„A fost doar sex, de ce te superi?” Motive actuale de infidelitate

    De ce credem că bărbații înșală din plictiseală sau de teama intimității și femeile înșală de singurătate și din foamea de intimitate? De ce înșelăm când încă ne iubim partenerul? Avem adesea tendința să vedem infidelitatea în cuplu ca pe un motiv de a pune capăt relației. Și totuși, nu pentru că nu ne mai iubim partenerul suntem tentați să căutăm în altă parte.

    Perspective diferite asupra infidelității

    Convingerile privind relațiile extraconjugale sunt înrădăcinate în fiecare cultură: în anumite zone din Mexic femeia privește cu mândrie numărul de aventuri extraconjugale ale soțului, în Europa infidelitatea este pusă la zid iar în Iran cel care produce adulter este omorât fără milă. Adesea relația extraconjugală este văzută precum o traumă de la care nu mai există cale de întoarcere.

    Singurătate, ani de moarte sexuală, resentimente, regrete, neglijare în cuplu, tinerețe pierdută, dorință de atenție, prea mult alcool, iată ingredientele esențiale pentru infidelitatea de zi cu zi.

    S-a observat în ultimii ani că o relație din trei debutează în mediul online. Cu o simplă aplicație pe telefon și câteva click-uri ne putem găsi un potențial partener care este selectat cu ajutorul unui soft. Spre deosebire de relațiile de acum douăzeci de ani, când dura câteva luni pentru ca cei doi să iasă la o primă întâlnire, în zilele noastre tinerii ies împreună și la câteva ore după prima discuție online.

    Iubirea modernă a fost influențată în ultimii ani de tehnologia relaționării (pe telefon poți accesa mii de oameni cu care să te întâlnești) și de acceptarea socială a relațiilor care ies din tiparele clasice (concubinajul, relațiile între persoane de religii sau rase diferite, cu diferențe mari de vârste, acceptarea socială a relațiilor între parteneri de același sex) astfel că oamenii par a fi devenit mai toleranți în relații.

    Citește aici articolul integral: „Singurătatea în doi nu e pentru noi”. De ce este periculos să te simți singur în cuplu

    Unde începe infidelitatea?

    Limitele infidelității sunt adesea neclare, mai ales dacă nu le-ați trasat împreună cu partenerul. O simplă discuție cu acesta vă ajută să evitați conflictele întrucât un comportament care ție ți se pare normal, partenerului/partenerei îi poate părea o infidelitate: „Nu știam că te va deranja să vorbesc cu el” sau „A fost doar sex, de ce te superi?”. Este indicat să discutați împreună dacă apar situații precum:

    Vizionarea filmelor pornografice: află care este nevoia din spatele acestui comportament, este o nevoie sexuală sau este o nevoie de conectare, partenerul tău are așteptări realiste de la sexul în cuplu?

    Flirtul: Este important să fixăm limite în privința lui, respectiv cât de curtenitor poți să fii cu o altă persoană. Flirtul ne este destul de natural și avem tendința să îl blamăm dacă este practicat de partener, pe când cu noi suntem mai indulgenți (deseori, necatalogându-l astfel).

    Conectarea emoțională cu altcineva, mult mai intens decât cu partenerul de cuplu este o formă de infidelitate. Aici includem „confidenții” de sex opus, cărora le destăinuim viața noastră emoțională, în loc să cultivăm acest comportament în cuplu.

    Folosirea ambiguă a rețelelor de socializare: chatul cu necunoscuți, comentarea pozelor, în prezent aplicațiile de pe telefon ne deschid un univers întreg în care se poate cu ușurință să ai una sau mai multe relații în paralel.

    Primirea de avansuri și acceptarea lor: Este firesc ca și alte persoane să își manifeste interesul de a ne cunoaște sau de a relaționa, într-un fel sau altul, cu noi. Limita acestor abordări noi o setăm și este bine ca această graniță să nu lase loc de confuzii, mesaje mixte și incertitudini.

    Existența secretelor sau a minciunilor duc la suferință emoțională și reprezintă o trădare din partea partenerului nesincer. Cu cât amânăm dezvăluirea lor, cu atât ele îl pot răni mai mult pe celălalt.

    Să te simți atras de altcineva (chiar și fără ca nimic să se întâmple între voi) poate fi un semn că lucrurile nu merg tocmai bine în relația de cuplu. Evident că putem manifesta anumite atracții din zona fanteziilor pentru anumite personaje pe care le investim, de regulă, din necunoștință de cauză, cu trăsături dezirabile. Totuși, dacă personajul respectiv este un coleg sau o colegă, nu doar o simplă „fantezie”, se poate ca din relația de cuplu să lipsească anumite ingrediente și este recomandat să le regăsim împreună cu partenerul.

    Citește aici articolul integral: Cât de periculoasă este infidelitatea emoțională pentru un cuplu?

    Când suntem mai infideli

    Există anumiți factori care predispun la infidelitate cum ar fi bogăția și puterea. Se observă că persoanele educate, cu un statut ridicat, sunt mai predispuse la a-și înșela partenerul de viață. În general, infidelitatea apare în perioadele de stabilitate financiară.

    În același timp există și momente ce predispun la infidelitate: sarcina sau nașterea unui copil, când femeile sunt mai puțin înclinate sau disponibile să aibă relații sexuale, vârsta de 40-50 de ani când odată cu criza de vârstă avem nevoie să ne arătăm puterea de seducție, pierderea locului de muncă, îmbolnăvirea partenerului, insatisfacția sexuală.

    Un studiu American a realizat un top al motivelor pentru care oamenii își înșală partenerii, iar pe primul loc se află furia și răzbunarea: să înșeli după ce ai fost înșelat sau după o dispută în cuplu.

    Pe locul al doilea se află lipsa stimei de sine: dorința de a se simți dorit, independent, urmat de lipsa dragostei sau a angajamentului. Alte motive identificate sunt: căutarea fanteziei și a condimentării vieții sexuale, lipsa atenției din partea partenerului, scăderea dorinței sexuale a partenerului sau contextul (eram stresat(ă) și nu aveam ideile clare, eram beat(ă) la acea petrecere). Studiul mai arătă că durata relației extraconjugale variază în funcție de motivul pentru care o persoană înșală.          

    Citește aici articolul integral: Care e doza sănătoasă de independență în cuplu

    Și oamenii fericiți înșală

    Psihoterapeutul Esther Perel în cartea sa „Regândirea infidelității” enumeră câteva dintre motivele pentru care oamenii fericiți înșală: încălcarea regulilor pentru că acest lucru face parte din natura umană, căutarea unui nou sine fugind nu de partener, ci de persoana care am devenit noi înșine sau ispita vieților netrăite.

    Practic, chiar și în relații în care nu identificăm neapărat o „culpă” a partenerului sau o diminuare a calității relaționării dintre noi, pot apărea tentații, generate de relația pe care o avem nu în cuplu, ci cu noi înșine.

    Citește aici articolul integral: Iubirea de sine este esențială pentru o viață împlinită. Soluții de aplicat zi de zi

    Infidelitatea emoțională

    Adulterul emoțional este trădarea care nu implică relația sexuală ci apropierea emoțională nepotrivită cu o altă persoană decât partenerul de viață și care rănește relația principală.

    În trecut, când căsătoria era un aranjament economic, prin infidelitate se asigura siguranța financiară. Astăzi, când căsătoria se dorește a fi un aranjament romantic, infidelitatea amenință siguranța emoțională. Infidelitatea a provocat întotdeauna multă durere.

    Vârtejul emoțiilor trăite atunci când este descoperită este atât de puternic, încât mulți psihologi folosesc termeni din domeniul traumei pentru a descrie simptomele: furii inexplicabile, panică incontrolabilă, insomnii, gânduri obsesive, lipsă de reacție și izolare.

    Singurătatea deconectării se află în centrul tuturor certurilor sau tăcerilor apăsătoare, alimentând dezamăgirea sau resentimentele. Conexiunea este esențială într-o relație. Când aceasta dispare, apar certurile care sunt de fapt proteste datorate ruperii conexiunii emoționale.

    Mituri despre infidelitate

    Iată câteva mituri despre infidelitate cărora ar fi de preferat să nu le dai crezare:

    Este un semn că lucrurile merg prost în cuplu: infidelitate are legătură mai degrabă cu modul în care fiecrare se simte cu sine însuși decât cu celălalt. Aventura extraconjugală răspunde unei nevoi de încredere în sine sau a unei frici de a îmbătrâni, de a nu se mai place pe sine sau orice alt motiv personal.

    Este vorba doar despre sex: intimitatea fizică nu este singura cale spre infidelitate sau singura modalitate de a crea intimitate între două persoane. Rețelele sociale, flirturile online, mesajele, toate acestea au legătură cu infidelitatea.

    Bărbații sunt cei care înșală: un studiu arată că 55% dintre bărbați și 32% dintre femei își înșală partenerul, ceea ce înseamnă că nu doar femeile fatale sau seducătorii cronici sunt cei care trec la act. Majoritatea dintre ei sunt oameni fără o intenție anume, care se găsesc într-o situație incompatibilă cu valorile lor morale, fără să înțeleagă prea bine cum au ajuns în acea situație.

    Infidelitatea se repetă: cel care înșală o dată va înșela mereu: un studiu realizat pe 700 de persoane a arătat faptul că printre cei care avuseseră relații în paralel în trecut, 70% nu și-au mai înșelat partenerul actual.

    Doar se joacă cu focul: din punct de vedere biologic, atunci când un bărbat intră într-o relație de cuplu, nivelul de testosteron scade. Atunci când flirtăm ne simțim bine și, fără limite puse în mod conștient sieși, putem ajunge într-o situație de necontrolat

    Este sfârșitul cuplului: statistica arată că 80% dintre cupluri rămân împreună după o infidelitate.

    Infidelitate și stil de atașament

    Moștenirea emoțională are un impact puternic asupra capacității noastre de a ne apropia emoțional. În copilărie se formează stilul de atașament ce rămâne activ pe toată durata vieții.

    Potrivit psihanalistului britanic John Bowlby există două tipuri de atașament: sigur sau nesigur. Atașamentul nesigur poate la rândul său să se manifeste în alte trei forme precum atașament nesigur-evitant, atașament nesigur- ambivalent sau atașament dezorganizat. Aceste tipuri de atașament se formează din relația părinte-copil.

    Modul în care nevoile noastre fundamentale ne-au fost satisfăcute în copilărie reflectă la maturitate credințele asupra a ceea ce merităm sau valorăm, cum ar trebui să ne purtăm cu ceilalți și cum ceilalți ar trebui să se poarte cu noi. Atunci când o persoană are un stil de atașament sigur, ea nu are dificultăți în a-și exprima nevoile și a satisface dorințele celuilalt. Când atașamentul este nesigur, relația poate avea de suferit:

    Dacă un partener are un atașament ambivalent, atunci el are așteptări care nu sunt realiste, are nevoie de reasigurare, este hipervigilent, se simte adesea abandonat sau înșelat, este sensibil la respingere, își controlează partenerul din teama de a nu fi înșelat.

    Dacă partenerul prezintă atașament evitant are tendința de a se distanța emoțional de partenerul său, adesea are un job care implică deplasări sau timp puțin petrecut acasă sau se retrage în activități solitare – lectură, filme, activități ce îl deconectează de la interacțiunile umane, atenția este direcționată spre dimensiunea intelectuală și materială a relației.

    Citește aici articolul integral: Ghosting sau ce se întâmplă cu cei care dispar fără explicații: „Oare am greșit eu cu ceva?”

    Dacă partenerul prezintă atașament dezorganizat, relațiile pe care le are sunt ca un roller-coaster, el oscilând între dorința de a se agăța de partenerul său când se simte respins și dorința de a pleca din relație atunci când se apropie și se conectează cu partenerul său

    Citește aici articolul integral: Relații amoroase: De ce este important să fii atentă mai ales la nevoile tale

    Recuperarea după infidelitate

    Fiecare intră în relație cu o personalitate diferită și un trecut propriu. În timp, când rezervoarele afective ale partenerilor se golesc, apar certuri, neînțelegeri, trădări. Nevoia de iubire este o nevoie de bază și este satisfăcută atunci când fiecare partener își exprimă dragostea pe limbajul celuilalt.

    Infidelitatea nu este finalul unei relații, deși desigur poate fi trăită ca o traumă. Deseori, ea reprezintă finalul cuplului așa cum a fost el până în acel moment, și o șansă să ne reconstruim și redefinim relația. Evident, acest lucru necesită timp și implicarea ambilor parteneri, odată ce perioada de suferință s-a încheiat.

    Ca să vă fie mai ușor să treceți peste o infidelitate este recomandat să evitați deciziile precipitate în legătură cu relația voastră. Prima tendință va fi aceea de a încheia relația, dar este o decizie luată pe un fond emoțional dificil.

    Recomandarea principală este aceea de a apela la ajutorul psihoterapiei de cuplu, în cadrul căreia să vă analizați comportamentul și relația. Aveți în vedere faptul că transparența și comunicarea sunt esențiale, iar un angajament de a vă salva relația înseamnă ieșirea ambilor parteneri din zona de confort, expunere, reconectare, construire sau reconstruire a intimității emoționale.

    Nu uitați nici să faceți loc sexului: adesea cel care a fost înșelat va încerca să-și recucerească partenerul, iar cel care a înșelat va încerca să se reconecteze cu partenerul rănit.

    Gary Chapman în cartea sa „Cele cinci limbaje ale iubirii” insistă în descoperirea la partener a modalității de recepționare a iubirii. Potrivit acestuia limbajele iubirii sunt: declarațiile (complimentele, încurajările, vorbele frumoase în general), timpul în doi ( asigură conectarea emoțională), darurile (un cadou simbolic este o dovadă a faptului că cel de lângă tine contează și așa prețuiești tu existența lui în viața ta), serviciile (ce faci tu pentru celălalt, cum îl ajuți) contactul fizic (atingeri, mângâieri, îmbrățisări, sex).

    Esther Perel, atunci când un cuplu vine la terapie după ce partenerii s-au confruntat cu o infidelitate, obișnuiește să le spună astfel: „Prima voastră căsnicie s-a încheiat. Nu ați vrea să întemeiați o a doua împreună?”

    Atunci când înțelegem care ne sunt vulnerabilitățile persistente și când suntem dispuși să vorbim despre ele cu partenerul, suntem pe calea cea bună pentru a stabili relații profunde și trainice.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook