Neuropatie periferică: simptome și metode de tratament

Amorțeli, slăbiciune, dureri de mâini și de picioare: semne de neuropatie periferică

    Una dintre cele mai frecvente cauze de neuropatie periferică este diabetul (neuropatia diabetică). Dar nervii periferici mai pot suferi din cauza unor leziuni traumatice, infecții, probleme metabolice, cauze moștenite și expunerea la toxine.

    Termenul de neuropatie periferică se referă la rezultatul leziunilor nervilor localizați în afara creierului și a măduvei spinării (nervii periferici) și provoacă adesea slăbiciune, amorțeală și durere, de obicei la nivelul mâinilor și picioarelor. De asemenea, poate afecta alte zone și funcții ale corpului, inclusiv digestia, urinarea și circulația.

    Persoanele cu neuropatie periferică spun că durerea are, în general, caracter de înjunghiere, arsură sau furnicături. În multe cazuri, simptomele se atenuează, mai ales dacă sunt cauzate de o afecțiune tratabilă. Medicamentele pot reduce intensitatea durerii.

    Ce înseamnă neuropatie periferică și de ce apare

    Sistemul nervos este alcătuit din creier, măduva spinării și nervii periferici. Neuropatie înseamnă afecțiunea unui nerv. În cazul nervilor periferici, ea poate fi:

    • mononeuropatie (afecțiunea unui singur nerv, cum ar fi nervul median în sindromul de tunel carpian sau nervul ulnar în sindromul de canalului cubital);
    • polineuropatie, când sunt afectați mai mulți nervi din mâini și din picioare.

    În funcție de fibrele nervoase afectate, există polineuropatii senzitive, motorii sau mixte.


    „În limbajul uzual, neuropatia periferică face referire aproape întotdeauna la o polineuropatie, iar diabetul zaharat este una dintre cele mai frecvente cauze ale unei polineuropatii.“

    Dr. Ioana Dunca, medic specialist neurolog la Centrul Medical ProMemoria

    Neuropatia periferică poate afecta nervii periferici de la picioare, cauzând amorțeli, furnicături, senzația de arsură și slăbiciune musculară FOTO: Shutterstock

    Cauzele polineuropatiilor sunt diverse și includ, potrivit medicului neurolog:

    • disfuncții metabolice: diabetul zaharat, deficitul de vitamine (mai ales vitamina B12, dar și vitamina E), afecțiuni tiroidiene, afecțiuni renale, deficitul de calciu sau de magneziu;
    • toxine: alcoolul în exces, anumite medicamente (cele mai frecvente fiind citostaticele);
    • infecții: sifilis, boala Lyme, anumite tulpini de virus herpes, lepră;
    • afecțiuni sistemice sau neurologice inflamatorii/autoimune (în cazul sindromului Guillain Barre) sau afecțiuni vasculare (în care nervii periferici nu mai sunt vascularizați optim);
    • cauze genetice;
    • cauza idiopatică (necunoscută), cel mai implicat factor fiind vârsta înaintată.

    Un risc crescut de a dezvolta neuropatie periferică prezintă persoanele cu zona zoster, virusul Epstein-Barr, hepatita B, C, HIV, cele cu artrită reumatoidă, lupus sau alte boli autoimune, cu tulburări ale rinichilor, ficatului sau tiroidei. Și mișcările repetitive efectuate în cazul anumitor locuri de muncă pot predispune la neuropatie periferică.

    Început de neuropatie diabetică: simptome

    „Cea mai frecventă formă de polineuropatie e cea dependentă de lungimea nervilor în cauză, în care simptomele încep la nivelul tălpilor, deoarece acolo ajung cei mai lungi nervi din organism, și se extind încet și treptat în membrele inferioare și la nivelul mâinilor, de obicei simetric.”

    Dr. Ioana Dunca, medic specialist neurolog

    Simptomele des întâlnite sunt:

    Tulburările de sensibilitate sunt nu numai deranjante, dar pot influența și echilibrul și mersul, mai ales când este întuneric.

    Medicul precizează că poate apărea și slăbiciune musculară, în funcție de tipul de polineuropatie de la debutul afecțiunii sau pe măsură ce aceasta se agravează. În stadii avansate, poate apărea și atrofia musculară, adică pierderea de masă musculară.

    În cazul bolii Lyme, afectarea nervilor periferici se manifestă sub forma unor amorțeli, senzația de curentare în mâini, picioare, gât. „Mi-a amorțit și jumate din față, partea stângă. Mai aveam și furnicături și înțepături ca de pulover de lână, care îmi coborau pe gât, stări de confuzie și subfebrilitate, dureri la articulațiile mici în special, apoi o stare stranie, ca de arsură în spatele cefei“, povestește Geanina Mocanu, o tânără cu boala Lyme care a început să manifeste simptome când avea 30 de ani. Citește aici întreaga ei experiență cu boala transmisă de căpușe și încă două povești.

    Dacă sunt afectați nervii autonomi (sistemul nervos autonom este responsabil pentru procese fiziologice, ca ritmul cardiac, tensiunea arterială, respirația, digestia și excitația sexuală), semnele și simptomele pot include:

    • intoleranță la căldură,
    • transpirație excesivă sau imposibilitatea de a transpira,
    • probleme intestinale sau digestive;
    • probleme la nivelul vezicii urinare;
    • scăderi ale tensiunii arteriale, provocând amețeli.

    Află de aici care sunt problemele asociate cu o tensiune arterială prea mică.

    „Primul pas în diagnosticarea polineuropatiei este consultul neurologic. Medicul neurolog efectuează examenul clinic, iar apoi poate cere investigații suplimentare, cum ar fi analizele de sânge, EMG – electromiografia, care oferă informații precise despre severitatea afectării nervoase, tipul de fibre și componentele nervului implicate – sau puncția lombară, prin care se recoltează lichid cefalorahidian. În unele cazuri poate fi indicat și consultul altor specialiști sau investigații imagistice, așa cum este IRM-ul.”

    Dr. Ioana Dunca, medic specialist neurolog

    Tratament cu analgezice, dar și chirurgical

    Specialistul în neurologie menționează că, în situația polineuropatiilor de cauză cunoscută, cel mai important e tratamentul afecțiunii de bază. De exemplu, controlul glicemiilor, suplimentarea vitaminelor B sau renunțarea la consumul de alcool.

    De asemenea, există și tratament simptomatic, de reducere a simptomelor polineuropatiilor, cum ar fi medicamentele antalgice folosite în durerea neuropatică, kinetoterapie, suplimente alimentare.

    „În cazul polineuropatiilor cu un substrat autoimun sau inflamator există tratamente specifice cu medicamente imunomodulatoare (cum ar fi prednisonul) care pot fi administrate.”

    Dr. Ioana Dunca, medic specialist neurolog

    Medicamente recomandate

    Pe lângă medicamentele utilizate pentru tratarea afecțiunilor asociate cu neuropatia periferică, cele pentru ameliorarea semnelor și simptomelor includ:

    Analgezicele. Medicamentele pentru dureri, fără prescripție medicală, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene, pot atenua simptomele ușoare. Pentru simptome severe, medicul poate prescrie analgezice mai puternice.

    Medicamentele care conțin opioide, cum ar fi tramadol sau oxicodonă, pot cauza dependență, astfel încât aceste medicamente nu sunt prescrise decât dacă toate celelalte tratamente eșuează.

    Medicamentele anticonvulsive. Medicamente precum gabapentina și pregabalinul, dezvoltate pentru a trata epilepsia, pot reduce intensitatea durerilor nervoase. Efectele secundare pot include somnolență și amețeli.

    Tratamentele topice. Crema cu capsaicină – o substanță care se găsește în ardeiul iute – poate duce la o ușoară atenuare a simptomelor neuropatiei periferice. Este posibil să apară arsuri și iritații ale pielii în zonele în care aplici crema, dar acestea se diminuează, de obicei, în timp.

    Plasturii cu lidocaină, un alt tratament care se aplică pe piele, ar putea atenua durerea. Efectele secundare pot include somnolență, amețeli și amorțeală la locul aplicării.

    Antidepresivele. S-a descoperit că anumite antidepresive triciclice, cum ar fi amitriptilina, doxepina și nortriptilina, ajută la reducerea durerii interferând cu procesele chimice din creier și măduva spinării care provoacă durere.

    Tratament pentru neuropatie diabetică cu duloxetină, un inhibitor al recaptării serotoninei și norepinefrinei și antidepresivele cu eliberare prelungită – venlafaxina și desvenlafaxina – ar putea, de asemenea, reduce durerea în neuropatia diabetică.

    Efectele secundare ale antidepresivelor pot include sindromul de gură uscată, greață, somnolență, amețeli, modificări ale apetitului, creștere în greutate și constipație.

    Găsește aici o listă a celor mai bune antidepresive naturale recomandate de psihoterapeut.

    Alte tipuri de terapii

    Există diverse terapii și proceduri care ar putea ajuta la atenuarea simptomelor de neuropatie periferică, dintre care specialistul recomandă:

    Stimularea electrică nervoasă transcutanată (TENS): electrozii plasați pe piele transmit un impuls electric blând, de frecvențe diferite, la nivelul nervilor periferici. TENS trebuie aplicat timp de 30 de minute pe zi timp de aproximativ o lună.

    Transfuzii cu plasmă și imunoglobulină intravenoasă: aceste proceduri, care ajută la suprimarea sistemului imunitar, ar putea fi benefice pentru persoanele cu anumite afecțiuni inflamatorii.

    Plasma este o componentă a sângelui, iar transfuziile implică separarea plasmei de restul componentelor din sânge (proteine și anticorpi) și apoi introducerea ei în organism.

    În cazul terapiei cu imunoglobuline, ți se administrează soluții concentrate de anticorpi.

    Fizioterapie. Dacă te confrunți cu slăbiciune musculară, fizioterapia poate fi de ajutor.

    Intervenția chirurgicală. Dacă ai neuropatii cauzate de presiunea asupra nervilor, exercitate de o tumoră, de exemplu, este posibil să fie necesară operația pentru îndepărtarea tumorii.

    Odată instalată afectarea nervilor periferici, refacerea lor durează un timp îndelungat și e adesea incompletă. De aceea, prevenția are o deosebită importanță, potrivit medicului neurolog și presupune:

    • un stil de viață sănătos,
    • alimentație echilibrată, săracă în grăsimi animale și dulciuri procesate,
    • activitate fizică moderată, de câteva ori pe săptămână,
    • respectarea tratamentelor prescrise de medicii curanți.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare