Șapte informații esențiale despre cancerul ovarian. La început, nu are simptome

Mai mult de două treimi din cazurile de cancer ovarian sunt depistate în stadii avansate din cauza lipsei simptomelor și a unui program de screening. În România, cancerul ovarian se află pe locul 5 în categoria cancerelor genitale feminine, după cancerul de sân, cel al colului uterin, colo-rectal și pulmonar.

Cancerul ovarian se dezvoltă în ovare, atunci când celulele anormale încep să se înmulțească necontrolat și să formeze o tumoră. Ovarele fac parte din sistemul de reproducere feminin și au dimensiunea unor migdale. Ele produc ovule și două tipuri de hormoni: estrogen și progesteron.

Dacă nu este tratată, tumora se poate răspândi și în alte părți ale corpului. În această situație, vorbim de cancer ovarian metastatic.

Cancerul ovarian se află pe locul 7 ca incidență a tumorilor maligne ce pot să apară la femei și survine cu incidență maximă între 40 și 65 de ani. Riscul său de apariție pe parcursul vieții unei femei este de 1,4%–1,8%.

Tratamentul constă în primul rând în intervenții chirurgicale și chimioterapie.

Dr. Codruța Dijmărescu, medic specialist obstetrică-ginecologie, a detaliat șapte dintre cele mai importante lucruri pe care ar trebui să le știe orice femeie despre cancerul ovarian.

1. Sarcina și contraceptivele orale scad considerabil riscul de cancer ovarian

Cauzele cancerului ovarian nu sunt cunoscute. Sunt implicați factori genetici, de reproducere și de mediu. Totuși, femeile care au avut o sarcină au un risc cu 30%-60% mai mic de a face cancer ovarian.

Folosirea contraceptivelor orale pe o durată de cel puțin cinci ani reduce riscul de a dezvolta un cancer ovarian cu 30%–60%.

2. Menstruația precoce și mutațiile genetice BRCA1 și BRCA2 cresc riscul

Menstruația precoce și menopauza târzie sunt factori de risc ai cancerului ovarian. În 5%–10% din cazurile de cancer ovarian, poate fi invocat factorul genetic. Au fost descrise trei sindroame ereditare de cancer ovarian: cancerul ereditar ovarian și de sân, cancerul specific ovarian și cancerul de colon non-polipozic.

Femeile care prezintă mutații ale genelor BRCA1 și BRCA2 au un risc calculat de a face un cancer ovarian și mamar între 54% și 82%. Riscul de cancer ovarian este crescut pentru o femeie care are o rudă de gradul I cu cancer ovarian.

3. Are mai multe stadii și substadii

Stadiul cancerului este stabilit în funcție de gradul de răspândire a bolii.

Stadiul 1

Cancerul ovarian în stadiul 1 are trei substadii:

• Stadiul 1A. Cancerul este limitat sau localizat la un ovar.
• Stadiul 1B. Cancerul este în ambele ovare.
• Stadiul 1C. Există, de asemenea, celule canceroase în exteriorul ovarului.

Stadiul 2

În stadiul 2, tumora s-a răspândit în alte structuri pelvine. Are două substadii:

• Stadiul 2A. Cancerul s-a răspândit în uter sau în trompele uterine.
• Stadiul 2B. Cancerul s-a răspândit în vezica urinară sau rect.

Cancer ovarian stadiul 3

Cancerul ovarian în stadiul 3 are trei substadii:

• Stadiul 3A. Cancerul s-a răspândit microscopic dincolo de pelvis până la căptușeala abdomenului (peritoneu) și a ganglionilor limfatici din abdomen.
• Stadiul 3B. Celulele canceroase s-au răspândit dincolo de pelvis până la căptușeala abdomenului (peritoneu) și tumorile măsoară mai puțin de 2 cm.
• Stadiul 3C. Tumorile canceroase au cel puțin 2 cm și se pot răspândi la nivelul capsulei splinei sau a ficatului. Cu toate acestea, cancerul nu se află în splină sau ficat.

Cancer ovarian stadiul 4

În stadiul 4, tumora a metastazat sau s-a răspândit dincolo de pelvis, abdomen și ganglioni limfatici, la ficat sau la plămâni. Există două substadii:

• În stadiul 4A, celulele canceroase se află în lichidul din jurul plămânilor.
• În stadiul 4B, cel mai avansat stadiu, celulele au ajuns în interiorul splinei sau ficatului sau chiar în alte organe îndepărtate, cum ar fi pielea sau creierul.

