„Îndemnul pe care îl auzeam de la mama era «Să nu îți superi partenerul»”. Cum să spui NU în cuplu și în viață

„Îndemnul pe care îl auzeam de la mama era «Să nu îți superi partenerul»”. Cum să spui NU în cuplu și în viață

În relațiile noastre – fie ele de cuplu, de prietenie sau profesionale – comunicarea joacă un rol esențial. Nu doar ce spunem contează, ci cum o facem: tonul, limbajul corpului, expresiile, dar și libertatea de a ne exprima sincer. Una dintre cele mai importante abilități pe care le putem învăța este să spunem „nu” – clar, ferm și cu respect față de celălalt, dar și față de noi înșine.

De ce ne este greu să spunem „nu”

Psihologul William James spunea:

„Oricând te afli în conflict cu cineva, ești la limita de a fisura o relație sau de a o consolida. Acea limită rezidă în atitudinea ta.”

În procesul comunicării, cel mai dificil este pentru cei mai mulți dintre noi să spunem NU atunci când nu dorim să facem un lucru. A spune „nu”, un cuvânt atât de simplu, este pentru unii dintre noi extrem de greu. Dacă nu știi cum să spui „nu” într-un mod care să nu fie nici agresiv, dar nici pasiv (adică să pară că ne tot scuzăm), înseamnă că nu ne-am însușit încă un stil de comunicare asertiv.

  • Comunicarea agresivă înseamnă să te impui fără să-ți pese de impactul asupra celuilalt – îl rănești sau îl anulezi, chiar și fără intenție.
  • Comunicarea pasivă te face să renunți la tine: spui „da” când ai vrea să spui „nu”, îți neglijezi propriile nevoi pentru a-i mulțumi pe ceilalți, iar asta duce la acumularea de frustrare.

De multe ori, aceste dificultăți vin dintr-o stimă de sine scăzută: dorința de a fi plăcuți sau acceptați devine mai puternică decât nevoia de a ne respecta pe noi înșine.

Nevoia de a învăța comunicarea asertivă

Când comunicăm asertiv ne exprimăm nevoile, dar în același timp respectăm și nevoile celuilalt, adică putem să îl refuzăm pe interlocutorul nostru într-un mod care să nu îl facă pe acesta să se simtă devalorizat, dar nici să ne devalorizăm noi în fața lui. Nimeni nu lezează pe nimeni, fiecare își respectă interlocutorul și, în același timp, se respectă pe sine în acest proces al comunicării.

Atunci când cineva își apără punctele de vedere, își susține alegerile, interesele în fața celorlalți, acea persoană se afirmă pe sine. Afirmarea de sine înseamnă să ne exprimăm liber, să ne comunicăm opiniile, nevoile, dorințele, dar în același timp să respectăm ce simte și gândește celălalt.

Să luăm un exemplu în acest sens, pentru a înțelege mai bine ce presupune a spune „nu” într-un mod asertiv:

Să ne imaginăm că te roagă o prietenă să o ajuți să își reinstaleze laptopul, însă tu ești foarte aglomerat în ziua aceea cu un proiect pe care trebuie să îl predai și abia te-ai apucat de el iar acest lucru te stresează foarte tare.

Ca să o refuzi într-un mod care să nu o lezeze, îi poți spune: „Nu te pot ajuta azi, sunt destul de copleșit acum.” Dacă îi spui: „Îmi pare cu adevărat rău, dar nu te pot ajuta, trebuie să fac proiectul la X materie și sunt în urmă, am de studiat o grămadă de materiale și nu am timp suficient.”, nu ești asertiv, ci pasiv, adică inhibat, non-asertiv, pentru că îi dai prea multe explicații.

În egală măsură, dacă ai spune: „Eu am o grămadă de treabă de făcut și tu vrei să vin să-ți instalez laptopul?!” ești agresiv în exprimare și nu faci decât să o faci să se simtă devalorizată, respinsă.

Cum să spui nu în cuplu

Este foarte important să știi să spui „nu” chiar și în cadrul relației de cuplu. În momentul în care începem să acceptam să facem lucruri în detrimentul nostru, doar pentru a nu-l supăra pe partener, înseamnă că punem relația și partenerul mai presus de propria persoană, iar acest lucru va duce la acumularea de frustrări.

„Educația pe care am primit-o și îndemnurile pe care deseori le auzeam de la mama erau mereu în direcția «Să nu îți superi partenerul». Am un tată alcoolic, iar mama a ales constant să nu îl supere, să nu îl deranjeze, să nu îi facă prea multe reproșuri. Nu era agresiv când consuma alcool, dar era neplăcut. La fel si atitudinea mamei. Ceva din ea s-a lipit și de mine, am constatat că aveam o dificultate reală în a refuza, în a pune limite, întrucât mă simțeam vinovată.

Din păcate, alegeam persoane în jurul meu care mă acuzau de fiecare dată când spuneam nu, care au întreținut comportamentul. Pentru mine, personal, psihoterapia a fost un real ajutor, întrucât m-a ajutat să învăț să țin cont de nevoile mele și să le exprim. Am reușit chiar să ies dintr-o relație cu un partener extrem de critic și invalidant, căruia îmi era teamă să îi spun nu,” povestește Anca, 27 de ani.

Beneficii când înveți să spui nu

Avem nevoie să înțelegem că un refuz este un răspuns la o cerere care nu este în acord cu nevoile noastre în acel moment. Un refuz nu este o respingere a persoanei care ne solicită cererea, iar acest lucru trebuie să îl transmitem și celui pe care îl refuzăm, printr-o exprimare clară și asertivă, nu agresivă sau pasivă.

Astfel, dacă înveți să spui nu, vei ști să:

  • Îi spui cuiva că ceea ce a făcut te deranjează.
  • Refuzi să faci ce ți se cere atunci când nu dorești.
  • Îți exprimi nemulțumirea când crezi că cineva încearcă să te convingă de ceva cu care tu nu eșți de acord.
  • Refuzi o cerere de întâlnire cu cineva.
  • Discuți deschis cu o persoană care te critică.
  • Să îți exprimi opiniile în față persoanelor cu autoritate.
  • Îți folosești autoritatea fără să te consideri nepoliticos sau agresiv.

În concluzie, teama de conflict, teama de respingerea celuilalt, de a nu supăra, teama de a nu fi plăcut de celălalt, lipsa de încredere în sine, toate acestea te împiedică să spui „nu”. Însă de fiecare dată când accepți de la altul ceva care nu este în acord cu ceea ce tu crezi, simți sau gândești, nu faci decât să te simți neimportant, să te autodevalorizezi.

De aceea, pentru a nu acumula frustrări, care ne pot face să răbufnim mai târziu (iar uneori poate fi prea târziu), este important să învățăm să trasăm limite. Acest lucru ne va ajuta să nu ne simțim folosiți, sau mai puțin importanți. Iar atunci când trasăm limite, nu ne vom mai simți invadați, constrânși, dominați, lipsiți de energie.

În concluzie

Frica de conflict, teama de respingere, dorința de a fi plăcut, lipsa încrederii – toate te pot bloca să spui „nu”. Dar de fiecare dată când renunți la tine, te subminezi.

Să înveți să spui „nu” înseamnă să te respecți. Să-ți cunoști limitele, să le exprimi clar, și să nu te mai simți vinovat pentru asta. Doar așa construiești relații autentice – cu ceilalți, dar mai ales cu tine.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare