Tot ce trebuie să știi despre virusul HPV, cauza multor cancere de col

    Opt din zece femei active sexual vor fi infectate cu acest virus la un moment dat în viață. Este virusul ce poate cauza și cancer de col uterin, capitol la care România are cea mai mare mortalitate din Europa.

    Ce este virusul HPV

    HPV nu este cancer, cum în mod greșit ai putea fi tentată să crezi, influențată de legendele care circulă pe marginea subiectului. Este un virus care infectează celulele epiteliale bazale, adică pielea sau mucoasa, și care, în puține cazuri, duce la cancer.

    Virusul uman papilloma, prescurtat HPV (human papilomavirus), are peste 150 de tulpini, iar 15 dintre ele pot duce la apariția cancerului de col uterin (sau cervical). Deși virusul HPV este cauza apariției acestei boli, nu înseamnă că, dacă ai virusul, faci și cancer. 

    Conform Institutului Național de Sănătate Publică , opt din zece femei active sexual vor fi infectate cu acest virus la un moment dat, pe parcursul vieții. Prezența virusului în organism poate provoca infecții, ceea ce înseamnă modificări celulare la nivelul pielii sau mucoasei. Pe lângă cancerul de col uterin, HPV mai este asociat și cu alte tipuri de cancer: vulvar, vaginal, anal, penian și orofaringeal. Totuși, o mare parte dintre tulpini nu duc la cancer.

    Sunt tipuri și tipuri de tulpini și doar puține dintre ele sunt cu adevărat grave. Potrivit Centrului Național de Informare Biotehnologică din SUA (NCBI) , din cele peste 150 de tulpini identificate, sunt considerate cu risc crescut, în sensul că pot duce la apariția cancerului, genotipurile 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68, 73 și 82.

    Dintre acestea, HPV 16 este cauza a peste 50% din cazurile de cancer cervical, iar HPV 18 este implicat în 10-20% din cazuri, după datele Organizației Mondiale a Sănătății.

    Celelalte genotipuri, considerate cu risc scăzut, pot provoca modificări benigne (necanceroase) la nivelul colului uterin, precum și apariția de condiloame, așa-zișii negi genitali sau veruci, la nivelul vaginului, vulvei și anusului în cazul femeilor.

    Deși femeile sunt cele mai afectate, virusul HPV se transmite și la bărbați. Mai mult, virusul poate fi transmis de la femeia însărcinată la copil, dacă aceasta are o infecție cu HPV și negi genitali.

    Nu în ultimul rând, HPV poate cauza excrescențe epiteliale la nivelul corzilor vocale ale adulților și copiilor. Papilomatoza respiratorie juvenilă sau recurentă (apariția de tumori benigne la nivelul tractului respirator) sunt afecțiuni care necesită intervenție chirurgicală.

    Care sunt simptomele HPV?

    Multe dintre femeile care au HPV nu știu acest lucru, pentru că cele mai multe dintre infecțiile cervixului (colului uterin) sunt asimptomatice (nu au simptome), iar 90% din infecțiile detectate dispar în decurs de doi ani. . „Tocmai pentru că este asimptomatic, este foarte important ca femeile să meargă la control anual și să efectueze testul Babeș-Papanicolau, care oferă primele indicii în caz că este ceva în neregulă”, recomandă medicul ginecolog Andreas Vythoulkas.

    Atunci când sistemul imunitar nu ține virusul sub control, infectarea cu HPV poate provoca apariția de negi (care mai sunt numiți și condiloame sau veruci), mici excrescențe ale pielii. Atunci când apar, negii pot avea aspect diferit, în funcție de ce tulpină HPV i-a provocat.

    • Negii genitali. Sunt leziuni moi, care arată ca niște mici umflături de culoarea pielii. Acestea pot fi foarte mici, fără a le putea observa, dar pot să crească și să se extindă, căpătând aspect asemănător cu o conopidă. Apar, de obicei, la nivelul vulvei, dar pot să fie localizați și aproape de anus, pe cervix sau în vagin. La bărbați, negii genitali apar pe penis, scrot sau în zona anusului. În general, negii genitali nu provoacă durere sau disconfort.
    • Negii comuni. Sunt excrescente rotunde sau ovale, de mărimea unui bob de mazăre sau mai mici, având fie culoarea pielii, fie gălbui, maro sau gri. Apar de obicei pe mâini, degete și coate.
    • Negii plantari. Sunt excrescente aplatizate pe tălpile picioarelor, uneori dureroase.
    • Negii plani. Sunt leziuni ușor evidențiate, aproape plate, mai închise la culoare decât pielea. Pot să apară oriunde, dar, în general, copiilor le apar pe față, bărbaților în zona bărbiei, iar femeilor le apar pe picioare.

    Atunci când prezența HPV nu este semnalată de apariția negilor, orice infecție genitală care necesită efectuarea unui test Babeș-Papanicolau poate ridica suspiciunea de HPV. În acest caz, medicul ginecolog va recomanda realizarea unei analize de genotipare (sau tipaj) HPV, adică de identificare a virusului în organism.

    Ce legătură este între HPV și cancerul de col uterin?

    Conform OMS, genotipurile 16 și 18 sunt responsabile pentru 70% din cancerele de col uterin și leziunile cervicale pre-canceroase. HPV este cauza aproape a tuturor cancerelor cervicale și e responsabil pentru o parte importantă a altor tipuri de cancer (anogenital și de gât).

    În fiecare an, în România, se înregistrează 3.308 de noi cazuri de cancer de col uterin, conform unei statistici publicate în iunie 2019 de către Centrul de Informare despre HPV (HPV Information Centre). Același raport arată că, anual, în România, 1.743 de femei mor din cauza acestui tip de cancer.

    Cancerul cervical este al doilea cel mai des întâlnit tip de cancer la femeile din România, după cancerul la sân. La nivel mondial, cancerul de col uterin este al treilea cel mai des întâlnit tip de cancer la femei, cu 569.847 de noi cazuri anual și 311.365 de decese anual, conform unei estimări GLOBOCAN realizate în 2018.

    Potrivit Centrului de Informare despre HPV, există date limitate despre rolul pe care îl are HPV în apariția altor tipuri de cancer anogenitale (în afară de cel de col uterin), dar legătura dintre virusul HPV și cancerul anal, vaginal, vulvar și de penis devine tot mai puternică, deși aceste tipuri de cancer sunt mult mai puțin frecvente comparativ cu cancerul de col.

    Cauzele apariției HPV

    Virusul HPV se transmite prin contact sexual sau prin contactul piele pe piele. Folosirea unui prezervativ nu te protejează de HPV, pentru că inclusiv atingerea în zona intimă, sexul oral sau sexul cu un partener de același sex pot transmite virusul.

    Virusul poate rămâne în organism, nedetectat, mulți ani. Este dificil să cunoști cu exactitate momentul când ai fost infectată sau să îți dai seama cine te-a infectat.

    Riscul de infectare cu HPV crește cu cât ai mai mulți parteneri sexuali, dar și dacă ai un singur partener care a avut, de-a lungul timpului, mai multe partenere sexuale.

    HPV nu se transmite, totuși, numai prin contact sexual, ci prin orice tip de contact piele pe piele, în special dacă zona atinsă prezintă negi sau leziuni. Un sistem imunitar slăbit te poate face vulnerabilă în fața infecțiilor cu HPV.

    Așadar, factorii de risc pentru HPV includ:

    • Numărul de parteneri sexuali. Cu cât ai mai mulți parteneri sexuali, cu atât riscut de a lua HPV este mai mare. Și a avea un singur partener care a avut, de-a lungul timpului, mai multe partenere, crește riscul apariției HPV.
    • Sistemul imunitar slăbit. Persoanele care au un sistem imunitar slăbit prezintă un risc mai mare de a face o infecție cu HPV.
    • Leziunile la nivelul pielii. Zonele în care pielea este iritată sau rănită sunt mai predispuse la apariția de negi.
    • Contactul piele pe piele. A atinge pielea cu negi a unei alte persoane care are HPV sau a intra în contact cu suprafețe expuse la virus – cum ar fi piscinele sau băile publice – poate crește riscul de apariție a HPV.

    Virusul HPV. Prevenție și tratament

    Principala îngrijorare în ceea ce privește virusul HPV rămâne cancerul cervical. De aceea, prevenția și tratamentul virusului HPV sunt puse în legătură cu controlul cancerului de col uterin.

    Conduita recomandată de OMS în cazul infectării cu HPV se referă la:

    • prevenție primară – vaccinarea împotriva HPV;
    • prevenție secundară – screening și tratament pentru leziunile pre-canceroase;
    • prevenție terțiară – diagnostic și tratament al cancerului cervical invaziv;
    • îngrijire paliativă – asistență acordată în centre de specialitate, când boala nu mai răspunde la tratament.

    Vaccinarea se recomandă între 11 și 45 de ani

    Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), agenție federală a Departamentului de Sănătate Publică al SUA, recomandă vaccinarea împotriva HPV, menționând că vaccinul este sigur și eficient. CDC recomandă vaccinarea în două doze a tinerilor de 11-12 ani, deopotrivă băieți și fete. În cazul în care copiii nu au fost imunizați la această vârstă, recuperarea vaccinării poate fi făcută până la vârsta de 21 de ani în cazul băieților și până la 26 de ani în cazul tinerelor femei. Mai nou, vârsta până la care se poate face această imunizare a crescut până la 45 de ani.

    Agenția Medicamentului din SUA a anunțat că, în urma studiilor efectuate, vaccinul împotriva HPV, care se făcea până acum tinerelor până în 26 de ani, poate fi administrat cu succes și femeilor până în 45 de ani. Este vorba despre vaccinul Gardasil 9, cu nouă tulpini, care oferă protecție împotriva mai multor tipuri de cancer și a leziunilor provocate de HPV.

    Uniunea Europeană a autorizat comercializarea a două vaccinuri împotriva HPV, care previn infecțiile cu cele două tipuri principale de virus care determină apariția cancerului de col uterin: Gardasil (comercializat în trecut în România și sub denumirea Silgard) și Cervarix.

    Conform Agenției Europene pentru Medicamente (EMA), Gardasil (Silgard) a fost autorizat în 2006 pentru a fi folosit la fete și băieți și conține antigeni (proteine care produc anticorpi) împotriva tulpinilor 6, 11, 16 și 18. Cervarix a fost aprobat în 2007, pentru a fi folosit la fete și femei, protejând împotriva tulpinilor 16 și 18. Gardasil 9 a fost aprobat în 2015 (pentru fete și băieți) și protejează împotriva tulpinilor 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 și 58.

    În România, Gardasil 9 este disponibil în farmacii și costă peste 600 de lei. Vaccinul este opțional. Cel mai indicat este ca fetele să fie vaccinate începand cu vârsta de 12 ani, dar vaccinul poate fi administrat în intervalul de vârstă de 9 – 26 de ani.

    În anul 2020, în România a început vaccinarea fetelor prin medicii de familie

    Pentru persoane cu vârsta de nouă până la 14 ani inclusiv, la momentul primei injectări, Gardasil 9 poate fi administrat conform unei scheme cu două doze (la momentul „zero” al vaccinării, apoi într-un interval de cinci – 13 luni). Dacă a doua doză de vaccin este administrată mai devreme de cinci luni după prima doză, atunci trebuie administrată întotdeauna o a treia doză.

    Când Gardasil 9 este administrat conform unei scheme cu trei doze (0, 2, 6 luni), toate cele trei doze trebuie administrate în decursul unei perioade de un an.

    Vaccinul se administrează numai pe baza unei prescripții medicale, la recomandarea medicilor de familie sau a medicilor specialiști ginecologi, infecționiști sau pediatri.

    La nivelul României, Ministerul Sănătății a demarat în 2008 o campanie de vaccinare gratuită împotriva HPV. Campania a fost un eșec, nefiind însoțită și de o campanie de informare. De la acel moment (2008), Ministerul Sănătății nu a mai cumpărat vaccin anti-HPV. La începutul lui iunie 2019, Ministerul Sănătății a anunțat că a finalizat o nouă licitație pentru achiziția unui vaccin HPV, iar în anul 2020 imunizarea se poate face prin intermediul medicilor de familie.

    Comisia Europeană menționează că vaccinurile împotriva HPV nu oferă o protecție de 100 % împotriva cancerului de col uterin, iar vaccinarea nu poate înlocui programele de depistare de rutină.

    O situație specială privind vaccinarea HPV și prevenirea cancerului o are Australia, care este pe cale să devină prima țară din lume în care cancerul cervical este pe cale de dispariție, datorită unui program înființat în 2007, care a inclus vaccinarea fetelor și care, apoi, a fost extins și la baieți.

    În urma campaniei din Australia, în perioada 2005-2015, incidența bolii la persoane de 18- 24 de ani infectate cu HPV a scăzut de la 22,7% la 1,1%, ceea ce îi face pe oficiali să spere că, în acest ritm, vor reuși, în două decenii, eradicarea bolii.

    Depistarea HPV și analiza Babeș-Pananicolau

    virusul HPV
    Vizitele regulate la ginecolog și analiza Babeș-Papanicolau ar trebui să devină o obișnuință pentru femei. Foto: Shutterstock

    Virusul HPV poate să prezinte simptome, atunci când apar negi, dar poate fi și asimptomatic (nu are simptome). De aceea, e nevoie ca orice femeie să-și facă periodic un examen Babeș-Papanicolau (PAP), pentru a detecta eventualele modificări celulare ce pot apărea la nivelul cervixului. În România, acest examen se face gratuit, în cadrul unui program al Ministerul Sănătății. 

    Vaccinarea anti-HPV nu înseamnă că testul PAP nu mai trebuie făcut. Această analiză este gratuită și nu este dureroasă, dar poate fi inconfortabilă. Totuși, testul Papanicolau trebuie făcut periodic. Medicii recomandă femeilor cu vârste cuprinse între 21 și 65 de ani efectuarea unui test Papanicolau o dată la trei ani. În cazul femeilor cu parteneri sexuali multipli, este recomandat ca testul să fie repetat anual.

    Dacă testul Babeș-Papanicolau ridică suspiciuni de infectare cu HPV, medicii recomandă realizarea unor teste de genotipare HPV, prin care se identifică prezența virusului în organism, precum și a tulpinilor prezente.

    Persistenţa infecţiei cu HPV la nivelul cervixului pentru mai mulţi ani poate să ducă la apariţia cancerului de col uterin.

    Până în prezent, nu există niciun test de detectare a HPV la bărbaţi aprobat de vreo autoritate în sănătate.

    Virusul HPV și sarcina

    Virusul HPV nu influențează fertilitatea. Dacă ești însărcinată și ai HPV, medicul poate decide amânarea tratamentului pentru eventualele leziuni. Schimbările hormonale prin care trece organismul în timpul sarcinii pot duce la apariția de negi care, uneori, pot sângera. Dacă verucile se extind prea mult, pot îngreuna nașterea vaginală.

    În cazuri rare, o femeie cu HPV poate transmite virusul către copil. Dacă se întâmplă acest lucru, copilul poate dezvolta o afecțiune numită papilomatoza respiratorie recurentă, ceea ce înseamnă apariția unor excrescențe la nivelul căilor respiratorii.

    De asemenea, după sarcină, analizele de rutină pentru detectarea infecțiilor cu HPV trebuie reluate.

    Tratamentul depinde de stadiu și manifestări

    Cele mai multe infecții cu HPV dispar de la sine. În cazul în care o infecție cu virus HPV este identificată, aceasta nu înseamnă cancer.

    În cazul negilor, tratamentul presupune întărirea sistemului imunitar și îndepărtarea negilor. Aceasta se poate face fie prin aplicarea unor soluții direct pe leziuni, fie prin metode chirurgicale, fie prin ardere sau înghețare cu azot.

    În cazul modificărilor apărute la nivelul colului uterin, este necesară tratarea leziunilor cervixului și urmărirea evoluției infecției. În cazul unei infecții cu virus HPV care rămâne netratată, pot trece între 15 și 20 de ani până la apariția cancerului, conform OMS. Totuși, orice femeie care are HPV prezintă un risc legat de apariția cancerului de col uterin.

    Odată instalat în organism, virusul HPV nu poate fi tratat, el poate să dispară și să reapară. Depistat într-o fază incipientă, cancerul de col uterin poate fi tratat cu succes.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook