Pentru relații mai bune cu cei din jur, învață să spui „nu”. Exemple din viața de zi cu zi

În relațiile noastre, de oricare tip ar fi acestea, comunicarea este extrem de importantă. Contează foarte mult modul în care formulăm ceea ce spunem, tonul pe care o spunem și ce îi transmitem celuilalt prin postura noastră, prin limbajul non-verbal, dar contează și libertatea de a spune ceea ce gândim și simțim. Iată de ce este important să înveți să spui nu, dar și care este forma cea mai potrivită de a refuza.

De ce ai rețineri să spui nu

Williams James, părintele psihologiei americane, spunea că: „Oricând te afli în conflict cu cineva, ești la limita de a fisura o relație sau de a o consolida. Acea limită rezidă în atitudinea ta.”

În procesul comunicării, cel mai dificil este pentru cei mai mulți dintre noi să spunem NU atunci când nu dorim să facem un lucru. A spune „nu”, un cuvânt atât de simplu, este pentru unii dintre noi extrem de greu. Dacă nu știi cum să spui „nu” într-un mod care să nu fie nici agresiv, dar nici pasiv (adică să pară că ne tot scuzăm), înseamnă că nu ne-am însușit încă un stil de comunicare asertiv.

Când suntem agresivi în comunicare ne impunem punctul de vedere fără să ne pese că îl putem răni pe ceilălalt prin modul în care ne exprimăm, fără să ținem cont că acesta se simte nerespectat. Cu alte cuvinte, numai tu contezi, părerea celuilalt este neimportantă pentru tine.

Atunci când avem un stil de comunicare pasiv, suntem de acord cu ce spune celălalt, nu îl contrazicem, deși părerea noastră este opusă și am vrea să refuzăm ceea ce ni se cere, ne neglijăm propriile nevoi în favoarea celuilalt.

Asta se întâmplă atunci când ne pasă mai mult de părerea celorlalți, de acceptarea și de validarea lor, decât de nevoile proprii. Preferăm să acumulăm frustrări neținând cont de ceea ce ne dorim, decât să ne exprimăm părerea și să riscăm ca celălalt să nu ne mai placă.

Acest lucru se întâmplă atunci când avem o stimă de sine scăzută. Chiar dacă cerințele celorlalți nu sunt în acord cu propriile nevoi și dorințe, persoanele care au stimă de sine scăzută, acceptă să-i mulțumească pe aceștia în detrimentul propriilor nevoi, de teamă de a nu fi respinse. 

Nevoia de a învăța comunicarea asertivă

Când comunicăm asertiv ne exprimăm nevoile noastre, dar în același timp respectăm și nevoile celuilalt, adică putem să îl refuzăm pe interlocutorul nostru într-un mod care să nu îl facă pe acesta să se simtă devalorizat, dar nici să ne devalorizăm noi în fața lui. Nimeni nu lezează pe nimeni, fiecare își respectă interlocutorul și, în același timp, se respectă pe sine în acest proces al comunicării.

Atunci când cineva își apără punctele de vedere, își susține alegerile, interesele în fața celorlalți, acea persoană se afirmă pe sine. Afirmarea de sine înseamnă să ne exprimăm liber, să ne comunicăm opiniile, nevoile, dorințele, dar în același timp să respectăm ce simte și gândește celălalt.

Să luăm un exemplu în acest sens, pentru a înțelege mai bine ce presupune a spune „nu” într-un mod asertiv:

Să ne imaginăm că te roagă o prietenă să o ajuți să își reinstaleze laptopul, însă tu ești foarte aglomerat în ziua aceea cu un proiect pe care trebuie să îl predai și abia te-ai apucat de el iar acest lucru te stresează foarte tare.

Ca să o refuzi într-un mod care să nu o lezeze, îi poți spune: „Nu te pot ajuta azi, sunt destul de copleșit acum.” Dacă îi spui: „Îmi pare cu adevărat rău, dar nu te pot ajuta, trebuie să fac proiectul la X materie și sunt în urmă, am de studiat o grămadă de materiale și nu am timp suficient.”, nu ești asertiv, ci pasiv, adică inhibat, non-asertiv, pentru că îi dai prea multe explicații.

În egală măsură, dacă ai spune: „Eu am o grămadă de treabă de făcut și tu vrei să vin să-ți instalez laptopul?!” ești agresiv în exprimare și nu faci decât să o faci să se simtă devalorizată, respinsă.

Cum să spui nu în cuplu

Este foarte important să știi să spui „nu” chiar și în cadrul relației de cuplu. În momentul în care începem să acceptam să facem lucruri în detrimentul nostru, doar pentru a nu-l supăra pe partener, înseamnă că punem relația și partenerul mai presus de propria persoană, iar acest lucru va duce la acumularea de frustrări.

„Educația pe care am primit-o și îndemnurile pe care deseori le auzeam de la mama erau mereu în direcția «Să nu îți superi partenerul». Am un tată alcoolic, iar mama a ales constant să nu îl supere, să nu îl deranjeze, să nu îi facă prea multe reproșuri. Nu era agresiv când consuma alcool, dar era neplăcut. La fel si atitudinea mamei. Ceva din ea s-a lipit și de mine, am constatat că aveam o dificultate reală în a refuza, în a pune limite, întrucât mă simțeam vinovată.

Din păcate, alegeam persoane în jurul meu care mă acuzau de fiecare dată când spuneam nu, care au întreținut comportamentul. Pentru mine, personal, psihoterapia a fost un real ajutor, întrucât m-a ajutat să învăț să țin cont de nevoile mele și să le exprim. Am reușit chiar să ies dintr-o relație cu un partener extrem de critic și invalidant, căruia îmi era teamă să îi spun nu,” povestește Anca, 27 de ani.

Beneficii când înveți să spui nu

Avem nevoie să înțelegem că un refuz este un răspuns la o cerere care nu este în acord cu nevoile noastre în acel moment. Un refuz nu este o respingere a persoanei care ne solicită cererea, iar acest lucru trebuie să îl transmitem și celui pe care îl refuzăm, printr-o exprimare clară și asertivă, nu agresivă sau pasivă.

Astfel, dacă înveți să spui nu, vei ști să:

• Îi spui cuiva că ceea ce a făcut te deranjează.

• Refuzi să faci ce ți se cere atunci când nu dorești.

• Îți exprimi nemulțumirea când crezi că cineva încearcă să te convingă de ceva cu care tu nu eșți de acord.

• Refuzi o cerere de întâlnire cu cineva.

• Discuți deschis cu o persoană care te critică.

• Să îți exprimi opiniile în față persoanelor cu autoritate.

• Îți folosești autoritatea fără să te consideri nepoliticos sau agresiv.

În concluzie, teama de conflict, teama de respingerea celuilalt, de a nu supăra, teama de a nu fi plăcut de celălalt, lipsa de încredere în sine, toate acestea te împiedică să spui „nu”. Însă de fiecare dată când accepți de la altul ceva care nu este în acord cu ceea ce tu crezi, simți sau gândești, nu faci decât să te simți neimportant, să te autodevalorizezi.

De aceea, pentru a nu acumula frustrări, care ne pot face să răbufnim mai târziu (iar uneori poate fi prea târziu), este important să învățăm să trasăm limite. Acest lucru ne va ajuta să nu ne simțim folosiți, sau mai puțin importanți. Iar atunci când trasăm limite, nu ne vom mai simți invadați, constrânși, dominați, lipsiți de energie.