Ce temperament are copilul? Nu îl poți schimba, dar te poți adapta la el

Până la vârsta de 7 ani, deja vedem temperamentul format în linii mari. Interacțiunea dintre temperamentul copilului și al părinților (sau al îngrijitorilor) poate aduce ajustări sau poate accentua anumite caracteristici în temperamentul copilului. Pe lângă interacțiunea în sine dintre noi și copil, este important cum îi răspundem copilului, sau cât de în siguranță și confortabil îl facem să se simtă.

Ce înseamnă temperament

Temperamentul este partea de bază a personalității. Fiecare individ are particularități ale temperamentului care-l definesc, pe care le observăm chiar din copilăria mică.

Temperamentul este factorul ereditar din personalitatea noastră care ne arată felul în care cineva reacționează, se comportă în anumite situații de schimbare a unor elemente din mediul înconjurător. 

Niciunul dintre noi nu are un temperament pur, curat, de un fel sau altul, ci cumva fiecare individ are un amestec unic, original din fiecare temperament, iar unele trăsături de temperament se manifestă mai pregnant decât restul.

Temperamentul este modelat de societate, cultură, familie, educație, de sănătatea, viața și experiențele individului.

Tipuri de temperament 

Iată una dintre cele mai cunoscute clasificări ale temperamentelor, și anume cea a lui Hipocrat, bazată pe patru grupe umorale – sânge, fiere galbenă, fiere neagră și flegmă:

1. Sangvin, comparat cu aerul, primăvara, sângele, dopamina, tinerețea, magicianul;
2. Coleric, comparat cu focul, vara, bila galbenă, testosteronul, secetă, războinicul;
3. Melancolic, comparat cu pământul, toamna, bila neagră, serotonina, seara, poetul;
4. Flegmatic, comparat cu apa, iarna, flegma, estrogenul, noaptea, regele.

Cum putem observa temperamentul din copilărie

Temperamentul copiilor poate fi observat prin prisma câtorva particularități încă de la vârste mici, în funcție de care putem să ne orientăm astfel încât să ajutăm copilul să se dezvolte cât mai armonios. Particularități precum plăcere, interes/persistență, nivel de activitate, frică socială și predispoziție la furie ne pot da o idee despre cum să ne ajutăm copilul să învețe să se adapteze mai armonios la situații.

• Motricitate: nivelul de activitate fizică, agitație, neliniște, somn pe care copilul îl are zilnic. Un copil agitat, energic are nevoie de activități care să-l ajute să-și canalizeze energia.
  
• Regularitate: prezența sau absența unui program regulat în viața de zi cu zi, pentru funcțiile fizice de bază – somn/veghe, apetit, tranzit intestinal. Un copil care nu se conformează ușor rutinei părinților are nevoie de flexibilitate din partea lor.
  
• Abordare: modul în care răspundem la un stimul nou – rapid și îndrăzneț, sau timid și evitant, atunci când vorbim despre oameni, lucruri, mâncare, schimbări în rutină. Ajută-ți copilul însoțindu-l în a descoperi activități noi, persoane noi, învață-l cum să reacționeze la stimulii noi.
  
• Adaptabilitate: ușurința sau dificultatea cu care copilul se adaptează la o situație nouă și cât de bine își controlează reacția. Dacă ai un copil care se adaptează greu la schimbare, spune-i din vreme despre modificările pe care vrei să le faci și dă-i timp și posibilitatea de a face alegeri.
  
• Intensitate: nivelul de energie (exuberant versus letargic) cu care copilul răspunde la o situație pozitivă sau negativă. Dacă ai un copil căruia îi place să facă gălăgie, ar fi indicat să-i alegi activități și să-i creezi spațiu dedicat pentru a face gălăgie, fără să deranjeze pe cineva.
  
• Stare de spirit: pozitivă sau negativă, bucuria sau dușmănia din vorbele și comportamentul lui. Dacă ai un copil care se plânge permanent de corvoada curățeniei, transformă activitatea de a face curat sau de a se spăla în jocul lui preferat, improvizând cu ajutorul jucăriei lui preferate.
  
• Atenție: abilitatea de a se concentra în a îndeplini o cerință care implică sau nu distragerea atenției. Încearcă să îi oferi copilului o alternare a activităților ca dificultate și durată, astfel încât să-l ajuți să-și păstreze atenția la ceea ce are de făcut. 
  
• Distragerea atenției: ușurința cu care copilul poate fi distras de la o activitate, de diverși stimuli externi. Dacă ai un copil care devine atent la orice din jurul lui mai puțin la teme, limitează/îndepărtează obiectele care îl pot distrage, precum jucării, telefon, tabletă etc., pe durata efectuării temelor.
  
• Prag senzorial: nivelul de stimulare necesară unui copil pentru a reacționa la un stimul. Fiți conștienți de intensitatea stimulilor senzoriali. Dacă de exemplu aveți un copil care nu tolerează să deseneze cu mâna, dați-i posibilitatea de a alege să facă activitatea purtând mănuși. 

Ce manifestări are fiecare temperament

Sangvinii sunt adaptabili și le place să se implice în orice activitate posibilă. Sunt jucăuși, au un fel degajat în a interacționa, sunt lipsiți de griji, plini de speranță și plini de sens. Sunt activi, expresivi, afectuoși și construiesc ușor relații pozitive cu persoanele din jurul lor. Au tendința de a se plictisi repede, în funcție de interesul pentru subiect, activitate. Sunt deschiși la comunicare. Sunt competitivi, le place să domine și caută să fie acceptați. Pot fi impulsivi, uituci, distrași și absorbiți de sine.

Flegmaticii sunt calmi și par lipsiți de emoții. De obicei, au o natură pasivă, ceea ce îi face să pară nehotărâți. Devin de obicei fericiți dacă altcineva ia decizii pentru ei. Își fac prieteni ușor, deși sunt lenți la început. Au multă răbdare și le place rutina. Sunt loiali și pot rămâne alături de o persoană, indiferent de părerile altora. Copiii cu temperament flegmatic răspund lent, opus temperamentului sangvin. Ei pot fi destul de mulțumiți de ei înșiși, sunt afectuoși și diplomați, timizi, cu frică de schimbare, indeciși, neorientați către obiective și leneși. 

Melancolicii sunt adepții regulilor și sunt de obicei foarte atenți atunci când merg într-un mediu necunoscut. Dacă situațiile sunt destul de nefavorabile, pot deveni agresivi. Atitudinea lor reală și logică le permite să planifice totul în detaliu, astfel încât să nu se confrunte cu niciun fel de anxietate. Ei își fac griji prea mult pentru viitor, pentru ceea ce vor gândi alții și vor uita să trăiască în momentul prezent. Până să ia o decizie, adună informații, ca să nu greșească. Au nevoie de timp pentru a căpăta încredere în ceilalți. Melancolicii sunt grijulii, organizați, meticuloși și atenți la detalii, dar pot fi și obsesivi, predispuși la schimbări de dispoziție, dificil de mulțumit și destul de pesimiști.

Colericii sunt extrovertiți, manifestă încredere în sine puternică, muncitori din greu, independenți și au o voință puternică. Sunt direcți în comunicare și păstrează un ton asertiv, uneori până la grosolănie. Colericii nu empatizează cu ceilalți, își fac prieteni limitați și sunt destul de dominanți în relațiile cu celorlalți. Sunt ambițioși, lideri, pragmatici și încrezători în forțele lor, dar pot fi, și agresivi, nerăbdători și intoleranți.

Cum se păstrează temperamentul de-a lungul vieții

Temperamentul nu se manifestă în același fel pe tot parcursul vieții, el evoluează o dată cu sistemul nervos și întreg organismul, practic se maturizează. 

Temperamentul este format pe deplin la sfârșitul adolescenței și se menține relativ constant pe toată perioada maturității, până la bătrânețe, când unele trăsături de temperament se aplatizează pe fondul pierderii vigorii, alte trăsături se rigidizează, iar unele se accentuează (de exemplu, iritabilitatea colericului, depresia melancolicului).

Cum se modelează temperamentul

Copilul tău este unic și nu îl poți schimba. Ceea ce poți face este să înveți să-ți adaptezi stilul tău de părinte la temperamentul copilului tău. Astfel îl ajuți pe copil să-și dezvolte părțile pozitive ale temperamentului, să înțeleagă situațiile pe care le simte ca fiind dificile și îl poți ajuta să învețe cum să facă față, fără stres, acestor situații.

Cum ne adaptăm la temperamentul copilului

Temperamente mai mult sau mai puțin reactive: dacă ai un copil energic, mai gălăgios, mai dramatic, îndrumă-l către activități fizice, sporturi, învață-l vocabularul emoțional, astfel încât să poată să exprime emoțiile prin cuvintele potrivite, ca să îl înțelegi. Însă dacă copilul tău este mai puțin reactiv, nu este asertiv, încurajează-l către activități de grup, învață-l să se apere, să-și spună opinia, include-l tu în discuții.

Temperamente mai mult sau mai puțin autoreglate: dacă ai un copil care se reglează ușor, el trece peste frustrare cu calm și duce o activitate neplăcută la bun sfârșit cu atenție. Însă un copil care are un sistem de autoreglare emoțională ineficient, va avea nevoie de încurajare pentru a trece peste frustrări, pentru a duce la bun sfârșit o activitate neplăcută sau plictisitoare. Fii acolo pentru el, transformă o activitate neplăcută în joacă, încurajează-l.

Temperamente mai mult sau mai puțin sociabile: pentru un copil sociabil nu trebuie să organizezi tu activități cu alți copii, pentru că el are nevoie să învețe să se ocupe singur, să se adapteze din mers la schimbări. Dacă ai însă un copil cu abilități sociale reduse, pentru el să stea singur, să se joace singur nu este o problemă. El nu se simte confortabil în grupuri, iar atunci, ghidează-l către activități cu 1-2 copii, respectă-i rutina și anunță-l din timp despre schimbări pentru a-i da răgazul pentru adaptare.