HIV nu este același lucru cu SIDA. Cum se manifestă infecția

HIV nu e același lucru cu SIDA. Medic: „După perioada de incubație, pot apărea simptome care se aseamănă cu gripa“

HIV este numele virusului care poate da, în timp, SIDA. Infecția cu HIV nu poate fi vindecată, dar poate fi ținută sub control cu ajutorul tratamentului, în așa fel încât cei seropozitivi să trăiască la fel de mult ca persoanele neinfectate.

Chiar dacă există, de multe ori, o confuzie, HIV nu este același lucru cu SIDA și nu toți cei infectați cu HIV ajung să facă SIDA.

Dr. Bianca Borcoș, medic specialist boli infecțioase în cadrul Institutului Național de Boli Infecțioase „Prof. dr. Matei Balș“, ne-a explicat cum se manifestă și cum se tratează infecția cu HIV.

SmartLiving: Ce este infecția HIV și cum se deosebește de SIDA?

Dr. Bianca Borcoș: HIV este o boală virală specific umană, foarte contagioasă, produsă de virusurile imunodeficienței umane HIV1 și HIV2, caracterizată printr-o evoluție stadială îndelungată, cu manifestări clinice inițiale benigne, urmate de o lungă perioadă de sănătate aparentă și, în final, de reexprimare clinică cu gravitate progresivă și sfârșit letal.

SIDA – reprezintă ultimul stadiu al infecției HIV, în care mecanismele de apărare ale organismului sunt distruse. Astfel, pacientul contractează infecții oportuniste, dezvoltă tumori sau afectări ale sistemului nervos central, ajungând într-un final la deces. Este important de știut că nu toți pacienții cu infecție HIV ajung în stadiul SIDA.

SmartLiving: Cum se transmite infecția și cine are cel mai mare risc să se infecteze?

Dr. Bianca Borcoș: Virusul se poate transmite prin trei căi majore: sexuală, parenterală și de la mamă la copil.

  • Transmiterea sexuală este cea mai frecventă cale de transmitere în întreaga lume. Practic, orice fel de contact sexual neprotejat (heterosexual, homosexual, anal, oral) reprezintă un factor de risc în transmiterea infecției.
  • Transmiterea parenterală se realizează prin transfuzii de sânge (sau derivate din sânge) infectat, prin folosirea de ace sau seringi nesterile de către consumatorii de droguri cu administrare intravenoasă, prin răni cauzate de ace sau sau de alte obiecte tăioase la personalul medical.
  • Transmiterea de la mamă la copil se face fie transplacentar (intrauterin, în 5% din cazuri), fie perinatal – 90% (în timpul nașterii), fie postnatal – prin alăptare cel mai frecvent. Cezariana programată, interzicerea hrănirii la sân și profilaxia medicamentoasă au redus semnificativ prevalența infecției la copil.

Așadar, la risc sunt: persoanele care au contacte sexuale neprotejate, cu parteneri multipi, consumatorii de droguri injectabile, persoanele care primesc transfuzii de sânge, personalul medical.

Simptome HIV, în funcție de etapa bolii

SmartLiving: Cum putem ști că ne-am infectat?

Dr. Bianca Borcoș: Boala parcurge mai multe etape, care se desfășoară pe o durată îndelungată.

Primoinfecția sau infecția acută se manifestă clinic la puține dintre persoanele infectate. După o perioadă de incubație, de aproximativ 3-4 săptămâni, pot apărea simptome care se aseamănă cu gripa sau cu mononucleoza infecțioasă:

  • subfebrilități (temperatura corpului între 37 și 38 grade Celsius) sau febră însoțită de:
  • poliadenopatii (ganglioni măriți),
  • artralgii (dureri articulare),
  • astenie fizică,
  • angină eritematoasă (inflamație a laringelui),
  • uneori erupții trecătoare,
  • manifestări neurologice (encefalopatii, meningite) – foarte rar.

Aceste simptome se remit de regulă după aproximativ 2-4 săptămâni.

Perioada infecției cronice asimptomatice, care se desfășoară pe parcursul mai multor ani (între 2 și 10 ani), prezintă două perioade:

  • una de latență, în care pacientul este contagios, dar nu prezintă anticorpi circulanți care să poată fi decelabili la testele uzuale (1-3 luni);
  • o perioadă de seroconversie – în care se pozitivează testele de diagnostic curente.

Când HIV provoacă simptome nespecifice, dar sugestive

Perioada simptomatică a infecției cronice începe, de regulă, cu sindromul de limfadenopatie generalizată (mărirea ganglionilor limfatici). Afectează cel puțin două grupe ganglionare (cel mai des cervicale, axilare, submaxilare) la care se asociază:

Manifestări nespecifice, dar sugestive

  • febră persistentă cu durată de până la 4 săptămâni, fără să aibă o altă cauză clinică aparentă;
  • scădere ponderală nejustificată, cu mai mult de 10% din greutatea anterioară;
  • diaree persistentă, neînsoțită de alte manifestări digestive tipice pentru enterocolitele uzuale;
  • astenie fizică;
  • transpirații nocturne;
  • splenomegalie (mărirea splinei);
  • în cazul copiilor, apar parotidita cronică bilaterală (oreion) și oprirea în dezvoltarea staturo-ponderală.

Infecțiile oportuniste sugestive apar atunci când scade semificativ capacitatea de apărare la infecții:

  • manifestări respiratorii (pneumonii recidivante, tuberculoză);
  • manifestări digestive (candidoza oro-faringiană, infecții gingivale, leucoplazie păroasă a limbii);
  • manifestări cutanate (herpes genital recidivant, herpes zoster, molluscum contagiosum, stafilococii, veruci vulgare, condiloame, micoze, prurigo).

De la HIV la SIDA pot trece mulți ani

SIDA este ultimul stadiu al infecției cu virusul imunodeficienței umane (HIV), cel mai grav și, de regulă, fără întoarcere. Apare atunci când organismul nu mai are capacitatea de a se apăra în fața infecțiilor și tumorilor.

Clinic, apare sindromul cașectic (n.r. – slăbire și anemie extremă, scăderea temperaturii corpului, stare generală proastă), multiple infecții oportuniste și nozocomiale, care în final conduc la deces.

Cum se depistează infecția HIV: test gratis cu trimitere de la medicul de familie

SmartLiving: Cum poate fi diagnosticată infecția și ce presupune o testare HIV?

Dr. Bianca Borcoș: Diagnosticul pozitiv al infecției cu virusul imunodeficienței umane (HIV) se obține prin teste de laborator care cuprind metode directe și indirecte.

Metodele directe presupun depistarea virusului sau componentelor sale și sunt reprezentate de:

  • detecția antigenilor virali – EIA;
  • detecția acizilor nucleici virali – biologie moleculară PCR;
  • izolarea virusului prin cocultivare pe culturi limfocitare umane.

Metodele indirecte sunt serologice și depistează anticorpii specifici antiHIV în serul pacientului, fiind clasificate în:

  • teste de triaj – screening pentru depistarea persoanelor infectate și testarea sângelui la donare;
  • teste rapide – cu rezultat în 5-10 minute, cu specificitate redusă, sensibilitate mare (un test pozitiv trebuie retestat cu test tip EIA);
  • teste imunoenzimatice. Cele mai utilizate – ELISA, depistează anticorpii totali antiHIV, au mare sensibilitate, specificitate variabilă;
  • teste de confirmare: Western Blot și testul de imunofluorescență indirectă.

Inițial, la un pacient cu suspiciune clinică sau epidemiologică de infecție HIV se efectuează test ELISA. Dacă acesta este negativ, fie se realizează încărcătura virală, fie se repetă testul ELISA.

Există o perioadă de aproximativ 6-12 săptămâni în care pacientul se poate afla în fereastra imunologică (virusul este prezent, însă organismul încă nu produce anticorpi). În acestă perioadă testele pot fi negative – atât ELISA, cât și Western Blot. Așadar, la o persoană cu suspiciune înaltă de boală și serologie negativă în primele 12 săptămâni, este indicat să se repete serologia.

SmartLiving: Putem beneficia de testare gratis?

Dr. Bianca Borcoș: Testarea HIV este decontată. Se poate realiza cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau de la un medic specialist, la toate clinicile care lucrează în contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Tratament HIV pentru toată viața

SmartLiving: Cum se tratează infecția HIV în prezent? Cum au evoluat tratamentele?

Dr. Bianca Borcoș: Tratamentul infecției HIV cuprinde, pe de o parte, tratamentul antiretroviral și, pe de altă parte, tratamentul infecțiilor oportuniste.

Tratamentul antiretroviral urmărește să controleze replicarea virală, să mențină funcțiile sistemului imun, să prevină progresia bolii și să crească speranța de viață.

Cuprinde 7 clase de medicamente:

  • inhibitori nucleozidici de reverstrancriptază,
  • inhibitori nonnucleozidici de reverstranscriptază,
  • inhibitori de protează,
  • inhibitori de fuziune,
  • inhibitori de integrază,
  • inhibitori de CCR5 și
  • inhibitori de maturare.

Fiecare clasă de medicamente acționează prin blocarea etapelor de replicare virală.

Schema de tratament se stabilește în funcție de statusul imunologic al pacientului și de încărcătura virală a acestuia, folosindu-se, în prezent, combinații cu reprezentanți ai mai multor clase – așa-numita tehnică HAART (Highly Activity Antiretroviral Treatment).

Odată început, tratamentul va continua pentru toată viața, întreruperea acestuia putând avea ca efect dezvoltarea unor rezistențe la medicamentele utilizate și scăderea speranței de viață. Persoanele aderente la tratament au o durată de viață asemănătoare cu a persoanelor care nu sunt infectate.

Charlie Sheen, depistat cu HIV

În noiembrie 2015, Charlie Sheen a anunțat că a fost depistat pozitiv la testul HIV. Cunoscutul actor a fost tratat cu tehnica HAART, potrivit medicului său, prof. Robert Huizenga. La câteva luni de la tratament, încărcătura virală a lui Charlie Sheen era nedetectabilă. Însă, „nedetectabilă“ nu înseamnă că s-a vindecat, pentru că virusul poate rămâne în stare latentă în organism.

Patru ani mai târziu, în căutarea unui remediu curativ, Sheen a încercat să se trateze cu lapte de capră, renunțând la medicamentele antiretrovirale, la îndemnul unui medic din Mexic. Din păcate, încărcătura virală a început din nou să crească, așa că actorul și-a reluat tratamentul antiretroviral.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare