Probleme cu care se confruntă adolescenții și de ce au nevoie de la părinți

Adolescența este denumită perioada de „storm and stress” (furtună și stres), tocmai pentru că se produc numeroase schimbări, inclusiv cea de maturizare sexuală. În această perioadă orice element care afectează imaginea adolescentului în vreun fel poate lăsa urme de lungă durată în plan psihologic și emoțional (boli, autovătămare, stigmatizare, bullying). Iată care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confruntă adolescenții.

Ca vârstă de la care vedem primele semne ale adolescenței, pot spune că depinde de la caz la caz, pentru că sunt fete la care primele semne apar pe la 9-10 ani, iar la băieți, de la 11-12 ani. Vârsta la care debutează adolescența pare a fi scăzut ușor, ca debut. 

Pe lângă semnele fiziologice pe care le vezi cu ușurință la copilul tău care devine adolescent, iată alte semne care apar în relația ta cu copilul, pe care sigur le identifici și poate că nu știi exact cum să le explici:

• crește distanța dintre părinți și copil/adolescent – copilul nu mai este la fel de conectat cu tine;
• crește înțelegerea că este diferit de tine;
• crește rezistența la autoritatea ta – nu mai vrea să facă ce vrei tu;
• scade nevoia de a-ți face „confesiuni“ ție – prietenii îți iau locul;
• scade influența familiei – prietenii știu mai bine decât părinții. 

Relația părinte-adolescent

Perioada adolescenței pare uneori că ne complică relația cu copilul nostru intrat la adolescență. Este o relație în care apar conflicte mai des decât înainte, o relație în care autoritatea noastră ca părinte scade simțitor în fața adolescentului aflat în criza de identitate, de descoperire, de depășire de limite. 

În această perioadă se produc transformări nu doar pentru adolescent, ci și pentru părinte și pentru relația lor, care trece, în mod sănătos la un alt nivel. Ca părinte nu te mai raportezi la adolescent ca la un copil mic, ci ca la un/o tânăr/ă, care începe să ia decizii pentru el/ea, să-și construiască independența. De asemenea, ca părinte ești atent la nevoile adolescentului tău.

Comportament de adolescent

De reținut ideea că, pentru un adolescent, moda, aspectul lui, hainele, tatuajele, piercingurile, culorile diferite la păr… toate sunt modalități de exprimare, uneori mai importante decât exprimarea verbală în sine. 

Prin urmare, dacă apar dorințe și manifestări în această direcție, indicat este să discutăm cu el/ea despre de își dorește, cum i se pare că arată, ce riscuri pot să apară și că aveți încredere că va lua decizia cea mai bună pentru el/ea.

Să-i interzici să facă un anumit lucru nu este o soluție potrivită, pentru că acum nu vei obține decât îndârjirea lui în direcția respectivă.

Tulburări de comportament ale adolescentului 

Există probleme cu care se confruntă adolescenții, care fie sunt singulare, manifestate inconsecvent, fie vin „la pachet” și chiar devin constante. Acestea pot reprezenta semnale de alarmă serioase, care necesită disponibilitatea și implicarea noastră în viața tânărului/tinerei. Nu sunt motive să îl criticăm, judecăm, pedepsim sau îndepărtăm de noi din dezamăgire sau nemulțumire:

• rezultate școlare sub așteptări, absenteism;
• stima de sine redusă; 
• tulburări ale imaginii corporale;
• Depresie (cu sau fără ideație suicidară). De altfel, Asociația Americană a Psihologilor atrage atenția că sănătatea mintală a adolescenților de astăzi este în criză;
• presiunea familială, conflicte/agresiune fizice și verbale;
• bullying (asupra lui/exercitat asupra altora);
• dependența de internet;
• consumul de alcool, droguri și fumat;
• relații tensionate cu prietenii, colegii, iubiți;
• începerea vieții sexuale (prea devreme);
• sarcina la adolescente;
• tulburări alimentare;
• comportamente deviante (comportamente opoziționiste provocatoare, instigare la bătaie, agresiune etc);
• autovătămare;
• tentative suicidare.

Identificarea precoce a problemelor cu care se confruntă adolescenții

Modificarea somnului, a comportamentului alimentar, izolarea, scăderea interesului pentru ceea ce îi făcea plăcere, scăderea randamentului școlar sunt primele semne că adolescenții trec prin perioade dificile.  

Comportamentele deviante rezultă din incapacitatea de a face față în mod adecvat intensității unor emoții de tipul furie, dezamăgire, gelozie, neîncredere, antipatia față de părinți/persoane în vârstă – și vor agrava problemele comune ale adolescenților.

Adolescentul rebel

Adolescentul rebel este la fel, indiferent de statutul social, de cultura din care face parte sau de rasa căreia aparține. Comportamentul lui se referă în general la încălcarea normelor sociale. 

Adolescentul rebel adoptă diferite roluri, comportamente și ideologii noi, toate ca parte din procesul de dezvoltare și maturizare.

Adolescentul rebel poate fi mai violent verbal sau fizic, poate fi mai imprudent, poate ajunge în delicvență, la abuz de alcool sau de droguri, sau poate fi deprimat, necomunicativ, se izolează, „dintr-o dată” se îmbracă doar în culori terne, schimbă genul de muzică, schimbă grupul de prieteni, fie pleacă fără să spună unde, cu cine și pentru cât timp, lipsește de acasă repetat, iar orice tentativă de comunicare cu el/ea se transformă în conflict.

Citește aici articolul integral: „Criza adolescenței este semn de normalitate.” Cum ne comportăm cu un adolescent rebel

Cum adresăm problemele cu care se confruntă adolescenții

Atunci când copiii se simt iubiți, ei înțeleg că lumea este un loc sigur și că este în regulă ca ei să o exploreze. Atunci când se simt în siguranță, adolescenții încep să „zboare din cuib”, în mod sănătos.

Adolescenții au și ei nevoie de iubirea ta, de susținerea ta, chiar dacă acum nu mai are aceeași formă de manifestare ca în copilăria lor. Iubirea ta acum poate lua, de exemplu, forma încrederii pe care i-o arăți, susținerea proiectelor ei/lui sau respectul față de el ca persoană. 

Părintele este zona de siguranță a adolescentului, refugiul la care se poate întoarce indiferent ce se întâmplă. De aceea reacțiile tale ca părinte contează foarte mult, atunci când vrei un adolescent cu un anumit comportament: dacă reacțiile tale sunt de blamare, cu țipete, reproșuri, jigniri, ele sunt privite ca amenințătoare de adolescent, iar de obicei, noi toți fugim de orice ne amenință într-un fel sau altul. 

Deci, privește-l pe adolescentul tău cu acceptare, încredere și toleranță. Acceptă faptul că este diferit de tine și caută să-l descoperi așa cum se transformă, fără să-l judeci. Lasă-i timp și spațiu să vină el către tine. Ai încredere în el și permite-i să exploreze pentru a reuși în căutările lui, chiar dacă uneori, firesc, te va și respinge.