4. Un cancer ovarian nu dă simptome specifice în stadii incipiente

Nu există simptome specifice cancerului ovarian care să permită o depistare precoce. Două treimi din cazurile de cancer ovarian sunt depistate atunci când boala este deja propagată în cavitatea peritoneală.

Cele mai frecvente simptome par a fi cele gastrointestinale (disconfort abdominal, balonare, constipație, greață și anorexie).

În alte cazuri pot apărea micțiunile frecvente, disuria (n.r. – eliminare dificilă a urinei) sau sângerările vaginale neregulate. Metroragia post-menopauzală (n.r. – sângerări asemănătoare celor de la menstruație) poate atrage atenția asupra cancerului ovarian.

În stadiile avansate ale bolii apare distensia abdominală ca urmare a prezenței ascitei sau metastazelor omentale (n.r. – de la nivelul ligamentului peritoneal care unește viscerele, permițându-le o mișcare limitată). Simptomele întâlnite în aceste cazuri pot fi dificultățile de respirație și micțiunile frecvente.

Cel mai important semn al cancerului ovarian este prezența unei formațiuni tumorale asimptomatice la nivelul unui ovar, depistată cu ocazia unei examinări de rutină. O tumoră anexială (n.r. – ovariană) solidă neregulată fixată în pelvis ridică suspiciunea unui cancer ovarian.

5. În cancerul ovarian incipent e posibilă conservarea fertilității

Doar 10%–15% din totalul pacientelor cu cancer ovarian epitelial au fost depistate în stadii precoce (stadiul I). Tratamentul primar al cancerului ovarian în stadiul I este chirurgical și constă în histerectomie totală (n.r. – îndepărtarea uterului) cu anexectomie bilaterală (n.r. – îndepărtarea ovarelor), omentectomie (n.r. – îndepărtarea chirurgicală a epiplonului – ligamentul care unește viscerele) și stadializare chirurgicală.

În cazul particular al femeilor tinere la care se dorește păstrarea fertilității, ovarectomia unilaterală poate fi considerată o soluție terapeutică acceptabilă. Ea trebuie să se bazeze pe lipsa diseminării bolii la nivelul ovarului contralateral (biopsie intraoperatorie), a uterului și a altor organe pelvine.

Chirurgia conservatoare ovariană nu va fi luată în considerare în cazul tumorilor cu celule clare, a celor slab diferențiate (G3) și a carcinoamelor nediferențiate.

Riscul de recidivă în astfel de situații este mare, iar după nașterea copilului dorit se recomandă completarea procedurii chirurgicale.

6. Tratament cancer ovarian: în stadii avansate e necesară și chimioterapia

În cancerul ovarian avansat se efectuează histerectomie totală abdominală, anexectomie bilaterală, omentectomie și limfadenectomie pelvină și paraaortică (n.r. – îndepărtarea chirurgicală a unor ganglioni limfatici), la care se adaugă și eradicarea metastazelor abdominale (chirurgie citoreductivă).

Chirurgia citoreductivă constă în excizia unor întinse suprafețe peritoneale, a unor porțiuni din intestinul subțire, a sigmoidului, a cecului sau a splinei.

Tratamentul sistemic poate fi administrat cu intenție curativă (adjuvant – după intervenția chirurgicală sau neoadjuvant – înainte de chirurgie) și paliativă. Modalitățile de administrare pot fi parenterală (perfuzii intravenoase), per os (pe cale orală) sau intraperitoneală.

Tratamentul adjuvant pentru stadiul 1 A,B,C: se recomandă administrarea a 3-6 serii de chimioterapie adjuvantă cu taxani și platină (paclitaxel, carboplatin și cisplatin).

Tratament pentru cancer ovarian stadiul 3

Pentru stadiile 2-3, se recomandă obligatoriu 6 serii de chimioterapie.

Tratamentul sistemic trebuie administrat cât mai repede după intervenția chirurgicală (2–3 săptămâni).

Chimioterapia neoadjuvantă se indică pacientelor în stadiile 2, 3 sau 4 cu volum tumoral crescut, care nu sunt candidate pentru intervenția chirurgicală.

Radioterapia externă nu face parte din tratamentul adjuvant al cancerului ovarian epitelial.

7. 75% din cazurile în stadii avansate recidivează

Durata medie de timp până la recidivă, în cazurile incipiente de boală, este de 11–29 de luni. Acest interval depinde de stadiu, dar și de tipul histologic al tumorei.

Cele mai frecvente localizări ale recidivelor sunt pelvisul, cavitatea abdominală, diafragma, ficatul sau ganglionii retroperitoneali. În stadiile avansate, 75% din aceste paciente recidivează după 2-3 ani.