid, iar altele au o evoluție lentă. Unele cancere cauzează creșteri celulare vizibile, numite tumori, în timp ce altele – cum ar fi leucemia – nu sunt vizibile. 

    De ce apare cancerul

    Pentru că speranța de viață a oamenilor a crescut datorită medicinei moderne, acest lucru justifică, într-o anumită măsură, creșterea numărului de bolnavi de cancer în România și în lume, explică specialiștii Ligii Române de Cancer. Cu alte cuvinte, dacă înainte oamenii erau afectați de alte boli și mureau la vârste mai fragede, acum, faptul că trăim mai mult crește riscul ca, la un moment dat, să ne îmbolnăvim de cancer. 

    Cauza principală a acestei maladii este încă neclară, dar apariția unora dintre formele de cancer este strâns legată de modul de viață. Conform INSP, există mai mulți factori de risc ce duc la formarea celulelor maligne, unii fiind modificabili (pe care îi putem evita) și alții, nemodificabili (care nu depind de noi).

    Factori de risc modificabili: 

    Factori de risc nemodificabili:

    • Vârsta (riscul de cancer crește odată cu vârsta);
    • Factorii genetici;
    • Sistemul imunitar.

    Citește aici despre cancerele ereditare și testele pe care le putem face pentru a afla din timp dacă avem o predispoziție genetică pentru această maladie.

    Cele mai frecvente tipuri de cancer

    Conform Institutului Național al Cancerului din SUA, există peste 100 de tipuri de cancer. Cancerele sunt, în general, denumite după zona în care debutează în corp sau în funcție de tipul de celule din care apar, indiferent că se extind sau nu apoi la alte organe. De exemplu, un cancer care debutează în plămâni și se extinde la ficat se va numi în continuare cancer de plămâni. 

    Totul despre cancer: cancerul de sân

    Cancerul de sân sau mamar apare atunci când celulele de la nivelul sânului încep să crească necontrolat. Acestea formează, de obicei, o tumoră care poate fi simțită ca un nodul (dar nu neapărat) sau se poate identifica prin raze X. Tumora este malignă, adică diagnosticată drept cancer, dacă poate invada țesuturile din vecinătate sau alte zone ale corpului. Cancerul de sân apare aproape exclusiv la femei, dar și bărbații pot face cancer de sân, iar la ei acest tip de cancer este extrem de agresiv, conform Societății Americane de Cancer.

    Cât este de frecvent cancerul de sân?  

    Acesta este cel mai întâlnit tip de cancer la femei și este principala cauza de deces prin cancer la femeile europene. Se estimează că una din nouă femei din Europa va face cancer de sân la un moment dat în viață, dar aceste estimări variază de la o țară la altă. În țările Uniunii Europene, în jur de 332.000 de femei au fost diagnosticate cu cancer de sân în anul 2008. 

    Cancerul de sân este depistat mai des la femei în vârstă, însă un caz din patru apare la femei sub 50 de ani. Mai puțin de 5% din toate cancerele de san sunt diagnosticate la femei sub 35 de ani. Boala afectează și bărbații, însă rar. Bărbații reprezintă mai puțin de 1% din totalul cazurilor de cancer de sân. În fiecare an, un bărbat din 100.000 este depistat cu acest tip de cancer.

    Citește aici povestea lui Leo, un bărbat diagnosticat cu cancer de sân care a supraviețuit maladiei după ce a făcut o intervenție chirurgicală, chimioterapie și alte tratamente epuizante.

    În majoritatea țărilor occidentale, în ultimii ani, din ce în ce mai puține femei au murit din cauza cancerului de sân (mai ales persoane tinere), datorită îmbunătățirii tratamentului și a detectării timpurii a bolii. 

    Din ce cauză apare cancerul de sân?

    În prezent, nu este clar de ce apare cancerul mamar, dar au fost identificați anumiți factori de risc. Unele femei cu acești factori de risc nu vor avea niciodată cancer de san, iar unele femei care nu au acești factori de risc vor dezvoltă cancer de san. 

    Majoritatea cancerelor la sân au nevoie de estrogen pentru a se dezvoltă. Fără estrogen, ele se opresc din creștere sau cresc mai încet. De aceea, cu puține excepții, factorii de risc pentru cancerul de san sunt legați de estrogen. 

    Conform experților ESMO – European Society for Medical Oncology , principalii factori de risc pentru cancer de sân la femei sunt:

    Vârstă. Pe măsură ce femeile înaintează în vârstă, crește riscul de cancer mamar

    Povestea unui familii în care diagnosticul de cancer la sân e foarte frecvent o găsiți AICI

    Genele. Mutațiile anumitor gene moștenite de la mama sau de la tată cresc riscul cancerului de san. Cunoștințele actuale sugerează că aceste gene anormale sunt responsabile de mai puțin de 10% din cancerele mamare. 

    Istoricul familial de cancer de sân. Dacă aveți în familie o rudă de gradul întâi (mama, sora, fiica, frate sau tată) care a avut cancer de sân și, mai ales, dacă avea vârstă sub 45 de ani la momentul diagnosticului, aveți un risc mai mare să suferiți de cancer de sân.

    Când mai multe persoane din aceeași familie au fost afectate de cancer mamar și/sau ovarian în tinerețe, trebuie suspectată o predispoziție genetică. BRCA1 și BRCA2 sunt cele două gene principale implicate în formele familiale de cancer mamar. Riscul unei persoane cu mutația genei BRCA1 de a face cancer de sân este de 80-85%, cu un risc de 60% ca acesta să fie bilateral. Riscul de mortalitate și de apariție ulterioară a cancerului de sân poate fi redus prin operație profilactică. Evaluarea genetică atentă și consilierea psihologică sunt obligatorii înaintea unei astfel de operații. 

    Adriana (53 de ani), Mirela (51 de ani), Elena (49 de ani), Carmen (47 de ani) și Florentina (35 de ani) sunt surori și au dus împreună o luptă lungă și grea cu cancerul mamar. Citește aici povestea acestor femei vindecate de cancer la sân.

    Istoricul personal de cancer de sân. Persoanele care au avut deja cancer la sân au un risc crescut de a suferi de cancer din nou, în altă regiune a sânului sau la celălalt sân. 

    Expunerea de-a lungul vieții la estrogen și progesteron. 

    o Femeile a căror perioada menstruală a început înainte de vârstă de 12 ani și s-a încheiat după vârstă de 55 de ani au un risc mai mare de a suferi de cancer de sân.

    o Femeile care nu au avut copii sau care au născut primul copil după vârstă de 30 de ani au, de asemenea, un risc mai mare de a face cancer mamar. 

    Istoricul de boli benigne ale sânului. Riscul de cancer de sân este foarte mare pentru femeile cu hiperplazie lobulară atipică sau hiperplazie ductala atipică. 

    Factorii geografici și sociali. Femeile care trăiesc în țări occidentale și cele cu un nivel mai ridicat de educație prezintă un risc mai mare de a face cancer la sân. 

    Folosirea de medicamente cu estrogen și progesteron 

    o Folosirea contraceptivelor orale, mai ales înainte de prima sarcina, crește riscul de a face cancer la sân. Dacă o femeie nu a mai luat pilule contraceptive timp de 10 ani, riscul de a face cancer de sân de la acest tip de medicamente nu mai există. 

    o Folosirea terapiei de substituție hormonala după menopauză mărește riscul de a face cancer de san. Riscul este mai mare atunci când terapia combină estrogen și progesteron, folosirea terapiei exclusive cu estrogen fiind mai puțin periculoasă. În cazul utilizatoarelor care au întrerupt terapia de substituție cu hormoni cu cel puțin cinci ani în urmă, riscul nu este mai mare decât pentru o persoană care nu a făcut niciodată terapie hormonala de substituție. 

    Radioterapia sânului în copilărie sau adolescență. Persoanele care au fost tratate cu radioterapie în copilărie sau adolescență (de obicei pentru limfoame) au un risc mai mare de a dezvolta cancer de sân la maturitate. 

    Supraponderalitatea și obezitatea. Aceste două stări cresc riscul de cancer la sân, mai ales după menopauză, din cauza producției de estrogeni în țesuturile adipoase (principala sursă de estrogeni după menopauză). 

    Consumul de alcool și fumatul. Cele două fenomene cresc riscul de apariție a cancerului de sân, dar nu se cunosc exact mecanismele responsabile de această situație. 

    S-a suspectat și asocierea altor factori cu un risc crescut de cancer de sân, dar probele sunt neconcludente. Din nefericire, factorii cu cea mai mare influență asupra riscului de a dezvoltă cancer de san, precum vârstă, genele, istoricul personal și familial de cancer de sân și istoricul de hiperplazie atipică nu pot fi modificați.

    Citește aici povestea unei femei care, la 67 de ani, a aflat că are cancer de sân și a reușit să învingă maladia.

    Ce simptome are cancerul de sân?

    Apariția unul nodul este semnalul de alarmă pentru acest tip de cancer. Un nodul nedureros, solid și cu margini neregulate este cel mai probabil să fie malign, dar el poate fi și moale, cu margini rotunjite.

    Alte simptome ale cancerului de sân sunt:

    • umflarea parțială sau a întregului sân afectat;
    • schimbarea formei, aspectului și/sau mărimii sânului;
    • dureri la nivelul sânului sau mamelonului;
    • modificări ale pielii sânului – aspect de coajă de portocală, cel mai frecvent;
    • scurgeri mamelonare;
    • retracția mamelonului;
    • modificarea aspectului mamelonului: piele îngroșată, cruste, roșeață;
    • inflamarea ganglionilor axilari.

    Durerea în cancerul de sân poate fi constantă și intermitentă, neavând un tipar anume. Ea apare doar la sânul afectat de cancer și nu are legătură cu ciclul menstrual. Un consult senologic se impune atunci când durerea durează mai mult de două săptămâni, când continuă să se înrăutățească și când este însoțită de unul sau mai multe simptome dintre cele enumerate anterior.

    Citește aici de ce apar durerile de sâni și când e cazul să mergi la medic.

    Totul despre cancer: cancerul pulmonar

    Totul despre cancer. Cancer pulmonar
    În fiecare an, 93 din 100.000 de persoane sunt diagnosticate cu cancer pulmonar. Este unul dintre cele mai agresive forme de cancer. Foto: Shutterstock

    Există mai multe tipuri de cancer pulmonar, cel mai frecvent tip fiind cancerul pulmonar fără celule mici (NSCLC). Conform Cancer.org, site-ul Societății Americane de Oncologie, între 80% și 85% dintre cancerele de plămâni sunt de acest fel. Principalul factor de risc al cancerului pulmonar este fumatul. 

    Cancerul pulmonar fără celule mici (NSCLC) 

    • Acesta descrie un grup de cancere pulmonare în care celulele tumorale analizate la microscop nu sunt mici, spre deosebire de cancerul cu celule mici, un alt tip de cancer pulmonar. 

    • Cele 3 tipuri principale de NSCLC sunt cancerul cu celule scuamoase, adenocarcinomul și cancerul pulmonar cu celule mari. Ele au aceleași principii de diagnostic, însă tratamentul poate fi diferit în funcție de tipul bolii. 

    Diagnostic și impact

    • Cancerul pulmonar poate fi suspectat dacă o persoană are simptome precum tuse, sputa în cantitate mărită, dispnee (dificultăți de respirație), disfonie (răgușeală), dureri în piept și sputa cu sânge sau în urmă examinării clinice. 

    • Examinarile radiologice sunt obligatorii pentru a determina stadiul și gradul de extindere a bolii. 

    • O porțiune din tumoare (biopsie) trebuie obținută pentru analiză de laborator, în scopul de a confirmă diagnosticul și a află mai multe detalii despre caracteristicile tumorii. 

    În zonele dezvoltate, cum ar fi America de Nord și Europa, cancerul pulmonar este al doilea cel mai întâlnit tip de cancer la bărbați și al treilea la femei. Cazurile sunt în creștere și la sexul feminin. De asemenea, la nivel mondial, cancerul pulmonar reprezintă cea mai frecventă cauză de deces prin cancer (dintre toate tipurile) la ambele sexe.

    În România, în 2018, au fost raportate 11.340 de cazuri noi de cancer pulmonar, dintre care peste 8.000 în rândul bărbaților, potrivit GLOBOCAN (Global Cancer Observatory) La nivel național, cancerul de plămâni este principala cauză de mortalitate oncologică, aproximativ 10.000 de persoane pierzându-și viața din cauza acestei afecțiuni în 2020, potrivit datelor colectate de Panorama.ro.

    Ce cauzează cancerul pulmonar

    Fumatul activ de țigarete reprezintă un factor de risc bine documentat și confirmat pentru cancerul pulmonar fără celule mici. Cu toate acestea, ca și pentru alte tipuri de cancer, cauza poate fi multifactorială, deoarece și alți factori pot contribui în mod sinergic la apariția bolii.

    De asemenea, noile descoperiri cu privire la determinismul genetic al cancerului indică o relevanță mărită a interacțiunii dintre factorii de mediu și cei genetici în apariția cancerului pulmonar fără celule mici (NSCLC). Înainte de a trece în revista principalii factori de risc pentru apariția NSCLC, este important să precizăm că un factor de risc crește probabilitatea de apariție a cancerului, dar nu este nici necesar și nici suficient pentru a cauza această afecțiune. De fapt, un factor de risc nu reprezintă o cauză în sine. De aceea, este posibil că unele persoane care prezintă următorii factori de risc să nu facă niciodată boala, în timp ce altele, ce nu prezintă niciun factor de risc, să dezvolte NSCLC. 

    Fumatul activ: NSCLC este unul dintre puținele cancere unde un singur factor de risc, fumatul, este recunoscut de departe că fiind cauza predominantă. Studiile epidemiologice au arătat că fumatul activ de țigarete este responsabil de apariția a până la 90% din totalul cancerelor pulmonare. De reținut este faptul că durata fumatului pare mult mai relevantă, ca factor de risc contributiv, decât numărul de țigări fumate zilnic. Așadar, renunțarea la fumat la orice vârstă se poate traduce într-o reducere mult mai semnificativă a riscului de apariție a NSCLC decât reducerea numărului de țigări fumate zilnic;

    Fumatul pasiv, cunoscut mai recent sub denumirea de „fumat second-hand” sau „expunere la fum ambiental”, crește riscul de apariție a NSCLC, dar cu mult mai puțin față de fumatul activ;

    Expunerea la radon: radonul este un gaz radioactiv provenit din dezintegrarea uraniului natural. Prezența radonului este ubicuitara, având nivele foarte scăzute în aerul atmosferic, dar gazul se poate acumula în spațiile închise, pătrunzând în locuințe prin fisurile podelelor, pereților sau fundațiilor. Totuși, expunerea domestică la radon depinde foarte mult de modul de construcție și de ventilația locuințelor. Pe de altă parte, ca factor de risc ocupațional, radonul este relevant în mod deosebit pentru minerii din subteran, care sunt expuși în mod uzual la nivele crescute de gaz; 

    Azbestul. Acest mineral este un carcinogen ocupațional bine cunoscut. Este utilizat în mai multe produse folosite la izolare termică, protecție antiincendiu, izolare fonică, acoperișuri, pardoseli și alte materiale de construcții. Expunerea la azbest concomitentă cu fumatul activ de țigarete are un efect sinergic asupra creșterii riscului de apariție a NSCLC. În prezent, dată fiind relația puternică dintre expunerea la azbest și apariția mezoteliomului, un alt tip de cancer care apare la nivelul pleurei, multe țări (inclusiv cele din Uniunea Europeană) au interzis total sau parțial utilizarea azbestului.

    Și alți factori au fost suspectați de a fi asociați cu un risc crescut de apariție a NSCLC, ca de exemplu, poluanții atmosferici, afecțiunile pulmonare dobândite, ce le includ pe cele rezultate în urmă expunerii profesionale la praf (ca în cazul minerilor), poluarea aerului din interiorul locuințelor (din cauza sobelor cu cărbuni sau a gazelor emise în timpul gătitului), suspectată de a contribui la cancerul pulmonar care nu este asociat cu fumatul la femei, unele obiceiuri alimentare, factorii virali și susceptibilitatea genetică. Pentru acești factori de risc, dovezile sunt mult mai puțin consistente, comparativ cu cei menționați mai sus. Oricum, alături de ceilalți factori care nu sunt legați de fumat, aceștia din urmă pot juca un rol important în cazurile de NSCLC apărute la persoane care nu au fost niciodată expuse la fum de țigară.

    Care sunt simptomele cancerului pulmonar?

    Tisea cronică și durerile în piept sunt primele semnale de alarmă ale cancerului pulmonar. Tusea este diferită de cea cu are sunt obișnuiți fumătorii, dimineața. Ea devine mai frecventă în tipul zilei sau devine uscată, iritativă și nu trece cu nimic. De asemenea, în spută pot să apară firișoare de sânge.

    Alte simptome de cancer pulmonar cu care se pot confrunta bolnavii sunt:

    • dificultate de respirație, respirație șuierătoare și senzație de sufocare în timpjul unui efort fizic;
    • scădere a capacității de efort;
    • scădere nejustificată în greutate;
    • apetit scăzut;
    • senzație de astenie marcată;
    • răgușeală;
    • transpirații, în special în zona feței și a gâtului;
    • pneumonii sau bronșite repetate.

    Citește aici tot ce trebuie să știi despre cancerul pulmonar: de ce apare, cum se tratează și cum scazi riscurile de apariție.

    Totul despre cancer: cancerul de pancreas

    În Europa, cancerul pancreatic este al șaptelea tip de cancer ca frecvență, conform experților ESMO – European Society for Medical Oncology. În Uniunea Europeană, 11,6 bărbați din 100.000 sunt diagnosticați cu cancer de pancreas în fiecare an, această rată variind de la 4,7 (în Cipru) la 17,2 (în Ungaria). Acest tip de cancer este cauza de deces anual a aproximativ 35.000 de bărbați. La femei, rata de afectare este de 8,1 din 100.000, mergând de la 2,1 (în Cipru) la 11,4 (în Finlanda), iar boala este, de asemenea, cauza de mortalitate a 35.000 de femei în fiecare an. Frecvența cazurilor nou diagnosticate crește odată cu vârsta, majoritatea fiind diagnosticate după vârsta de 65 de ani.

    Deoarece această boală evoluează mult timp fără niciun simptom, diagnosticul este de multe ori stabilit când tumoarea s-a extins deja la alte organe. Cancerul pancreatic este a cincea cauza de deces provocată de bolile canceroase.

    Majoritatea cancerelor de pancreas (90%) nu sunt asociate cu niciun factor de risc. Cu toate acestea, s-au identificat câțiva factori de risc pentru celelalte cazuri. Un factor de risc crește riscul de apariție, dar nu este nici necesar și nici suficient pentru a cauza cancer. Un factor de risc nu este o cauză în sine. Unii oameni cu acești factori de risc nu vor dezvolta niciodată cancer pancreatic, iar alții care nu prezintă acești factori vor dezvolta maladia.

    Factorii principali de risc ai cancerului de pancreas identificați până acum sunt:

    • Genele:
      • S-a dovedit că unele mutații genetice sunt legate de cancerul de pancreas. Majoritatea cancerelor pancreatice au mutații somatice în genele KRAS (80%), p53 (50%) și p16, care sunt asociate cu controlul creșterii tumorale. Alte gene care relevă alterații sau mutații asociate cancerului pancreatic sunt CDKN2 (90%) și DPC4/Smad4 (50%). Mutațiile genei BRAC2 sunt direct legate de transmiterea ereditară a cancerului de sân și ovarian. S-a demonstrat implicarea acestei gene și în unele cazuri de cancer de pancreas;
      • Boli genetice rare, precum pancreatita ereditară, sindromul Peutz-Jeghers, sindromul FAMMM (melanom cu nevi multipli atipici familiali), cancerul de sân și ovar cu componentă ereditară și cancerul colorectal non-polipozic ereditar (HNPCC sau sindromul Lync) se asociază cu un risc crescut de dezvoltare a cancerului de pancreas. Termenul de ereditar se referă la bagajul genetic transmis din generație în generație, prin intermediul membrilor familiei. Riscul de a dezvolta cancer de pancreas crește dacă o rudă de gradul întâi (părinți sau frați) sau doi (unchi, mătuși sau verișori) prezintă această afecțiune. Se estimează că între 5% și 10% din cancerele de pancreas au o componentă familială;
    • Fumatul: 25% din pacienții cu cancer de pancreas sunt sau au fost fumători pe termen lung. Efectul acestui obicei se accentuează la pacienții care prezintă una dintre afecțiunile genetice menționate anterior;
    • Vârsta: Riscul de a dezvolta cancer de pancreas crește odată cu vârstă. Boala este cel mai adesea diagnosticată între 60 și 80 de ani;
    • Obezitatea: Datele științifice arată că riscul de cancer pancreatic crește ușor odată cu indicele de masă corporală (IMC). Acesta este un instrument de calculare a greutății ideale raportate la înălțime, iar pe baza lui se poate stabili dacă o persoană este normoponderală (cu o greutate normală), supraponderală, obeză sau, din contră, subponderală;
    • Pancreatita cronică: Această boală crește riscul de adenocarcinom pancreatic. Fumatul și factorii genetici măresc riscul.
    • Diabetul: există o asociere între diabet și cancerul de pancreas. Totuși, este mai probabil ca diabetul să fie, în unele cazuri, o manifestare timpurie a cancerului de pancreas, și nu un factor predispozant;
    • Alcoolismul și consumul crescut de carne roșie și procesată sunt suspectate de a fi asociate cu unui risc crescut de cancer de pancreas, dar dovezile nu sunt concludente.

    Care sunt simptomele cancerului de pancreas?

    Cancerul pancreatic este o formă agresivă de cancer, care nu dă simptome specifice decât în stadii avansate. De aceea, diagnosticul și instituirea unui tratament în primele stadii este o provocare.

    În Stadiile inițiale, simptomele de cancer pancreatic sunt nespecifice:

    • lipsa poftei de mâncare;
    • greață;
    • vărsături;
    • dureri în partea superioară a abdomenului care iradiază în spate;
    • oboseală nejustificată;
    • scădere în greutate nejustificată.

    În stadii avansate, cancerul de pancreas se manifestă prin:

    • icter;
    • mâncărimi de piele;
    • scaune deschise la culoare;
    • urină închisă la culoare;
    • ascită (acumulare de lichid în abdomen);
    • hemoragii digestive superioare.

    Citește aici mai multe despre cancerul de pancreas și opțiunile de tratament în funcție de stadiul bolii.

    Totul despre cancer: cancerul de col uterin

    Cancerul cervical sau de col uterin apare în celulele care învelesc cervixul (adică partea de jos a uterului, care mai este numită și col uterin). Principala cauză a apariției cancerului de col uterin este infecția cu virusul HPV – virusul papiloma uman, care are mai multe tulpini, dintre care doar unele pot duce la cancer. 

    Citește aici despre infecția cu virusul HPV: cum se depistează, cum se tratează, cum se previne.

    Cancerul cervical poate fi prevenit sau diagnosticat devreme prin realizarea periodică a testului Babeș-Papanicolau. Dacă este detectat devreme, cancerul cervical este unul dintre cancerele cu cea mai mare rată de vindecare. 

    Cancerul de col uterin este al treilea dintre cele mai frecvente cancere la femei, conform ESMO – European Society for Medical Oncology. În Europa, 10,6 femei din 100.000 au fost diagnosticate cu cancer cervical în anul 2008. Acest număr reprezintă circa 4% din cancerele diagnosticate la femei. Aproape 1% din toate femeile europene dezvoltă cancer de col uterin de-a lungul vieții. Având în vedere faptul că, în prezent, este disponibil un vaccin împotriva celui mai frecvent tip de virus papiloma uman (HPV) implicat în cancerul de col, frecvența acestuia probabil că va scădea în viitor.

    Riscul de a face cancer cervical este mai mare în Europa de Est (în special în Serbia, România, Bulgaria și Lituania), din cauza lipsei de programe organizate de screening. Din păcate, situația este mult mai sumbră în țările aflate în curs de dezvoltare, unde apar 85% din noile cazuri. Din cauza lipsei de acces la screening și tratamente, rata mortalității este de 10 ori mai mare în aceste țări decât în cele dezvoltate. Mai mult, în prezent, costul vaccinului de prevenire este de asemenea natură încât, cel mai probabil, el va rămâne indisponibil pentru majoritatea femeilor din multe părți ale lumii.

    Conform experților ESMO, cancerul de col uterin trebuie suspectat în următoarele circumstanțe:

    • Anomalii în cadrul examinărilor ginecologice.
    • Anomalii severe ale lamelor cervicale.
    • Sângerări în afară perioadelor de menstruație.
    • Sângerări după contactele sexuale.

    Care sunt simptomele cancerului de col uterin?

    Primele semne ale cancerului de col uterin apar după o perioadă lungă de evoluție. Maladia nu dă simptome în stadii incipiente.

    Simptomele cancerului de col uterin sunt:

    • secreție vaginală anormală, albicioasă inițial, apoi de culoare roz şi, în final, cu miros fetid;
    • sângerarea vaginală, care apare inițial doar după contacte sexuale, irigații vaginale sau examene genitale și este în cantitate mică, fără a fi asociată cu durere. În timp, pierderea de sânge crește cantitativ, iar în stadiile finale ale cancerului de col, ea poate să fie masivă;
    • durere care apare tardiv, după invazia structurilor de vecinătate ale colului uterin;
    • pierderea de urină, apărută de asemenea în stadiul avansat al bolii, când invadează vezica urinară.

    Citește aici despre stadiile de evoluție ale cancerului de col uterin, dar și despre ce putem face pentru a-l preveni.

    Totul despre cancer: cancerul colorectal

    Acest tip de cancer care se dezvoltă în intestinul gros. Cancerul colorectal este cel mai frecvent tip de cancer din Europa și al treilea cel mai frecvent din lume, conform experților ESMO.

    Majoritatea cancerelor colorectale sunt localizate în colon; acestea se numesc cancere de colon și reprezintă 9% din totalul cazurilor de cancer raportate în Europa. Aproximativ o treime din cancerele colorectale sunt localizate doar în rect, fiind numite cancere rectale. 

    Cancerul colorectal este mai frecvent la bărbați decât la femei. În Europa, în jur de unul din 20 de bărbați și una din 35 de femei vor dezvoltă cancer colorectal la un moment dat. Cu alte cuvinte, în fiecare an, în Europa, circa 35 din 100.000 bărbați și circa 25 din 100.000 femei sunt diagnosticați cu cancer colorectal. Per total, frecvența cancerului colorectal este mai mare în regiunile mai industrializate și mai urbanizate. 

    Majoritatea pacienților cu cancer colorectal au peste 60 ani la momentul diagnosticării, acest tip de cancer fiind rar la vârste mai mici de 40 de ani.

    Care sunt cauzele cancerului colorectal? 

    La ora actuală, mecanismul de apariție a acestui tip de cancer nu este pe deplin clar. S-au identificat mai mulți factori de risc. Unii oameni care au acești factori de risc nu vor dezvoltă niciodată cancer colorectal, iar unii oameni fără vreunul din acești factori de risc vor dezvolta totuși boala.

    Cancerul colorectal apare cel mai frecvent că boală sporadică, adică nu este legat de o moștenire genetică transmițătoare a unui risc pentru acest tip de cancer. Aproximativ 20% dintre cancerele colorectale apar în context familial. Mai puțin de jumătate dintre acestea sunt rezultatul unei boli ereditare cunoscute. În restul de cazuri familiale, cauza este necunoscută. Incidența familială apare nu doar din cauza moștenirii genetice comune, dar și factorilor de mediu comuni, care pot crește riscul. 

    Principalii factori de risc pentru cancerul colorectal sunt: 

    • Îmbătrânirea: riscul de cancer colorectal crește odată cu înaintarea în vârstă.
    • Factori de risc legați de stilul de viață: 

    o Dieta: este cel mai important factor de risc legat de mediu pentru cancerul colorectal. O dietă bogată în carne roșie (vită, miel sau porc) și carne procesată (crenvurști, carne presată), bogată în grăsimi și/sau săracă în fibre poate crește riscul de cancer colorectal. Consumul crescut de alcool este și el un factor de risc pentru cancerul colorectal;

    o Obezitatea: o greutate peste cea normală crește riscul de cancer colorectal;

    o Sedentarismul: persoanele cu activitate fizică redusă au un risc mai mare de cancer colorectal, independent de greutatea persoanei;

    o Diabetul zaharat de tip 2 crește riscul de a dezvolta o tumoare în intestinul gros, independent de greutatea persoanei;

    o Fumatul: crește riscul de a dezvoltă polipi colorectali mari, care sunt recunoscuți ca și leziuni precanceroase. 

    • Antecedentele de polipi colorectali: excrescențele intestinale, numite polipi sau adenoame, nu sunt canceroase. Totuși, ele pot evolua, în timp, în cancer. De aceea, polipii sunt recunoscuți că leziuni precanceroase bine determinate. Când se identifica polipi în intestinul gros, de exemplu în timpul unei investigații de control, ei trebuie îndepărtați pentru a preveni transformarea lor în cancer.
    • Antecedentele de cancer colorectal: chiar dacă tumoarea a fost îndepărtată complet în timpul tratamentului anterior, există un risc crescut de a dezvolta o nouă tumoare în altă parte a intestinului gros sau în rect. 
    • Antecedentele de cancer de alte tipuri: un istoric de tumori cum ar fi limfomul, cancerul testicular sau cancerul endometrial crește riscul dezvoltării unui cancer colorectal. 
    • Bolile inflamatorii ale intestinului, de exemplu boala Crohn sau colita ulcerativă, care produc inflamații de durata ale intestinului gros. După mai mulți ani, acest lucru poate duce la displazie, o organizare dezordonată a celulelor mucoasei interne a intestinului. Displazia poate evolua în timp spre cancer. Riscul crește odată cu durata bolii inflamatorii a intestinului și cu severitatea și extinderea inflamației. Cancerul colorectal la pacienții cu boală Crohn sau colita ulcerativă reprezintă aproximativ două treimi dintre cazurile de cancere colorectale sporadice. 

    Unii factori pot avea un efect de protecție împotriva dezvoltării cancerului colorectal: 

    • O dietă bogată în legume, fructe și cereale integrale scade riscul de cancer colorectal. 
    • O creștere a activității fizice poate reduce riscul de cancer colorectal. 
    • Administrarea pe termen lung de antiinflamatoare de tipul aspirinei a fost sugerată că modalitate de a reduce recurența polipilor colorectali neereditari. S-a arătat că aspirina reduce riscul de cancer colorectal la pacienții cu sindrom Lynch. S-a mai sugerat că ar ajută la regresia polipilor colorectali la pacienții cu FAP (Polipoza Adenomatoasă Familială), dar sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma acest beneficiu. 

    Care sunt simptomele cancerului colorectal?

    Cancerul colorectal prezintă simptome mai frecvent când ajunge în stadiu avansat. Manifestările comune acestui tip de cancer sunt:

    • modificările tranzitului intestinal;
    • disconfortul abdominal;
    • oboseala;
    • scăderea în greutate;
    • sângele în scaun.

    Cum se depistează cancerul colorectal?

    Prezența sângelui în scaun trebuie să reprezinte un semnal de alarmă pentru investigarea cauzei. Diagnosticul de cancer colorectal se poate pune în urma unei colonoscopii, examinare în cadrul căreia un tub flexibil este inserat prin anus în intestinul gros pentru a permite vizualizarea pereților acestuia.

    După vârsta de 50 de ani, oricine ar trebui să facă o colonoscopie, ca investigație de rutină. Citește aici cum se face această investigație și cât costă.

    Când o tumoare este descoperită la o distanță de până la 15 cm față de anus, ea este considerată o tumoare rectală. La o distanță mai mare, este considerată o tumoare la nivelul colonului. 

    Alte analize și investigații utilizate în diagnosticul cancerului de colon sunt:

    • Testele radiologice speciale, care ajută de asemenea la localizarea tumorii și la stabilirea dimensiunii sale. 

    • Analizele de sânge în care se caută antigenul carcinoembriogenic (CEA), un marker tumoral, pot fi utile în anumite cazuri, însă diagnosticul nu ar trebui să se bazeze doar pe ele. 

    Confirmarea diagnosticului se face doar prin analize de laborator ale tumorii și țesutului afectat (histopatologie). 

    Citește aici mai multe despre cancerul de colon, boala care afectează tot mai mulți tineri.

    Totul despre cancer: cancerul ovarian

    Ovarele sunt glandele care produc ovule și care fac posibilă reproducerea la femei. Cancerul care apare la nivelul ovarelor se numește cancer ovarian, însă descoperiri recente citate de Societatea Americană de Cancer sugerează că multe dintre cancerele ovariene încep să se dezvolte din celulele tubului falopian (un tub care se întinde de la ovar și până la cavitatea uterină). 

    Un raport publicat în 2018 de Coaliția Internațională de Luptă Împotriva Cancerului Ovarian (World Ovarian Cancer Coalition), arată că, dacă pentru 2012, se estimau 239.000 de cazuri de cancer ovarian (și 152.000 de decese cauzate de acest tip de cancer), numărul estimat al îmbolnăvirilor va ajunge, până în 2035, la 371.000 de cazuri pe an, iar decesele vor ajunge la 254.000 pe an. Acest lucru înseamnă o creștere, la nivel mondial, de 55% a cazurilor noi și de 67% a deceselor. Riscul de a face cancer ovarian este mai mare în țările dezvoltate, cu cât zonele devin mai urbanizate. 

    Cât de frecvent este cancerul ovarian?

    Cancerul ovarian este al șaptelea cel mai frecvent tip de cancer din lume și a șaptea cea mai frecventă cauză de mortalitate pentru femei. Incidența mondială a cancerului ovarian arată o puternică variație geografică. Țările în curs de dezvoltare au cea mai mică incidența.

    Probabilitatea generală că o femeie din Uniunea Europeană să dezvolte cancer ovarian în cursul vieții este între 0,64 și 1,6%. Aproximativ jumătate din femeile diagnosticate cu cancer ovarian au vârste de minimum 60 de ani. Totuși, femeile tinere pot fi și ele afectate, în principal de două tipuri rare de cancer ovarian non-epitelial: tumorile cu celule germinale și tumorile stromale de cordoane sexuale. Tumorile cu celule germinale sunt diagnosticate în principal în primele două decenii de viață, în timp ce tumorile stromale de cordoane sexuale sunt mai frecvente la femeile adulte (tumoarea de granuloasă de tip adult este diagnosticată, în general, la paciente în jur de 50 de ani, 90% din tipurile juvenile apar la prepubere, iar tumorile Sertoli-Leydig apar de obicei la femei sub 40 de ani).

    Care este cauza cancerului ovarian?

    În prezent, cauzele cancerului ovarian nu sunt bine înțelese. Foarte important de menționat este faptul că termenul de cancer ovarian se referă la un grup foarte divers de tumori ovariene maligne, iar cauza diferitelor tipuri de tumori poate să nu fie aceeași.

    Un număr de factori de risc ai cancerului ovarian au fost identificați. O parte din acești factori de risc sunt specifici pentru anumite subtipuri de cancer ovarian. Totuși, în multe cazuri, niciunul dintre factorii de risc nu pare să fie prezent. Un factor de risc crește posibilitatea apariției cancerului ovarian, dar nu este nici necesar și nici suficient pentru a cauza cancerul. Un factor de risc nu reprezintă o cauză în sine. 

    Anumite persoane care au unul sau mai mulți factori de risc nu vor dezvoltă niciodată cancer ovarian, iar anumite persoane care nu au niciun factor de risc pot, totuși, să dezvolte cancer ovarian. 

    Până la 90% din toate cazurile de cancer ovarian sunt cancere sporadice, adică nu sunt asociate cu mutații genetice moștenite. Riscul de a dezvolta o formă sporadică de cancer ovarian are legătură în principal cu numărul total de cicluri ovulatorii care au loc în ovare în timpul anilor cu potențial reproductiv ai femeilor. Un ciclu ovulator reprezintă stimularea lunară a ovarului, care duce la eliberarea unui ovul (ovulația). Numărul total de cicluri ovulatorii care au loc în ovarele unei femei în perioada dintre prima menstruație și menopauză (așa-numiții ani cu potențial reproductiv) constituie „numărul de cicluri ovulatorii din timpul vieții”. Se crede că stimularea repetitivă a țesuturilor ovarelor din timpul ciclurilor ovulatorii crește riscul de deteriorare a ADN-ului celulelor, fenomen care ar putea duce la cancer. 

    Potrivit acestei teorii, factorii de risc pentru cancerul ovarian sunt: 

    • Îmbătrânirea. Se crede că, pe măsură ce o femeie îmbătrânește, modificările ADN-ului din țesutul ovarian se pot acumula, crescând riscul de apariție a cancerului ovarian. Per total, incidența apariției cancerului ovarian crește cu fiecare decadă. Vârsta medie a femeilor diagnosticate cu cancer ovarian este de aproximativ 60 de ani. Incidența scade ușor după vârstă de 80 de ani. 
    • Istoricul familial de cancer ovarian sau de cancer de sân este un alt factor de risc important pentru dezvoltarea unui cancer al ovarelor. Acest lucru se explică prin faptul că până la 10% dintre femeile cu cancer ovarian au moștenit o mutație genetică ce ar putea cauza această boală. O mutație genetică este o variație a strucuturii ADN normale a unei gene. Anumite mutații produc o genă defectuoasă, care poate cauza cancer. Mutațiile din celulele destinate să devină ovule sau spermatozoizi (numite celule germinale) sunt transmise de către mama sau tată copilului. În cazul cancerului ovarian epitelial, anumite subtipuri sunt asociate cu mutații bine cunoscute, precum mutațiile BRCA1 și BRCA2. Acestea sunt, de asemenea, asociate cu un risc crescut de cancer de sân. 

    În general, se presupune că o femeie care are o rudă de gradul I (mamă, fiică sau soră) bolnavă de cancer ovarian are un risc de trei ori mai mare de a face aceeași boală. Riscul crește și mai mult dacă există mai multe rude de gradul I cu antecedente de cancer ovarian. Femeile evreice de origine Ashkenazi prezintă un risc deosebit de mare de a purta o mutație moștenită care predispune la cancer ovarian: dintre toate pacientele cu cancer ovarian, până la 40% din femeile evreice Ashkenazi au mutația BRCA1 sau BRCA2, în timp ce, în cadrul populației generale de femei care suferă de cancer ovarian, aceste mutații apar la un procent de doar 10%. În general, în cazul femeilor care au mutația BRCA1, riscul de a dezvolta cancer ovarian în timpul vieții este între 26% și 54%, iar în cazul celor care au mutația BRCA2, riscul este între 10% și 23%. 

    • Antecedentele personale cu privire la cancerul de sân înaintea vârstei de 50 de ani sau istoricul familial (care nu se restrânge doar la rude la gradul I) cu privire la cancer ovarian, cancer de sân, cancer endometrial sau de colon sunt, de asemenea, asociate cu un risc mai mare de cancer ovarian. 
    • Numărul de copiii pe care o femeie îi naște. Femeile care nu au născut niciodată au un risc de două ori mai mare de a face cancer ovarian față de cele care au născut. Riscul de a dezvolta boala scade cu fiecare sarcină. Totuși, după cinci nașteri, acesta nu mai scade. În timpul sarcinii, ovulația este stopată temporar și se crede că reducerea numărului de cicluri ovulatorii de pe parcursul vieții ar reduce riscul de cancer ovarian. În plus, se crede că sarcina ar ajuta ovarele să îndepărteze celulele premaligne.
    • Rasa. Femeile caucaziene au un risc cu 30-40% mai mare de a dezvolta cancer ovarian decât cele hispanice sau de rasă neagră.

    Există factori asociați cu un risc redus de a dezvolta cancer ovarian, iar aceștia sunt: 

    • Istoricul reproducător puternic. Așa cum este menționat mai sus, riscul de a dezvolta cancer ovarian scade cu cât numărul nașterilor este mai mare, efectul maxim fiind pentru cinci nașteri. Se crede că reducerea numărului total de cicluri ovulatorii și eliminarea celulelor premaligne ar putea explica riscul mai redus.
    • Alăptatul are un efect protector asupra dezvoltării cancerului ovarian. Se presupune că acest lucru are legătură cu faptul că alăptatul suprimă ovulația, reducând astfel numărul de cicluri ovulatorii din timpul vieții unei femei.
    • Contraceptivele orale combinate suprimă ovulația și au astfel un efect protector. Utilizarea pe termen lung a contraceptivelor orale reduce riscul dezvoltării cancerului ovarian cu până la 50%. În plus, protecția se întinde pe o durată de mai mult de treizeci de ani de la ultima folosire a contraceptivelor.
    • Intervențiile chirurgicale ginecologice. Atât legarea trompelor uterine, cât și histerectomia sunt asociate cu o reducere a riscului de cancer ovarian. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru nu este bine înțeles, dar se crede că aceste proceduri chirurgicale întrerup alimentarea cu sânge a ovarelor, oprindu-le astfel funcția de ovulație și reducând numărul de cicluri ovulatorii din viața unei femei, împreună cu riscul de a face cancer ovarian.

    Anumiți factori sunt suspectați de asociere cu un risc crescut de cancer ovarian, însă nu există dovezi suficiente în acest sens: 

    • S-a sugerat că anumite medicamente pentru fertilitate ar juca un rol în apariția cancerului ovarian, dar nu toate dovezile existente conduc către această concluzie.
    • Studiile au sugerat că terapia de substituție hormonala cu estrogeni la femeile aflate în perioada de postmenopauza care durează mai mult de zece ani poate fi asociată cu un risc mai mare de cancer ovarian. Aceste dovezi au nevoie, însă, de confirmare.
    • Folosirea pudrei de talc în zona genitală ar putea avea legătură cu dezvoltarea cancerului ovarian. Talcul poate ajunge la ovare prin tractul reproducător și poate irita epiteliul ovarelor. Totuși, dovezile care fac legătură între folosirea pudrei de talc și cancerul ovarian nu sunt concludente.

    Care sunt simptomele cancerului ovarian?

    Mai mult de două treimi din cazurile de cancer ovarian sunt depistate în stadii avansate, fiindcă boala nu dă simptome în cele incipiente.

    Simptomele de cancer ovarian acuzate cel mai frecvent de femei sunt gastrointestinale:

    • disconfort abdominal;
    • balonare;
    • constipație;
    • greață;
    • anorexie.

    Alte simptome ale cancerului ovarian mai pot fi:

    • micțiunile frecvente, cu eliminarea dificilă a urinei;
    • sângerările vaginale neregulate.

    În stadiile avansate ale bolii, apare și distensia abdominală. Aceasta este cauzată de prezența ascitei (acumulare de lichid în peritoneu) sau a metastazelor omentale (de la nivelul ligamentului peritoneal care unește viscerele). Distensia abdominală îngreunează respirația și crește frecvența micțiunilor.

    Citește aici despre stadiile și substadiile acestui tip de cancer, despre conservarea fertilității și despre tratamentele disponibile.

    Totul despre cancer: cancerul de piele

    Cancerul de piele este de mai multe tipuri: carcinom bazocelular (CBC – cel mai frecvent cancer de piele, apare de obicei ca urmare a expunerii la soare – intermitentă sau de lungă durată – și la lămpile de bronzare artificială), carcinom  spinocelular (CSC – apar de la expunerea de lungă durată la soare, doar un mic procent din aceste cancere devin invazive) și melanom (cel mai grav cancer de piele; poate pune în pericol viața, dacă este lăsat să se dezvolte). 

    Vezi aici cum arată diferitele tipuri de cancer de piele în imagini.

    La nivel mondial, cele mai numeroase cazuri de melanom se raportează în Australia și Noua Zeelandă, unde sunt de trei ori mai frecvente decât în Europa. Pe de altă parte, melanomul este foarte rar în țările din Africa și Asia.

    Cea mai agresivă formă de cancer de piele este melanomul, ce poate fi depistat prin urmărirea periodică a alunițelor. Foto: Shutterstock

    În Europa, aproximativ una din 100 de persoane va dezvolta melanom la un moment dat, dar există variații importante de la o țară la alta. Astfel, boala este mai frecventă în Elveția, Olanda și țările scandinave (Norvegia, Suedia și Danemarca), unde aproximativ 20 din 100.000 de persoane sunt diagnosticate în fiecare an. În țările mediteraneene este mai puțin frecventă. În această regiune, doar 3-5 persoane din 100.000 sunt diagnosticate cu melanom într-un an. Numărul de cazuri este în creștere în aproape toate țările europene. Melanomul este puțin mai frecvent la femei decât la bărbați.

    Conform experților ESMO- European Society for Medical Oncology, principalii factori de risc pentru apariția melanomului sunt:

    • Tipul de piele: persoanele cu pielea deschisă la culoare au un risc mai mare de a dezvolta melanom decât persoanele cu pielea mai închisă. Cel mai mare risc apare la persoanele cu părul roșcat și cu pistrui. Melanomul este întâlnit, de fapt, foarte rar la persoanele cu pielea neagră sau la asiatici. Când apare, este de obicei un tip special de melanom, numit melanom lentiginos acral, cu dezvoltare pe palme, tălpi sau sub unghii.
    • Nevii: nev este termenul medical pentru aluniță. Majoritatea alunițelor nu se vor transforma niciodată în cancer, dar prezența unui număr mare de alunițe (mai mult de 100) sau a unor alunițe neobișnuite indică un risc crescut de a dezvolta melanom.
    • Prezența unui număr mare de nevi comuni (precum cel din imaginea de mai jos) crește riscul de a dezvolta melanom. Riscul crește odată cu numărul de nevi și este deosebit de mare când acesta depășește 100.
    Totul despre cancer. aluniță pe piele
    Cu cât numărul alunițelor (nevilor) este mai mare, cu atât crește riscul de cancer de piele. Foto: Shutterstock
    • Prezența a trei sau mai mulți nevi atipici crește riscul de a dezvoltă melanom. Un nev atipic este definit ca un nev ce prezintă cel puțin 3 dintre caracteristicile prescurtate „ABCDE”: Asimetria formei, Bordurile neregulate sau nedefinite, Culorile diferite de la o zona la alta, Diametrul mai mare de 6 milimetri și Evoluția formei, culorii sau dimensiunii în decursul timpului.

    Citește aici mai multe despre cum se depistează alunițele cancerigene și pe ce zone ale corpului apar mai des.

    • Nevii congenitali sunt alunițele prezente de la naștere. Alunițele congenitale mari (>5 cm) prezintă riscul de a se transforma în melanom. Persoanele cu nevi congenitali de mari dimensiuni ar trebui să meargă la control în mod regulat.
    • Expunerea la soare: expunerea naturală la radiațiile ultraviolete emise de soare este un factor de risc important pentru melanom. Ultravioletele măresc riscul pentru acest cancer de piele în fiecare etapă a vieții, dar cu atât mai mult atunci când expunerea la ele are loc în copilărie.
    • Arsurile solare cresc și ele riscul de a dezvolta melanom, mai ales cele survenite în copilărie.

    Utilizarea produselor de protecție solară poate reduce riscul de a dezvolta melanom. Acestea trebuie asociate cu alte reguli simple, cum ar fi evitarea expunerii la soare între orele 11.00 și 15.00, precum și acoperirea cu haine, o pălărie cu boruri largi și ochelari de soare atunci când expunerea la soare este necesară.

    Află din acest articol cum alegi crema de protecție solară potrivită tipului tău de piele.

    Citește aici cum protejăm bebelușii de efectele nocive ale ultravioletelor și de la ce vârstă le putem aplica pe piele o cremă cu factor de protecție.

    • Utilizarea dispozitivelor de bronzare artificială (solarul): expunerea la lumina UV artificială pentru a obține o piele bronzată crește riscul de a dezvolta melanom, mai ales ea are loc înaintea vârstei de 30 de ani.
    • Antecedentele de melanom: apariția melanomului la o rudă de gradul întâi (părinți, frați și copii) crește riscul de melanom. Se cunosc unele mutații genetice moștenite, cum ar fi mutația CDKN2A, dar mutațiile genetice apar la mai puțin de 50% dintre familiile cu melanom.
    • Vârsta: riscul de melanom crește odată cu vârsta, deși apariția acestuia este mai puțin asociată cu avansarea în vârstă decât alte tipuri de cancer. Melanomul poate apărea și la persoane cu vârsta sub 30 de ani.
    • Sexul: în America de Nord, Oceania și Israel, bărbații au un risc mai mare de melanom, în timp ce în Europa, riscul este ușor mai mare la femei.
    • Suprimarea imunității: persoanele imunocompromise au un risc mai mare de a dezvolta melanom. Imunitatea poate fi afectată de boli precum HIV/SIDA, cancer sau de medicamentele imunosupresoare administrate după un transplant de organe.
    • Xeroderma pigmentosum: aceasta este o boală rară și moștenită, în care este afectată capacitatea de a repara daunele cauzate de lumina ultravioletă. Pentru aceste persoane, riscul de a dezvolta orice tip de cancer de piele, inclusiv melanom, este extrem de mare.

    Alți factori, cum ar fi expunerea la pesticide sau prezența bolii Parkinson sunt suspectați de o creștere a riscului de melanom, dar mecanismele rămân neclare.

    Care sunt simptomele cancerului de piele?

    Melanomul, cea mai agresivă formă de cancer de piele, poate fi depistat prin autoexaminarea, pe cât posibil, lunară a pielii. Trebuie să ne atragă atenția orice aluniță sau pată nou-apărută, precum și nevii care au crescut sau au suferit schimbări importante.

    Trebuie să ne alarmeze alunițele care sângerează sau sunt însoțite de mâncărimi, acestea fiind posibile simptome ale cancerului de piele.

    Citește aici care sunt simptomele celorlalte tipuri de cancer de piele și cum arată acestea.

    Totul despre cancer: cancerul de prostată

    Prostata este o glandă a bărbaților, poziționată la intersecția aparatului urinar cu aparatul reproducător masculin, care contribuie, prin secrețiile sale, cu 25%-30% la cantitatea de spermă. Dimensiunea prostatei se modifică în timp. La bărbații tineri, acest organ este de mărimea unei nuci, dar poate fi mult mai mare la bărbații în vârstă. 

    Cancerul de prostată se instalează atunci când celulele din prostată încep să crească necontrolat. El este cea mai frecventă formă de cancer în rândul bărbaților.

    În Europa, aproximativ un bărbat din zece va face cancer de prostată la un moment dat în viață. Această probabilitate este mai scăzută în unele țări nordice și în zona Europei mediteraneene. 

    Care sunt simptomele cancerului de prostată?

    În fazele inițiale, cancerul de prostată nu are simptome. La bărbații între 55 și 69 de ani cu o stare bună de sănătate, acest tip de cancer poate fi detectat printr-un test de sânge numit PSA (antigen prostatic specific), recomandat cu o frecvență anuală. Cercetările au sugerat că screeningul PSA ar reduce cu 20% rata de deces cauzată de cancerul de prostată. 

    Cancerul de prostată se dezvoltă relativ lent, iar prezența simptomelor în momentul diagnosticului indică un stadiu avansat al bolii. Utilitatea testului PSA a fost larg studiată și opinia generală este că, deși scade ușor rata deceselor, mulți pacienți pot fi tratați în exces, ceea ce le va reduce inutil calitatea vieții. 

    Când e în stadiu mai avansat, boala poate avea una sau mai multe dintre manifestările următoare:

    • probleme legate de urinare;
    • sânge în spermă;
    • disconfort în zona pelvină;
    • dureri de oase;
    • disfuncție erectilă. 

    Ce cauzează cancerul de prostată? 

    Nu este foarte clar de ce apare cancerul de prostată. Unii factori de risc au fost identificați.

    Principalii factori de risc pentru cancerul de prostată sunt: 

    Vârsta. Riscul apariției cancerului de prostată este influențat de vârstă. După 50 de ani, riscul crește exponențial în fiecare an. Mecanismul exact nu este cunoscut, dar îmbătrânirea celulelor și schimbările în ADN-ul lor ar fi implicate în apariția acestui tip de cancer masculin.

    Etnia. În țările dezvoltate, bărbații de culoare au un risc mai mare de cancer de prostată, în comparație cu bărbații albi sau asiatici.

    Genele. Cercetările recente au arătat că există mai multe gene moștenite asociate unui risc mai mare de cancer de prostată, însă, aparent, ele apar în puține cazuri. În acest moment, se efectuează studii pentru a se stabili dacă testele pentru depistarea acestor gene sunt utile pentru a stabili riscul de cancer de prostată. 

    Cazuri de cancer de prostată în familie. S-a stabilit că există o predispoziție familială pentru cancer de prostată, mai ales la bărbați ai căror frați și tati au avut boală. 

    Dieta. Unele studii au arătat că o dietă bogată în carne roșie și produse lactate crește ușor riscul dezvoltării cancerului de prostată. Alte studii sugerează că o dietă bogată în licopen din roșii și seleniu (un mineral care se găsește în principal în carnea roșie, pește, fructe de mare, ouă și cereale) scade ușor riscul de cancer de prostată. Obezitatea este un alt factor care crește acest risc.

    Stilul de viață. Fumatul poate crește ușor riscul de cancer de prostată, în timp ce bărbații activi fizic au un risc mai mic. 

    Hormonii. Nivelul ridicat de testosteron atrage un risc mărit de cancer de prostată. De asemenea, unii hormoni legați de creștere au fost asociați cu acest tip de cancer.  

    Sunt suspectați și alți factori de risc, însă dovezile nu sunt clare. Din nefericire, factorii care au cea mai mare influență asupra cancerului de prostată – vârsta, etnia, genele și istoricul familial – nu pot fi schimbați.

    Cum se tratează cancerul de prostată?

    Tratamentul acestui tip de cancer diferă în funcție de cât de extinsă este boala, iar este se clasifică în diferite stadii, după cum urmează:

    • Cancerele în stadiul I sau II se numesc cancere localizate sau în stadii incipiente, deoarece tumoarea se menține la nivelul prostatei:

    o Când cancerul este diagnosticat într-un stadiu incipient și se consideră că riscurile tratamentului pot depăși beneficiile, poate fi luată în considerare o abordare de tipul „privește și așteaptă”. Aceasta implică efectuarea de consultații regulate și se intervine numai dacă tumoarea este în creștere.

    o În restul cazurilor, operația și radioterapia sunt la fel de eficiente. Totuși, acestea provoacă diferite efecte secundare, așa că riscurile și beneficiile lor trebuie discutate cu pacienții. În plus, va fi folosită și terapia hormonală.

    o Terapia hormonală, ca terapie unică, poate fi propusă pacienților mai în vârstă sau pacienților care nu doresc sau nu pot fi tratați prin radioterapie sau operație. 

    • Cancerele de prostată în stadiul III se numesc cancere avansate local, tumoarea răspândindu-se în afara stratului exterior al prostatei, numit capsulă: 

    o Radioterapia și terapia hormonală suplimentară sunt opțiunile standard de tratament.

    o În anumite cazuri, și operația poate fi recomandată. 

    • Cancerele de prostată în stadiul IV se numesc cancere avansate sau metastatice, pentru că tumoarea s-a răspândit: 

    o Terapia hormonală este tratamentul standard.

    o Operația și radioterapia pot ajută, de asemenea, la atenuarea simptomelor date de cancer.

    Cancerul de prostată, cel mai întâlnit tip de cancer cu care se confruntă bărbații, este vindecabil. Citește aici mai multe despre tratamentele disponibile.

    Totul despre cancer: cancerul de stomac

    Cancerul de stomac se mai numește și cancer gastric. Există mai multe tipuri de cancer de stomac: adenocarcinom (în 90%-95% din cazuri), limfom, tumori stromale gastrointestinale și tumori carcinoide. 

    În general, cancerul la stomac se dezvoltă lent, pe parcursul mai multor ani. Înainte de apariția tumorii, apar anumite schimbări precanceroase ale mucoasei stomacului. Ele produc simptome numai în rare cazuri, motiv pentru care modificările precanceroase nu sunt diagnosticate, în general.  

    Iată câteva date statistice despre cancerul de stomac:

    • La nivel mondial, este mai frecvent întâlnit în Asia de Est, America de Sud și Europa de Est.
    • Este mai puțin frecvent în Europa de Vest, deși e al cincilea cel mai frecvent cancer în Europa. Variația importantă a incidenței cancerului de stomac între continente și țări este cauzată în principal de diferențele legate de dietă și de factorii genetici. 
    • Este de aproximativ două ori mai frecvent la bărbați decât la femei.
    • Cel mai adesea, este diagnosticat între vârstele de 60 și 80 de ani.
    • În Europa, o medie de 1-2 la fiecare 100 de bărbați și 0,5-1 la fiecare 100 de femei vor dezvolta cancer de stomac la un moment dat.

    Care sunt cauzele cancerului de stomac? 

    În prezent, nu este clar de ce apare cancerul de stomac. Au fost identificați anumiți factori de risc:

    Factorii de mediu: Helicobacter pylori (H. pylori) este o bacterie localizată în stomac și poate cauza inflamații cronice sau ulcere ale stomacului. Dacă această situație persistă mai multe zeci de ani, inflamația poate evolua în cancer. Cu toate acestea, infecția va trece mai întâi printr-un număr de stadii precanceroase (gastrita atrofică, displazia și metaplazia intestinală) care ar putea evolua spre un cancer, dar acest lucru nu se întâmplă în mod sistematic. Aceste etape pot fi depistate și tratate înainte de a evolua în cancer. Dacă stadiile precanceroase nu sunt tratate, 1% dintre persoanele cu H. pylori vor dezvolta, în cele din urmă, cancer de stomac.

    Aproximativ 50% din populația lumii este infectată cu H. pylori. Transmiterea se face prin scaun și salivă și este strâns legată de statutul socio-economic și de condițiile de trăi precare. Tratamentul acestei infecții este de tip antibiotic. Infecția cu H. pylori este cel mai important și, în același timp, unul dintre cei mai tratabili factori de risc pentru cancerul de stomac. 

    Stilul de viață: 

    o Alimentația: 

    ▪ O dietă bazată pe un aport mare de sare, inclusiv alimente conservate (de exemplu, afumături sau murături cu sare), crește semnificativ riscul de a dezvolta cancer de stomac. Prezența sării favorizează apariția infecției cu H. pylori și pare să agraveze acțiunea sa. Sarea lezează mucoasa stomacului și poate contribui astfel direct la dezvoltarea cancerului de stomac. 

    ▪ Un aport ridicat de alimente care conțin nitrați sau nitriți (cum ar fi carnea conservată) poate crește riscul de a dezvolta cancer de stomac. 

    ▪ De partea cealaltă, consumul de fructe și legume care conțin vitaminele A și C s-a dovedit că oferă o protecție importantă împotriva cancerului de stomac.

    o Fumatul: Rata cancerului de stomac este aproximativ dublă în rândul fumătorilor.

    o Locul de muncă: Muncitorii din industria cărbunelui, a metalelor și a cauciucului par să aibă un risc ușor crescut de a dezvolta acest tip de cancer. 

    o Unele studii au arătat că persoanele care au o activitate fizică intensă își pot reduce cu până la jumătate riscul de a dezvolta cancer de stomac. 

    Factorii care nu pot fi modificați: 

    o Unele afecțiuni moștenite pot crește riscul de a dezvolta cancer de stomac. 

    ▪ O mutație rară a genei care codifică o proteină numită caderina E crește semnificativ riscul de a dezvolta cancer de stomac. Tipul de cancer provocat de această mutație se numește cancer gastric ereditar difuz și are un prognostic sumbru. Prin urmare, persoanele cu această mutație trebuie să ia în considerare o supraveghere atentă sau chiar îndepărtarea preventivă a stomacului. 

    ▪ Unele mutații genetice care predispun la cancer în alte părți ale corpului par să crească ușor riscul de a dezvolta cancer de stomac. Astfel de exemple sunt mutațiile genei BRCA1 și BRCA2, care cresc riscul de cancer mamar sau ovarian, și două afecțiuni asociate cu cancerul colorectal, numite cancer colorectal ereditar nonpolipozic/sindrom Lynch și polipoza adenomatoasa familială. 

    ▪ Un istoric de cancer de stomac la rudele de gradul întâi (părinți, frați sau copii) crește riscul de a dezvolta boala. 

    o Sexul: Cancerul de stomac este mai des întâlnit la bărbați decât la femei. Motivele pentru această diferență sunt neclare, dar este posibil ca hormonul sexual feminin numit estrogen să aibă un efect protector. 

    Care sunt simptomele cancerului de stomac?

    Trebuie să consulți un specialist gastroenterolog dacă ai unul sau mai multe semne și simptome de cancer de stomac dintre cele de mai jos:

    • greață persistentă și inexplicabilă;
    • vărsături persistente;
    • dureri de stomac;
    • arsuri gastrice severe și persistente;
    • indigestii severe, care nu răspund la tratament;
    • senzație de balonare după masă;
    • senzația de stomac plin după ingestia unei cantități mici de mâncare;
    • scădere inexplicabilă în greutate;
    • oboseală nejustificată.

    Totul despre cancer: leucemia

    Leucemia este un cancer al celulelor din sânge. Cel mai adesea, este un cancer al celulelor albe din sânge, dar unele leucemii încep în alte tipuri de celule sanguine. 

    Există mai multe tipuri de leucemie, care sunt împărțite în funcție de viteza cu care se dezvoltă – acută (adică are o dezvoltare rapidă) sau cronică (o dezvoltare mai lentă) – și de celulele în care începe să se dezvolte (în celulele mieloide sau cele limfoide). Diferitele tipuri de leucemie au diferite opțiuni de tratament.

    Citește aici despre leucemia acută mieloidă și aici povestea lui Leon Rotaru, un bărbat diagnosticat cu acest tip de leucemie.

    Dincolo de clasificarea cancerelor în funcție de organele în care încep să se dezvolte, există și câțiva termeni clinici folosiți pentru anumite tipuri de cancer: carcinom (apare în piele sau țesuturi care căptușesc partea interioară sau exterioară a corpului), sarcom (cancer al țesuturilor conjunctive cum ar fi oasele, mușchii, cartilajele și vasele de sânge), leucemie (cancer al măduvei osoase, care creează celule sanguine), limfom și mielom (cancere ale sistemului imunitar).

    Totul despre cancer: tratamente oncologice

    Chimioterapia poate să micșoreze tumorile și se administrează în combinație cu radioterapia și operația, sau de sine stătător, în funcție de caz.

    În caz de cancer, medicii recomandă tratamente în funcție de tipul de cancer, stadiul în care se află boala și starea de sănătate generală a pacientului.  

    Opțiunile de tratament obișnuite sunt: operația, chimioterapia, radioterapia, terapia țintită și imunoterapia

    Intervenția chirurgicală

    Operațiile fac parte din planul de tratament deseori atunci când bolnavul are o tumoră canceroasă. Chirurgul poate înlătura și ganglionii limfatici pentru a reduce sau preveni extinderea bolii. 

    Chimioterapia

    Chimioterapia are ca scop distrugerea celulelor canceroase cu ajutorul medicamentelor care țintesc diviziunea celulară rapidă. Tratamentul poate să micșoreze tumorile, dar efectele secundare pot fi severe. Printre acestea se află căderea părului. 

    Unele tipuri de cancer pot fi vindecate numai cu chimioterapie. Uneori, se utilizează chimioterapie împreună cu un alt tratament principal, de exemplu o intervenție chirurgicală pentru a elimina o tumoră.

    Citește aici mai multe despre cum funcționează chimioterapia, cât de eficientă este împotriva cancerului și ce efecte secundare are.

    Radioterapia

    Radioterapia se bazează pe folosirea unei doze ridicate de radiații pentru a distruge celulele canceroase. Radioterapia poate fi recomandată și pentru reducerea unei tumori înainte de operație. 

    De cele mai multe ori, radioterapia se asociază cu chimioterapia sau intervențiile chirurgicale.

    Terapia țintită

    Terapia ţintită implică administrarea unor medicamente sau a altor substanțe care blochează dezvoltarea și răspândirea cancerului, interacționând cu moleculele implicate în progresul celulelor canceroase. Astfel de medicamente acționează asupra markerilor celulari.

    Imunoterapia

    Imunoterapia presupune folosirea de medicamente care au ca scop întărirea sistemului imunitar pentru ca acesta să poată lupta cu celulele canceroase. 

    Citește aici despre imunoterapie: cum folosesc medicii sistemul imun ca armă împotriva cancerului. Află unde se face acest tratament în România.

    Terapia hormonală

    În terapia hormonală, hormonii care hrănesc cancerul sunt înlăturați sau blocați, pentru a împiedica răspândirea bolii. Tratamentele hormonale sunt întotdeauna planificate în mod personalizat, iar efectele lor diferă foarte mult de la o persoană la alta.

    Transplantul de celule stem

    Celulele sangvine sunt produse în măduva osoasă, din celule stem, care sunt celule imature (primitive) – cele mai importante celule din măduva osoasă.

    Transplantul de celule stem se recomandă atunci când celulele stem sau măduva osoasă au fost deteriorate sau distruse de boală. Un transplant de celule stem este o opțiune care este luată în considerare pentru diferite tipuri de cancer, cum ar fi: leucemie, limfom (limfom Hodgkin sau limfom non-Hodgkin) și mielom. 

    Îngrijirea paliativă

    Îngrijirea paliativă nu are rolul de a vindeca, ci de a diminua simptomele cauzate de cancer și de a îmbunătăți, pe cât este posibil, calitatea vieții bolnavilor și a familiilor lor. 

    Îngrijirile paliative au ca scop principal ameliorarea simptomelor fizice (în special a durerilor), asigurarea suportului emoțional, psihosocial și spiritual.

    Totul despre cancer: cum poate fi prevenit

    Conform specialiștilor Organizației Mondiale a Sănătății, între 30% și 50% dintre decesele cauzate de cancer ar putea fi prevenite prin modificarea sau evitarea factorilor de risc. Acest lucru implică evitarea fumatului, reducerea consumului de alcool, menținerea unei greutăți corporale sănătoase (excesul ponderal este corelat cu mai multe tipuri de cancer), mișcarea regulată și evitarea anumitor infecții (în 2012, aproximativ 15% din toate tipurile de cancer din întreaga lume au fost atribuite unor agenți infecțioși, ca Helicobacter pylori, virusul HPV, hepatita B, hepatita C și virusul Epstein-Barr).

    Pentru a preveni, pe cât posibil, apariția cancerului, nu fuma activ sau pasiv, urmează o dietă echilibrată, prin limitarea consumului de carne procesată și prin alegerea unei alimentații de tip meditareanean, care se axează mai mult pe vegetale, proteine slabe și grăsimi sănătoase, fă mișcare cel puțin 30 de minute în fiecare zi, protejează-te de soare, vaccinează-te împotriva infecțiilor care pot duce la cancer (ca, de exemplu, hepatita B și HPV) și mergi regulat la medic pentru a putea detecta din timp eventualele probleme de sănătate. 

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare