Excesul de empatie poate avea un cost foarte mare. Ce avem de făcut?

Excesul de empatie poate avea un cost foarte mare. Ce avem de făcut?

A avea empatie este important pentru a putea dezvolta relații și a funcționa în societate. Empatia este o calitate importantă care ne permite să ne punem în locul celuilalt, să îi înțelegem perspectiva și chiar să facem un pas mai departe către compasiune, respectiv să îl ajutăm cum putem. Câteodată unele persoane au un nivel ridicat de empatie, numit hiper-empatie. Excesul de empatie poate avea totuși un cost foarte mare. Ce avem de făcut?

Reducerea sau creșterea empatiei

Empatia este abilitatea de a te sincroniza emoțional și cognitiv cu altă persoană, este capacitatea de a percepe lumea din perspectiva celuilalt sau să împărtașești experiența emoțională a persoanei de lângă tine. Este esențială în construirea și menținerea relațiilor și te ajută să te concentezi cu ceilalți la un nivel mai profund. Cei care au empatie au și o stimă de sine ridicată și un scop în viață.

Cu toții ne naștem cu capacitatea de a fi empatici și ne dezvoltăm aceste abilități cu ajutorul părinților noștri. Dacă nevoile emoționale ale copilului sunt ignorate, se poate ajunge la o reducere a capacității de a empatiza. Stresul, trauma și relațiile cu părinții pot de asemenea afecta nivelul de empatie. O empatie în exces poate fi un simptom al tulburării borderline.

Lipsa empatiei

Persoanele empatice se caracterizează prin optimism, căldură, altruism, extraversiune, comportament pro social, în timp ce persoanele slab empatice sunt mai rigide, retrase, intolerante, au valori egocentrice, sunt singuratice, revedicative, introverte și nu acordă atenție sentimentelor celorlalți.

Lipsa empatiei este o carateristică a psihopaților, sociopaților, persoanelor cu tulburări de personalitate narcisică sau persoanelor din spectrul autist.

Tipuri de empatie

Dacă suntem foarte empatici, atunci suntem susceptibili de a fi manipulați cu ușurință și putem intra în relații abuzive cu persoane narcisiste, deoarece aceste personalități îi atrag ca un magnet pe cei care au compasiune și înțelegere.

Poți citi aici mai multe despre compasiune: Compasiunea nu înseamnă milă. De ce este importantă în relația cu noi și cu cei din jur

Se diferențiază două tipuri de empatie: una cognitivă și una emoțională.

Empatia emoțională este atunci când simți emoția și durerea celuilalt. Devii stresat când cel de lângă tine se află în suferință (de exemplu când urmărești o emisiune unde sunt prezentate evenimente triste din viața unor persoane precum și trăirile lor). Dar empatia emoțională nu este doar despre emoțiile negative, poți să experimentezi bucurie atunci când privești la fericirea sau încântarea celorlalți.

Empatia cognitivă se referă la a vedea lumea prin ochii altuia, să te pui în pantofii celuilalt fără să experimentezi emoțiile asociate (de exemplu să te uiți la știri și să înțelelgi la nivel cognitiv de ce oamenii simt disperare, distres sau furie).

Cum arată o empatie prea mare

Când simți prea multă empatie atunci când privești oamenii care suferă, când prioritizezi emoțiile celuilalt, poți experimenta anxietatea și depresia sau poți dezvolta alte probleme psihice.

Analizează doar pentru câteva momente ce simți când urmărești știrile despre război sau pandemie. Există anumite simptome ce trec neobservate dar care apar înaintea instalării acestei epuizări datorate excesului de empatie. Iată câteva dintre acestea:

  • Furie, disociere
  • Anxietatea, epuizare
  • Tulburări de somn, coșmaruri
  • Senzația de neputință, eșec
  • Abuz de substanțe

Să te preocupi prea mult de durerea emoțională a celorlalți fără să ai unelte psihologice pentru a gestiona situația poate crea sindromul excesului de empatie, cunoscut și sub numele de oboseală compasională.

Acest termen a fost propus pentru prima dată de către psihologul Charles Figley și reprezintă o categorie de stres ce rezultă din relația dintre ajutorul acordat de profesionistul din domeniul sănătății (sau domenii conexe), empatie și angajamentul emoțional.

Cine este mai predispus către un exces de empatie

În această categorie intra acele persoane care lucrează direct cu publicul și care vin în ajutorul celorlalți: psihologi și psihoterapeuți, psihiatri, lucrători sociali, personalul medical și de urgență. Dar și persoanele ce lucrează în alte domenii pot să aibă prea multă empatie.

Principalii factori care contribuie la apariția epuizării empatice

  • Lipsa îngrijirii de sine
  • Traumă nerezolvată din trecut
  • Incapacitatea de a gestiona stresul
  • Lipsa satisfacției muncii

Empatia pentru durerea unei alte persoane activează zona creierului asociată emoțiior negative. Pentru că simțim durerea celuilalt, limita între sine și celălalt se estompează, nu avem o bună capacitate de autoreglare a emoțiilor și suferim de o contagiune emoțională, așa că ne este greu să ne calmăm emoțiile. Am dori în acel moment să (ne) amorțim pentru a nu mai simți.

Cum îți dai seama că ești prea empatic

Ai o empatie exagerată atunci când:

  • Acorzi prioritate nevoilor celorlalți: în general persoanele care încearcă să fie pe placul tuturor, vor să îi ajute pe alții și ajung să se epuizeze;
  • Ai o bună capacitate de a-i asculta pe ceilalți, dar la sfârșitul zilei te simți obosit;
  • Ceilalți îți cer adesea părerea;
  • Îți este dificil să spui „nu” și nu pui limite sănătoase celorlalți;
  • Evenimentele sociale te epuizează;
  • Iubești animalele: dragostea necondiționată pentru necuvântătoare este tipică indivizilor empatici;
  • Resimți bolile celorlalți sau ai reacții fizice în corp la durerile lor (de exemplu te doare stomacul sau ai o tensiune musculară);
  • Ai o intuiție puternică și știi când cineva minte;
  • Ai vrea să îi ajuți pe toți cei aflați în suferință;
  • Te neglijezi într-atât pentru suferințele celorlalți încât întârzii la întâlniri, sari peste orele de sport, nu mai mănânci.

Să fii o persoană empatică are multe avantaje, însă există și dezavantaje așa că este de preferat să exersăm o empatie sănătoasă.

Citește mai multe despre empatie aici: Ce înseamnă cu adevărat empatia și cum o putem dezvolta

Excesul de empatie poate afecta sănătatea mentală. Și în mod paradoxal prea multă empatie poate duce la lipsa ei, adică la retragere. Ca să te protejezi, să nu mai simți și să nu mai fi copleștit de durerea altuia, ajungi să te închizi în tine ca să nu mai doară. Pare a fi unicul mod de a supraviețui.

Treptat, descoperi că ți-ai pierdut abilitatea de a empatiza cu ceilalți (atât la serviciu cât și acasă). Pentru a putea să-ți reîncarci bateriile ajungi să fii insensibil, minimizezi durerea, nu mai asculți și schimbi subiectul, devii indiferent. Se observă această retragere emoțională la cei care lucrează în domeniul social ca modalitate de protecție împotriva burnoutului

Cum ne protejăm de prea multă empatie? 

Pentru a putea privi știrile sau a interacționa cu cei aflați în situații problematice într-un mod în care să nu te mai afecteze, iată câteva idei:

  • Ia-ți timp să meditezi. Poți astfel trimite dragoste necondiționată propriei persoane, cunoscuților sau acelei persoane care este în suferință. Antrenând mușchiul compasiunii vei fi mai motivat să ajuți și nu vei mai fi copleșit de emoțiile negative.
  • Practică autocompasiunea: Te înfurii pe tine că nu ești în stare să ajuți? Te simți vinovat pentru viața ta în timp ce îi vezi pe ceilalți că suferă? Învață să fii bun cu tine. Autocompasiunea reduce distresul ce apare ca urmare a unui burnout datorat empatiei în exces și îmbunătățește starea de bine. Dacă tu ești ok, vei vedea că și ceilalți vor fi ok
  • Acționează implicându-te: donează, fii voluntar, organizează. Compasiunea ajută să devii mai sociabil, dar și să îți conștientizezi resursele personale și să ieși din neputință punând în act comportamente de ajutorare, care sunt în controlul tău.
  • Oprește căutarea de informații din social media cu impact emoțional puternic, știri triste sau îngrijorătoare (evitarea „doomscrolling”, adică a navigării în mod continuu pe internet pentru a citi știri deprimante).
  • Setează limite celorlalți.
  • Discută cu un terapeut.

Compasiunea este antidotul distresului pe care îl trăim când cel de lângă noi suferă. Ea este asociată cu activitatea zonei cerebrale responsabilă cu emoțiile și acțiunile pozitive și poate fi definită în mod simplist ca fiind empatia însoțită de o acțiune ce vizează ușurarea durerii unei persoane.

Ideal ar fi de găsit un nivel optim de empatie prin care să fii conectat cu cei pe care îi ajuți fără să mai pierzi legătura cu propriul corp și emoții. Mai multă compasiune, mai puțină empatie, aceasta pare a fi rețeta pentru a putea în continuare să fii alături de ceilalți și în acelați timp protejandu-te de prea multa suferință cu care vii în contact.

Îți recomandăm și

SPUNE-ȚI POVESTEA »
"]
Căutare