Persoanele cu tulburare de personalitate borderline sau cu accente desprinse din acest tip de tulburare sunt oamenii care trăiesc și simt cu intensități de tip alb sau negru, care te fac să te simți invalidat, testat, cu care comunicarea își pierde din funcții. Cum ne trăim viața alături de o persoană cu borderline?
Experiența vieții alături de o persoană cu trăsături sau tulburare borderline
Gândește-te la un roller coaster. De preferat, la unul dintre cele mai înfricoșătoare și în același timp impresionate pe care le-ai văzut vreodată, fie în viață reală, fie pe internet, la tv, în orice mediu. Dacă ai și trăit experiența aceasta, deja ești mult mai aproape de a înțelege.
Gândește-te cum se simte. O să încep eu: frică, spaima, poate chiar groază, libertate, adrenalină, fericire, un balon plin cu trăiri care se da peste cap la o viteză cu care s-ar putea să nu poți ține pasul.
Acum gândește-te la cei din jurul tău, observă-i, da-ți seama dacă ești tras de mâna și ți se așează o bară de protecție peste genunchi, ți se prind centurile în jurul corpului și ești avertizat că în scurt timp începi să te rostogolești peste cap fie pentru că așa îți dorești, fie pentru că ești în rol de însoțitor captiv. Uneori, așa trăim viața alături de o persoană cu borderline.
Cum ne dăm seama dacă noi suntem cei cu nuanțe borderline?
Tulburarea de personalitate borderline înseamnă confuzie, instabilitate, lipsa reglajului emoțional, comportamente extreme, un soi de carpe diem dar, de multe ori, pe o cunoscută autodistrugere.
Există comportamente alimentare în exces ori în deficit, mâncatul compulsiv/ emoțional ori înfometarea, venite dintr-o interpretarea distorsionată a felului în care te percepi în exterior, dar și mai apăsător – în interior.
Simți emoții cu o intensitate pe care nu prea știi cum să o povestești și trecerile rapide pe care le faci de la disforie la euforie într-o lume vopsită vulgar și dihotomic: „Te iubesc, dar nu te suport”, la distanță de 12 ore.
Sentimentele de captivitate și neajutorare, neputința, exploziile comportamentale și gândul: „Oare cum e posibil să trăiesc totul atât de intens?” sunt frecvente. De cele mai multe ori oscilezi între izolare și băi de mulțime, îți porți creierul într-o permanentă stare de alertă, te simți vinovat și rușinat după exploziile comportamentale și, cu toate acestea, aluneci întru formarea precedentelor.
Cere ajutor! Fă-o după ce scanezi cum te simți, cât de des ți se întâmplă, invocă factorii matematici, frecvența, intensitatea și gândește-te cum ar fi dacă ai reuși să te ții în frâu. Nu disimulat, nu pentru ca ceilalți să poată trăi mai ușor viața alături de o persoană cu borderline, ci cum ar fi dacă s-ar estompa din frica hidoasă a părăsirii, dacă ai ajunge să te prețuiești într-atât încât să renunți la acest rodeo?
Tratamentul atât terapeutic cât și medicamentos al tulburării borderline nu îți va fura din personalitate, mai degrabă va sculpta în aceasta.
Cum simte și se comportă o persoană cu borderline
Când ne gândim la viața alături de o persoană cu borderline, ne gândim că poate să fie mama, sora, colega de la job, iubita, soțul, copilul.
Să pornim de aici: Tulburarea de personalitate este ceva ce oamenii au, nu ceva ce oamenii sunt.
Comportamentele persoanei cu afecțiune border în primul rând testează comportamentele celor din jur. Frica de abandon acoperă orice frântură de rațional și nu mai sunt văzute nevoile celorlalți. Fie că vorbim despre abandonul real sau abandonul imaginat „Mintea mea îmi spune că oricum o să mă părăseșți, așa că eu voi fi într-un continuu maraton să încerc să am controlul și să îți tot spun că te părăsesc înainte.”
„Mama mea a fost diagnosticată cu borderline într-un punct al vieții în care tata a hotărât că singur nu se mai poate descurca. Eu nu mă descurcam nici cât el. Încerca să mă țină la distanță de mama, încerca să mă protejeze, în timp ce eu protestam «Mama are nevoie de mine!», iar el se simțea vinovat că mă privează de mamă și că pe ea o privează de ființa iubită.
Pentru că știam că mă iubește, simțeam asta în mijlocul instabilității ei, a privirii reci urmate de îmbrățișări tandre, printre nemulțumiri și certuri urmate de iubire și îngrijire. Nu am avut o mamă stabilă, dar știu că m-a iubit mereu. Cred că mi-a fost util comportamentul constant al tatălui, faptul că el a fost foarte prezent în educația și îngrijirea mea, că a fost mereu alături de mama. Și că a iubit-o mereu și în momentele foarte dificile.
După diagnosticare mama a început să primească ajutor și starea ei s-a îmbunătățit destul de mult. A avut crize mai rare și mai puțin intense. Mai mult calm și acceptare. Mai clară limita între nevoile ei și ale noastre. Viața alături de o persoană cu borderline poate fi intensă și uneori imprevizibilă, dar cred că avem dreptul să fim diferiți și acceptați cu diferențele noastre,” povestește Maria, o tânără care știe din copilărie ce înseamnă conviețuirea cu o persoană care are acest diagnostic.
Persoana cu borderline merge pe testarea limitelor celor din jur, le creează apropiaților emoții puternice și derutante în același timp.
Într-o perioadă scurtă se produc pendulări între iubire și abandon, furie și tandrețe, poate transmite mesaje cu dublu sens, de la crize iraționale și violente până la a sufoca cu afecțiune. Ți se impută condiția de a merge pe vârfuri cât să nu declanșezi mine emoționale.
Cum ne trăim viața alături de o persoană cu borderline
Nu îți asuma responsabilitatea pentru acțiunile persoanei, de cele mai multe ori nu e despre tine.
Nu tolera agresivitățile bazându-te pe mitul perimat: „Așa arată iubirea”. De obicei, facem mai rău prin a nu trasa limite, îndemnăm oamenii să își întărească niște tipare.
Dacă vei țipa la mine de fiecare dată când ți se pare că greșesc, iar eu voi rămâne într-o formă compliantă, din gândul de a te conține și de a îți oferi suport, voi amplifica și mai mult emoția ta, voi normaliza lucruri pe care le vei pune în act și la distanță de mine, cu ceilalți oameni.
Când îți trăiești viața alături de o persoană cu borderline, schimbarea e orientată către tine, nu către celălalt. Ai propriile obiective și la rândul tău e important să ai parte de sprijin și de validare.
Recuperează părțile din viața ta pe care le-ai abandonat. Lasă izolarea deoparte, caută sprijin, cere ajutor și umple-ți mintea de post it-uri colorate cu fraze legate de indentitatea ta.
Trasează limite. Limitele sunt sănătoase și ni se întâmplă adesea să venim cu ele în minus încă din copilărie. Dacă am trăit în medii în care nu am învățat cum arată limitele, poate fi într-adevăr copleșitor să începem să le creionăm din statutul de adulți. Nu este imposibil, iar pentru a exersa această abilitate, poți cere sprijinul unui specialist.
Separă emoțiile tale și emoțiile persoanei cu borderline, nu le suprapune. Oamenii sunt expuși și prinși în capacana cercului vicios și încearcă să facă față în moduri care nu funcționează sau înrăutățesc.
Amintește-ți că blândețea e limba internațională a tuturor lumilor. Tratează cu blândețe pe două fronturi, o dată cu persoana cu tulburare borderline, dar nu uita nici de tine.
Când trăiești alături de o persoană cu borderline, folosește-te de scris, de scalări, arată-i cum se vede de la tine, non acuzativ, povestește-i despre cum te simți atunci când (…).
Negociază. Susține persoana cu borderline prin a negocia tipurile de comportamente.
Este posibil să satisfaci toate nevoile și așteptările persoanei cu borderline, pe măsură ce vei îndeplini o nevoie, se poate decide că dorește cu totul altceva.