Tumoră malignă sau benignă: ce anume face diferența?
Biopsia este cea mai relevantă investigație care poate face diferența între o tumoare benignă și una malignă FOTO: Shutterstock
Când auzi cuvântul „tumoare“ sau, așa cum o numesc medicii – „tumoră“, nu trebuie să te gândești automat la cancer. Vestea bună este că multe tumori sunt, de fapt, benigne, adică necanceroase. Dar cum se deosebesc și cum poți să știi dacă un nodul, de exemplu, este malign sau benign? Detaliem mai jos.
O tumoare reprezintă o aglomerare de celule anormale. În funcție de tipurile de celule pe care le conține, o tumoare poate fi:
- benignă – nu conține celule canceroase;
- premalignă sau precanceroasă – conține celule anormale care prezintă riscul de a deveni canceroase;
- malignă – conține celule canceroase.
„Tumorile sunt cauzate de creșterea necontrolată a celulelor, care au suferit anterior transformări în urma modificării genelor care controlează creșterea și supraviețuirea celulelor. Aceste modificări genetice pot apărea din cauza unor factori exogeni (n.r. – din afara organismului), de tipul substanțelor cancerigene, așa cum este, de exemplu, fumul de țigară. Dar tumorile se pot forma și din cauza unor deteriorări endogene (n.r. – din interiorul corpului nostru).“
Prof. dr. Wolfgang J. Köstler, medic oncolog şi hematolog, în cadrul spitalului Wiener Privatklinik din Viena
Ce înseamnă tumoră malignă și tumoră benignă
Potrivit oncologului, tumorile benigne prezintă un tipar de creștere expansiv (adică tind să ocupe o suprafață din ce în ce mai mare), adesea autolimitat (de cele mai multe ori, celulele atipice se limitează la tumoarea propriu-zisă, fără să se răspândească în corp). Un exemplu ar fi alunițele.
Cele mai frecvente tipuri de tumori benigne includ:
- Adenoamele sau polipii – se dezvoltă în celule asemănătoare glandelor din țesutul epitelial, un strat subțire de țesut care acoperă glandele, organele și alte structuri. Tratamentul depinde de locație și dimensiune. Unii polipi pe colon, de exemplu, trebuie monitorizați cu atenție, pentru că, în anumite cazuri, pot deveni maligni. Polipii uterini nu necesită tratament decât dacă ating dimensiuni prea mari sau dacă se urmărește obținerea unei sarcini. Adenomul de prostată este cea mai frecventă tumoră benignă care afectează bărbații de peste 60 de ani. Iar adenomul hipofizar este cea mai comună tumoare a glandei hipofize și afectează un număr mare de persoane, însă în majoritatea cazurilor nu atinge dimensiuni care să creeze probleme;
- Fibroamele cresc în țesutul fibros. Fibroamele uterine sunt frecvente, afectând 20% până la 80% din femei până la vârsta de 50 de ani. Nu au neapărat nevoie de tratament. Dacă provoacă durere sau alte probleme, medicul le poate îndepărta chirurgical;
- Hemangioamele sunt un tip de tumori care iau naștere din proliferarea anormală a unor vase de sânge. Sunt cele mai frecvente tumori la copii. Ele tind să apară mai des pe piele și la nivelul ficatului. Deși ar trebui monitorizate, hemangioamele nu provoacă probleme și, de obicei, dispar fără tratament;
- Lipoamele sunt tumori cu creștere lentă care se formează în țesutul gras de sub piele. Ele pot apărea oriunde, dar în special la nivelul gâtului, umerilor, axilelor sau trunchiului. Sunt mai frecvente între 40 și 60 de ani. Tratamentul nu este întotdeauna necesar, dar pot fi eliminate dacă deranjează.
Citește aici ce investigații ar trebui să cuprindă un pachet de analize pentru femei și aici care sunt cele mai importante analize pentru bărbați.
Premalign – între benign și malign
Tumorile benigne nu se transformă neapărat în tumori maligne. Unele au, totuși, potențialul de a deveni canceroase dacă celulele anormale continuă să crească și să se dividă necontrolat.
Iată câteva caracteristici neobișnuite ale tumorilor potențial premaligne:
- hiperplazie. Celulele cu aspect normal se reproduc mai repede decât în mod normal;
- atipie. Celulele par ușor anormale;
- metaplazie. Celulele arată normal, dar nu sunt tipul de celule care se găsesc de obicei în zona respectivă a corpului.
Deoarece este dificil de prognozat care tumori vor progresa, următoarele tipuri tumorale ar trebui monitorizate sau tratate cu atenție:
- displazia. Celulele par anormale, se reproduc mai repede decât în mod normal și nu sunt dispuse normal;
- carcinomul in situ. Celulele sunt extrem de anormale, dar nu au invadat încă țesutul din apropiere. Acesta este uneori numit cancer în „stadiul 0”.
Polipii colonici pot fi precanceroși. Chiar dacă poate dura 10 ani sau mai mult până se transformă în cancer, aceștia pot fi eliminați ca măsură de precauție.
Cancer: nu mai vorbim despre benign, ci doar despre malign
Atunci când vorbim deja de cancer, clar ne referim la o tumoră malignă.
„Tumorile maligne sunt caracterizate de un model de creștere infiltrativă, care duce la distrugerea structurilor adiacente. Cel mai important, tumorile maligne prezintă capacitatea de a se răspândi în ganglionii limfatici și în organele îndepărtate, adică de a forma metastaze.“
Prof. dr. Wolfgang J. Köstler, medic oncolog şi hematolog
În mare, tipurile de tumori maligne includ următoarele:
Carcinom
Cele mai frecvente tipuri de cancer sunt carcinoamele, care se dezvoltă în celulele epiteliale. Acestea includ următoarele:
- Adenocarcinomul – se formează în celulele producătoare de fluide și de mucus. E cazul multor tipuri de cancer de sân, de colon și de prostată;
- Carcinomul bazocelular – se dezvoltă în stratul cel mai profund al epidermei;
- Carcinomul cu celule scuamoase – apare în celulele situate chiar sub suprafața pielii, precum și în organe precum vezica urinară, intestinele, rinichii sau stomacul;
- Carcinomul cu celule tranziționale – se dezvoltă în țesutul numit epiteliu sau uroteliu. Cancerele vezicii urinare, rinichilor și ureterului pot fi de acest tip.
Citește aici despre tratamentul modern al cancerului de prostată, numit HIFU. Medic: „Țesutul sănătos rămâne nevătămat.“
Sarcom
Sarcoamele sunt tipuri de tumoră malignă care apar în oase, țesuturi moi și țesuturi fibroase cum ar fi:
- tendoane,
- ligamente,
- grăsime,
- muşchi,
- vase sangvine și limfatice.
Tumorile celulelor germinale
Tumorile celulelor germinale apar în celulele care produc ovule sau spermatozoizi. Este posibil să se găsească în ovare sau testicule. Ele se pot dezvolta și în abdomen, piept sau creier.
Blastom
Blastoamele pornesc din țesutul embrionar și se dezvoltă în celulele în curs de dezvoltare din creier, ochi sau sistemul nervos. Copiii au un risc mai mare decât adulții să dezvolte blastoame.
Malign sau benign? Biopsia arată clar diferența
„Clasificarea și caracterizarea tumorilor se face de către patolog, în urma examinării la microscop a biopsiei sau a probelor chirurgicale.“
Prof. dr. Wolfgang J. Köstler, medic oncolog şi hematolog
De asemenea pot fi necesare mai multe teste imagistice pentru a ajuta la confirmarea diagnosticului, cum ar fi:
- radiografia,
- ecografia,
- tomogafia computerizată (CT),
- imagistică prin rezonanță magnetică (IRM).
Analizele de sânge pot fi de ajutor în stabilirea diagnosticului. Cu toate acestea, biopsia este singura modalitate de a confirma sau infirma prezența cancerului.
Cu tratamentul corect și la timp, tumora malignă se vindecă
Tratamentul tumorilor canceroase depinde de mulți factori, cum ar fi zona unde este localizată tumora primară și dacă s-a răspândit. Opțiunile de tratament pot include:
- interventia chirurgicală,
- radioterapia,
- chimioterapia,
- terapia țintită,
- imunoterapia, cunoscută și sub denumirea de terapie biologică.
Vestea bună este că medicina actuală are planuri de tratament pentru fiecare boală oncologică, mai ales în stadiile incipiente, care pot vindeca sau crește rata de supraviețuire.
În lupta cu cancerul contează foarte mult și relația medic-pacient, încrederea pe care se bazează această relație. Iulia Z. are 37 de ani. În urmă cu doi ani, a descoperit un nodul suspect deasupra sânului stâng. Chiar dacă majoritatea membrilor familiei ei erau adepții soluțiilor de tratament alternative, Iulia a luptat contra curentului și a mizat pe medicină. A făcut o operație de mastectomie și reconstrucția sânului cu mușchi dorsal, chimioterapie și radioterapie. Găsește aici întreaga poveste a Iuliei.
Tratament tumoare benignă
„O tumoră benignă necesită tratament dacă provoacă disconfort, afectează buna funcționare a unui organ. De exemplu, o aluniță mare pe o pleoapă face parte din categoria tumori benigne ale pielii și poate fi eliminată chirurgical din motive cosmetice. Mai necesită tratament o tumoare benignă care sângerează din cauza stresului mecanic (de exemplu, o tumoare benignă pe talpă sau un polip uterin care împiedică obținerea unei sarcini) sau dacă există riscul de transformare într-o tumoare malignă.“
Prof. dr. Wolfgang J. Köstler, medic oncolog şi hematolog
Tumori benigne sau maligne ale pielii
Pentru a face diferența între tumori benigne ale pielii și tumori maligne, putem utiliza regula ABCDE:
- A- asimetrie: dacă cele două jumătăți ale unui nev (aluniță) nu seamănă între ele, acea leziune trebuie verificată.
- B- borduri: trebuie să îți atragă atenția leziunile cu margini neregulate, crestate, zimțate.
- C- culoare: leziunile care au mai multe nuanțe diferite sau culori, de la maro deschis până la negru, roșu, albastru sau alb sunt considerate atipice.
- D- diametru: alunitele cu dimensiuni mari, peste 6 mm, trebuie examinate de specialist.
- E- evoluție: o alunițe care se modifică, crește în dimensiuni, își schimbă forma sau culoarea, sângerează, formează cruste, trebuie văzută de medic.
Tumoare benignă la sân
Potrivit medicului oncolog, tumorile mamare benigne, cum ar fi fibroadenomul, nu se transformă în tumori maligne. De obicei, acestea necesită o intervenție chirurgicală doar dacă cresc prea mult în volum și provoacă disconfort. De exemplu, dacă sânul afectat de un fibroadenom devine sensibil la presiunea sutienului, se poate discuta despre extirparea lui pe cale chirurgicală. Și motivele estetice pot sta la baza deciziei de a scoate o tumoare benignă la sân.
Tumoare malignă la sân, semne de alarmă
Cum ne dăm seama dacă un nodul la sân este malign sau benign? Ei bine, nu putem simți această diferență la palpare, dar trebuie să ținem cont că tumorile mamare maligne pot da anumite simptome.
„În cele mai multe cazuri, palparea nu poate face distincția între tumorile benigne și cele maligne. Există câteva semne de alarmă asociate cu tumorile mamare maligne, care merită o atenție medicală imediată. Printre acestea se numără: retracția pielii sau a mamelonului, secrețiile din mamelon sau decolorarea pielii, precum și ganglionii limfatici axilari măriți.“
Prof. dr. Wolfgang J. Köstler, medic oncolog şi hematolog
Este important de știut că există viață și după depistarea unei tumori maligne la sân, fie ea și agresivă. Alexandra Loșonți e din Cluj-Napoca. Are 36 de ani și, de la 33, e mamă. Tot la 33 de ani, când fiul ei avea două luni și jumătate, a aflat că are cancer de sân. Avea un cancer agresiv. A urmat tot protocolul medical în România, iar acum e bine și analizele îi ies bine. Detalii despre povestea Iuliei găsești aici.
Tratamente recomandate pentru tumoare malignă de prostată
La pacienții fără comorbidități severe, o tumoare malignă de prostată localizată și confirmată prin biopsie trebuie tratată fie prin intervenție chirurgicală (prostatectomie radicală), fie prin radioterapia externă (teleterapie), potrivit medicului oncolog.
„Cu toate acestea, există unele tumori de grad scăzut cu valori relativ scăzute ale PSA (n.r. – antigenul specific prostatic) care pot fi, de asemenea, gestionate cel mai bine prin observație. Același lucru se poate aplica și în cazul cancerelor de prostată care apar la bărbații foarte bătrâni sau la bărbații cu comorbidități severe.“
Prof. dr. Wolfgang J. Köstler, medic oncolog şi hematolog
Cancerul de prostată este vindecabil dacă este diagnosticat precoce, localizat, și tratabil cu rezultate bune în majoritatea celorlalte cazuri. Din aceste motive sunt extrem de importante controalele periodice la bărbații de peste 50 de ani.
Tumoare pe creier malignă
Tumorile cerebrale, mai ales cele maligne, sunt din ce în ce mai des diagnosticate în ultimii ani.
„Există și tumori cerebrale benigne (meningioame, glioame de grad mic), însă aceste leziuni se pot transforma, în orice moment, și într-o tumoare malignă. Nu se întâmplă foarte des acest lucru, dar este tot timpul o posibilitate. La aflarea veștii că suferă de o tumoare pe creier malignă, pacientul nu trebuie să se impacienteze. Neurochirurgia dispune de un întreg arsenal de soluții.“
Conf. dr. Corneliu Toader, medic primar neurochirurg
