Când apelăm la psihoterapia pentru copii

    Părinții consultă destul de rar un psiholog pentru a susține o dezvoltare emoțională armonioasă și echilibrată a copilului. De cele mai multe ori, apelează la psihoterapia pentru copii abia atunci când nu mai fac față situațiilor cu care se confruntă, când dificultățile pe care le au în relația cu copiii sunt prea mari pentru a le mai ignora sau amâna. În aceste cazuri nu mai este vorba de prevenție, ci de o intervenție psihoterapeutică în situație de criză.

    Modalități de lucru în psihoterapia pentru copii

    În funcție de specificul dificultăților pe care o familie le traversează și de vârsta copilului, avem de-a face cu mai multe modalități de lucru.

    Astfel, poate fi vorba de ședințe de parenting sau educație parentală, în cadrul cărora părintele este resursa principală de lucru și prin intermediul căruia se restabilește echilibru dorit.

    Această modalitate de abordare a situației este recomandată atunci când problematicile țin de dificultățile adultului în a răspunde echilibrat la comportamentul copilului, când adultul nu mai are resurse și nu mai face față la provocările pe care le aduce rolul de părinte. Pentru a avea un beneficiu maxim, este recomandat ca la aceste ședințe să participe ambii părinți.

    În situația în care copilul experimentează un dezechilibru emoțional sau o suferință, exprimate la nivel verbal sau sub forma unor schimbări de reacție sau comportament, atunci este clar că vom apela la psihoterapia pentru copii, respectiv ședinte de psihoterapie al căror beneficiar direct va fi însuși copilul.

    În cadrul acestor ședințe participă doar copilul, fără a fi însoțit de părinți, pentru a putea lega o relație psihoterapeutică autentică și pentru a se putea deschide. Cât timp părinții vor fi de față, se va menține același mediu din afara cabinetului.

    Este de menționat că, acolo unde situația o va impune, ședințele de psihoterapie ale copilului pot fi susținute în paralel cu ședințe de parenting sau ședințe de psihoterapie de familie.

    Uneori, în cadrul acestor ședințe, se poate întâmpla ca părintele să-și descopere o serie de limite sau nevoi proprii de autodezvoltare și începe un proces de autocunoaștere individual, separat de toate celelalte procese.

    Dificultăți în însușirea limbajului verbal

    Nu toți copiii au același ritm în dezvoltarea limbajului verbal și nu toți încep să vorbească la aceeași vârstă.

    Unii pot să vorbească de la o vârstă foarte fragedă, mai ales dacă au frați mai mari sau mediul în care cresc este unul care stimulează și favorizează comunicarea verbală, iar alți copii pot avea un debut mai lent.

    Apelăm la psihoterapia pentru copii dacă cel mic are vârsta corespunzătoare pentru a se exprima preponderent verbal, dar nu o face pentru că fie are dificultăți în exprimare, fie știe cum, dar refuză voluntar să o facă și continuă să se exprime doar prin limbaj non-verbal. Acestea sunt semnalele că este necesar să apelăm la ajutor specializat.

    Dificultăți în a se separa de părinți

    Momentul separării de părinți reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea copilului, ajutându-l să facă pași importanți spre obținerea încrederii în sine, în forțele proprii și a autonomiei.

    Atunci când copilul manifestă dificultăți în a se separa de părinți, acela este momentul în care este posibil ca anxietatea să-și fi făcut prezența și este necesar să recurgem la psihoterapia pentru copii.

    Refuzul copilului de a sta departe de părinții săi poate fi înțeles ca pe o teamă puternică de nu se întâmpla ceva rău fie raportat la propria persoană – „îmi e teamă că mi se întâmplă ceva rău dacă mama și tata nu îmi sunt alături” –, fie raportat la adresa părinților săi – „îmi e teamă că părinților mei li se va întampla ceva rău în absența mea”.

    Anxietatea de separare este ceva firesc și își face cel mai des simțită prezența atunci când mama se întoarce la serviciu la terminarea concediului de creștere a copilului sau la momentul începerii grădiniței.

    De obicei, anxietatea de separare se ameliorează la câteva săptămâni de la debut. Dacă acest lucru nu se întâmplă, psihoterapia pentru copii are rolul de a investiga care sunt factorii care mențin această situație.

    Dificultăți în menținerea controlului sfincterian

    Până la vârsta de 3 ani, copilul reușește să dobândească un bun control asupra sfincterelor și să treacă, treptat, de la scutecele de unică folosință la utilizarea în mod curent a toaletei. Este de înțeles că vor exista și situații accidentale.

    Însă, dacă aceste situații apar la o bună perioadă de timp după ce copilul și-a însușit acest control, atunci nu mai vorbim de situații accidentale, ci vorbim de situații care au în spate mai mult decât neatenția copilului și care nu ar trebui trecute cu vederea. În astfel de cazuri psihoterapia pentru copii este utilă în rezolvarea problemelor de fond care întrețin incontinența urinară.

    Apariția pavorului nocturn

    Mulți copii au coșmaruri, de care sunt mai mult sau mai puțin conștienți. Pavorul nocturn însă se manifestă sub forma unor episoade de urlet intens, plâns, tremor sau frică ce apar în timpul somnului adânc.

    Practic, o parte a creierului rămâne în starea de somn profund, în timp ce acele părți ale creierului care se ocupă de mișcare și funcțiile motorii continuă să fie activ, ceea ce creează acele situații în care copilul este prins între două lumi: cea de veghe și cea de somn. Dacă somnul copilului este mai agitat sau diferit decât înainte, este bine să apelăm la psihoterapia pentru copii.

    Comportament agresiv și violent accentuat

    Dat fiind faptul că nu știu să-și gestioneze emoțiile, copiilor li se întâmplă ca în unele momente, când emoțiile negative sunt foarte puternice, să devină agresivi.

    Însă aceasta este o reacție la emoția pe care o simt și copilul, cu ajutorul adultului, poate învața cum să domolească aceste porniri violente.

    Atunci când agresivitatea este accentuată sau chiar deliberată, adică copilul este violent pentru că așa își dorește (distruge jucăriile altor copii, scuipă, lovește, împinge, jignește fără motiv), ar fi să nu ignorăm aceste comportamente și să considerăm că vor trece de la sine, ci să acționăm din timp. Psihoterapia pentru copii este utilă în rezolvarea acestor conflicte și pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.

    Refuzul mâncării

    Ca orice organism aflat în creștere, organismul copiilor are nevoie de resurse pentru a se dezvolta sănătos sau armonios. Atunci când copilul refuză să se alimenteze, mai ales dacă nu vrea mâncărurile preferate, este cazul să ne punem semne serioase de întrebare cu privire la ceea ce conduce la acest comportament, în special atunci când se repetă tot mai des.

    Dacă nu apelăm la psihoterapia pentru copii, există riscul să validăm și să întărim acest comportament, care, pe termen lung, poate conduce către tulburări de alimentație.  

    Preocupări intense legate de boală și de moarte

    Copiii devin conștienți de moarte în copilăria mică fie din discuțiile adulților, fie din evenimentele de viață care au loc în jurul lor (decesul bunicilor sau a altor persoane dragi), fie din mediul înconjurător (florile care se usucă în vaza cu flori, animale de companie care mor).

    Toate acestea nu îi lasă pasivi, de aceea copiii își manifestă curiozitatea și deseori cer informații despre moarte. Însă dacă acest subiect devine unul de interes continuu pentru copil, dacă informațiile primite nu îl liniștesc, ci, dimpotrivă, îi imprimă o stare de frică permanentă și o dorință exagerată de a se proteja pe sine și pe cei din jur, atunci este recomandat să apelăm la psihoterapia pentru copii.

    Schimbarea contextului de viață

    Viața nu este liniară, ci plină de suișuri și coborâșuri cărora uneori și adulților le e greu să le facă față. Pentru un copil, orice schimbare a contextului de viață (schimbarea locuinței, schimbarea grădiniței sau a școlii, apariția unui frate, divorțul părinților, absența sau decesul unui părinte sau a unei persoane dragi etc) poate fi interpretată ca un roller coaster.

    Copilului îi este greu să integreze și să se adapteze ușor la schimbări, mai ales atunci când nu este pregătit dinainte sau când acestea se întâmplă subit. Psihoterapia pentru copii este utilă atunci când au loc schimbări bruște și observăm dificultatea copilului de a se autoregla.

    Bineînțeles că în afară de cele enumerate mai sus, mai sunt și alte contexte în care ar fi recomandat sau necesar să consultăm un psihoterapeut, printre care putem aminti: refuză să meargă la școală, scăde randamentul școlar, somatizarea, fobiile și multe altele.

    Tehnici folosite în psihoterapia pentru copii

    Psihoterapia pentru copii folosește tehnici specifice de intervenție, adecvate fiecărei vârste și fiecăror dificultăți în parte. În general, se folosesc tehnici de artterapie, joc de rol, metode creativ-expresive ( modelaj, desen, pictură, origami, decupaj etc), povești terapeutice, activități pentru stimularea motricității etc.

    În cadrul ședințelor copilul învață cum să-și dobândească abilitățile de a cunoaște și a înțelege emoțiile proprii și pe ale celor din jur, reacțiile corporale care însoțesc emoțiile, cum să-și gestioneze eficient emoțiile negative.

    El învață și cum să empatizeze, să găsească soluții creative, să ia decizii constructive și să rezolve probleme, cum să-și cultive răbdarea, să respecte spațiul și obiectele personale ale celor din jur.  

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook