Cum recunoaștem un deficit de atenție și cum remediem problema

Fără atenție o persoană nu poate avea un comportament coerent, lipsind abilitatea de concentrare și menținere a acesteia. Un deficit de atenție poate afecta toate palierele vieții unui adult, motiv pentru care nu trebuie ignorat, dar nici să devină motiv de vină și rușine. La fel și pentru copii, tulburarea de deficit de atenție este un semnal că au nevoie de sprijin. Iată ce stă în spatele acestei probleme și ce putem face pentru a o remedia.

Ce este atenția?

Despre atenție a început să se vorbească în secolul al XVIII-lea când a fost introdusă în experimente și reprezenta selecția unui gând sau comportament și menținerea acestuia. Astăzi este definită precum un concept multidimensional ce include: selectarea, distribuirea resurselor, reglarea comportamentului și controlul acestuia. Când apare un deficit de atenție, o persoană nu poate avea un comportament coerent.

Prin această funcție cognitivă putem să ne concentrăm asupra unor anumite caracteristici ale stimulilor sau asupra unor idei și, în același timp, să respingem anumiți stimuli care ne distrag.

Copilul dumneavoastră uită frecvent, nu își poate organiza sarcinile zilnice sau  nu se concentrează la ore? Fiți indulgenți, nu este nici „aiurit”, nici leneș sau încăpățânat. Este posibil să aibă o tulburare de deficit de atenție.

Ce este un deficit de atenție

Deficitul de atenție este un sindrom neuro-comportamental ce regrupează simptome ce perturbă funcționarea socială, familială, academică sau profesională a unei persoane.

Un copil cu o astfel de tulburare prezintă de asemenea probleme de învățare, de comportament și de anxietate.

La copil un deficit de atenție are o cauză neurologică, nu este vorba despre o întârziere mentală, deficit senzorial (de exemplu o tulburare de vedere sau auz), lipsă de voință, de motivație sau problemă psihosocială.

Această tulburare nu este legată de educație neadecvată din partea părinților, imaturitate sau nevoie afectivă nesatisfăcută. Prin urmare, simplul efort al copilului nu este suficient pentru a elimina sau corecta acest lucru.

Acest deficit de atenție se datorează unei întârzieri în dezvoltare a cortexului prefrontal al creierului. Zona cerebrală responsabilă, printre altele cu gândirea, atenția, planificarea și controlul de sine (în cazul și unei hiperactivități), va fi astfel imatură sau va ajunge la maturitate într-un mod anormal. Lipsa dopaminei determină un efort psihologic mărit în contextul școlar pentru acești copii.

Când apare un deficit de atenție la copii

La copii se instalează în cazul în care micuțul:

• Are antecedente în familie.
• S-a lovit puternic la cap.
• A avut o meningită de origine bacteriană.
• A fost născut prematur.
• A suferit de lipsa de oxigen la naștere.
• A avut o mamă care a consumat alcool sau droguri în sarcină.

Se poate pune diagnosticul înaintea vârstei de 7 ani, adesea chiar începând cu vârsta de 2 ani.

Există cazuri în care poate apărea un deficit de atenție în urma unor cauze externe precum: certuri în familie, abuzuri asupra copilului, bullying din partea colegilor. În aceste situații simptomele apar ca mecanism de apărare prin deconectare și preocupare pentru universul lăuntric.

O dată ce acești factori de stres sunt eliminați și mediul copilului devine pozitiv, atenția și concentrarea revin.

Când devine îngrijorător un deficit de atenție

Un deficit de atenție devine problematic atunci când observăm la copilul nostru mai mult de cinci dintre următoarele simptome:

1. Dificultatea de a fi atent mai mult de 15 minute într-o o activitate anume: „Îmi spuneam că eu sunt cel mai prost din clasă, pentru că îmi lua 3 ore să fac o temă pe care ceilalți o terminau în 20 de minute”, povestește Paul, 15 ani.
2. Distragere frecventă datorită mediului (un obiect care cade, o mașină care trece). „Eram acolo, prezentă, dar când profesorul vorbea eu număram romburile de pe tavan. La școală, în fiecare clasă tavanul este astfel pictat, însă numărul diferă de la o sală la alta: 32-34 de romburi, depinde,” își amintește Diana, 12 ani.
3. Dificultate de a începe sau termina o sarcină.
4. Tendința de evitare a activităților ce necesită un efort intelectual susținut.
5. Impresia că, atunci când cineva i se adresează, copilul nu aude.
6. Dificultatea de a reține instrucțiunile chiar dacă au fost înțelese.
7. Dificultatea de a se organiza.
8. Pierderea obiectelor personale.
9. Tendința de a fi antisocial.
10. Tendința de a fi izolat (de a avea puțini prieteni).

Un copil cu deficit de atenție trece neobservat pentru că pare a fi cu capul în nori, lipsit de voință sau interes. Atunci când există un deficit de atenție la copil, apar și problemele de învățare. Acesta nu poate să selecteze, să analizeze, să înțeleagă și să memoreze informația. Și astfel, performanța sa nu va fi la nivelul potențialului său.

Eșecurile școlare acumulate riscă să dezvolte un sentiment de incompetență la copilul cu deficit de atenție. El prezintă o sensibilitate accentuată și o predispoziție către alergii.

Din fericire, acești copii sunt adesea creativi și pot deveni adulți cu multe realizări. Au tendința, datorită ușurinței de a trece de la o ideea la alta, să abordeze problemele într-un mod unic. Este important de subliniat că potențialul intelectual al lor nu este diferit sau inferior celorlalți.

Cum remediem un deficit de atenție al copilului în clasă

Pentru a crește atenția copilului în clasă, există câteva metode ce pot fi folosite precum:

• Să fie ținut departe de stimuli multipli.
• Să aibă pupitrul în fața celorlalți, lângă profesor.
• Să nu aibă decât acele obiecte ce sunt obligatorii și necesare în bancă.
• Sa realizeze doar o sarcină o dată.
• Să se izoleze de ceilalți pentru a realiza o sarcină (de ex: în spatele unui paravan, departe de stimuli).
• Să aibă un coleg care să îl ajute în îndeplinirea sarcinilor.
• Să aibă un desen în pupitru care să îl ajute să își amintească de sarcinile ce trebuie îndeplinite.
• Să utilizeze căști pentru urechi pentru a nu mai fi deconcentrat de zgomote atunci când rezolvă un exercițiu.

„Cum pot să-mi motivez copilul?” este întrebarea cea mai frecventă a părinților copiilor cu deficit de atenție. Folosirea amenințărilor, a recompenselor sau a laudelor excesive nu va ajuta. Importantă este siguranța relației de atașament și autonomia. Voința este ca un mușchi psihologic, are nevoie de exercițiu pentru a crește.

Stările emoționale ale părinților sunt factori de menținere a acestor simptome. Este important ca părinții să învețe să se autoregleze emoțional, pentru că altfel ei pot deveni sursă de neliniște pentru copilul sensibil deoarece, așa cum psihologul canadian Andrew Feldmar spunea „copiii înoată în inconștientul părinților la fel ca peștii în mare”.

Simptomele se pot diminua dacă părinții oferă copiilor lor timp pentru joacă și exprimare creativă. De asemenea este important ca ei să trăiască într-un mediu familial calm, încurajator și organizat.

Cum arată un deficit de atenție la adulți

La adult, simptomele din copilărie se atenuează, dar afectează în continuare funcționalitatea și îi fac viața dificilă. Se observă:

• Dificultăți de concentrare și organizare
• Dificultăți de a păstra locul de muncă
• Tristețe, disperare
• Stimă de sine scăzută
• Dificultate în a gestiona stresul
• Instabilitate maritală
• Divorț
• Anxietate
• Consum de substanțe

Adultul cu deficit de atenție observă că încurcă lucrurile, pierde informații, nu poate urmări firul unei conversații. Mintea sa nu este niciodată în repaus și pare că zboară de colo-colo. Apar lacune de memorie frecvente și frustrante. El are nenumărate planuri neduse la bun sfârșit și intenții nerealizate.

Simțul temporal al adultului este deformat, întârzie adesea, iar ceilalți îl consideră arogant sau nepoliticos. Vina, rușinea și învinovățirea pot fi auzite frecvent în discuțiile cu adulții cu deficit de atenție. Fragilitatea din copilărie („sunt prost”) se păstrează și la vârsta adultă.

Datorită sensibilității, adultul cu deficit de atenție nu face diferența între refuz și respingere. Când aude „nu” de la partener, prieten sau șef este ca și cum întreaga sa existență este negată.

Persoanele cu deficit de atenție iubesc dopamina sau endorfinele. Astfel își face loc dependența pentru a înlocui lacrimile și tristețea: dependența de muncă, sex, cumpărături, adrenalină, substanțe, întrucât toate acestea fac să treacă mai ușor timpul.

La fel ca la copii și la adulți poate apărea o pierdere a atenției, ce poate fi în unele cazuri reversibilă, datorită unor afecțiuni medicale (de exemplu AVC, tulburări metabolice, demențe) sau a unor factori de mediu (stresul psiho-emoțional, administrarea de medicamente și substanțe, privarea de somn, oboseala excesivă, frica). Dacă factorii sunt externi, se recomandă schimbarea stilului de viață și eliminarea factorilor de stres pentru ca funcția atenției să revină la capacitatea sa.

Tehnici de gestionare a deficitului de atenție la adulți

În primul rând este important să se restabilească încrederea de sine deoarece persoanele cu această tulburare au suferit deja mult, au simțit rușinea, umilirea sau s-au învinovățit. Și-au pierdut astfel în timp stima de sine sau încrederea într-un viitor mai bun.

Dacă te confrunți cu un deficit de atenție:

• Nu ezita să ceri ajutor unui amic, coleg, partener care să fie precum un antrenor ce te va ghida din umbră, poate chiar cu umor, în realizarea sarcinilor zilnice.

• Instruiește-i și implică-i pe ceilalți astfel încât să ajungă să te înțeleagă mai bine și să te ajute

• Încetează să te mai învinovățești atunci când ești distras de stimuli.

• Fii tu însuți și nu mai încerca să fii studentul model sau managerul cel mai organizat.

Amintește-ți că această problemă este o tulburare neuro-psihiatrică ce se transmite genetic, nu este o lipsă de caracter sau o imaturitate, nu are legătură cu voința și nu se tratează prin pedeapsă, sacrificiu sau durere.

• Multe persoane având deficit de atenție se orientează mai bine vizual, așa că poți folosi culori pentru dosare, post-it-uri, texte, pentru a reține mai ușor și a-ți concentra atenția pe o singură culoare.

• Aranjează-ți lucrurile așa cum îți place astfel încât să nu îți amintească de limitările tale.

• Poți face față încercărilor. Fă în așa fel încât cu grijă să nu eșueze toate și să nu devii prea perfecționist sau meticulos.

• Stabilește-ți niște date limită pentru a finaliza anumite lucruri.

Împarte sarcinile mari în îndatoriri mai mici. Stabilește-ți date limită pentru aceste activități restrânse. Și astfel, ca prin magie, sarcina împovărătoare se va realiza. Doar ideea de sarcină pare adesea imposibil de îndeplinit. Dar atunci când ai activități mici de realizat, ele par mai ușor de realizat.

• Creează-ți propriile priorități, evită amânările pentru că, dacă devine prea copleșitor, te poate determina să pierzi perspectiva: să plătești o factură neplătită poate să fie la fel de urgent ca focul care tocmai s-a iscat în coșul de gunoi. Prioritizează. Respiră adânc, pune prioritățile în capul listei.

• Observă unde îți este mai ușor să lucrezi: într-o cameră gălăgioasă, în tren, sub trei cuverturi, ascultând muzică, oriunde. Cei cu deficit de atenție preferă locuri bizare, așa că nu ezita să le folosești dacă acolo ai randament.

• Să știi că este corect să faci două lucruri în același timp: să faci duș și să reflectezi, să alergi și să planifici o reuniune de afaceri, adesea ai nevoie de mai multe activități în același timp pentru a termina cel puțin una dintre ele.

Dă-ți timp între sarcini ca să reflectezi, tranzițiile sunt dificile așa că aceste mini-pauze pot îndulci schimbarea.

• Păstrează un carnețel în mașină, lângă pat sau în buzunarul hainei, nu știi când o idee bună îți vine și astfel nu o vei mai uita rapid.

• Citește urmărind textul cu un creion, nu doar ca să faci adnotări sau să subliniezi, ci ca să împiedici gândurile ce pot năvăli.

Încărcă-ți bateriile, rezervă-ți timp, în fiecare săptămână, pe care să îl pierzi așa cum ai chef, fără să te simți vinovat (dormi, uită-te la televizor, meditează sau aplică tehnici de mindfulness).

• Învăță să pui limite în raport cu ceilalți.

• Așteaptă-te să fii trist după un succes pentru că dispare stimularea intensă.

• Alege-ți cu grijă partenerul de viață deoarece acest lucru te va ajuta să te descurci mai bine.

• Învăță să glumești pe seama simptomelor tale cu prietenii și nu sta mult timp într-un loc unde nu ești apreciat.

Apelează la psihoterapie nu pentru a găsi soluții salvatoare, ci pentru a deveni o persoană care se respectă, care este iubitoare cu ea însăși.

Pornind de la ideea de acceptare necondiționată a psihologului Carl Rogers, aș putea concluziona că vindecarea în deficitul de atenție pornește de la sămânța sădită în sufletul copilului a certitudinii că el este exact persoana pe care părinții săi o doresc și o iubesc.

Medicul canadian Gabor Maté, în cartea sa „Minți  împrăștiate”, referindu-se la persoanele cu probleme de atenție, sintetizează spunând că „dacă putem iubi activ, nu va mai exista nici deficit de atenție, nici tulburare”.