„Ceață” mentală, confuzie, relații superficiale și apatie. Cum se simte deconectarea de sine și cum o remediem

Deconectarea de sine este, din păcate, o realitate tot mai des întâlnită în zilele noastre. Aceasta reflectă situația în care o persoană nu mai este în contact cu propriul sine, pierzându-se în stările altora sau în tumultul vieții cotidiene. Din punct de vedere psihologic și emoțional, acest fenomen se manifestă prin mai multe aspecte, cum ar fi schimbări ale stării emoționale, o relaționare disfuncțională cu ceilalți și cogniții distorsionate. 

Indicatori ai deconectării

Un prim semn al deconectării de sine este detașarea și disocierea emoțională, manifestată prin absența sau diminuarea răspunsurilor emoționale în situații care, în mod normal, ar trezi sentimente. Persoanele care se deconectează de emoțiile și afectul lor o fac în mod automat, fără să planifice în avans, acesta fiind în unele situații un răspuns adaptativ la ceea ce mintea percepe ca fiind un pericol.

Aceste persoane pot părea distante, apatice și lipsite de implicare emoțională în relații sau activități. Lipsa autenticității emoționale vine ca o consecință a credinței limitative conform căreia emoțiile sunt periculoase sau te pot vulnerabiliza, astfel părând slab în ochii celorlalți. 

Singurătate și izolare socială

În sfera relațională, deconectarea de sine se poate manifesta prin izolare socială și dificultăți în stabilirea și menținerea legăturilor interpersonale. Persoanele afectate pot evita interacțiunile sociale, se retrag în lumea lor interioară sau dezvoltă relații superficiale pentru a evita expunerea la vulnerabilitatea emoțională. În această situație, conexiunile autentice devin dificile, iar sentimentul de singurătate poate accentua deconectarea psihologică.

În alte situații, deconectarea survine unui moment conflictual, persoana în cauză detașându-se atât de propriile stări, cât și de cealaltă persoană, situație ce îi poate genera o senzație de neputință, blocaj interior sau sentiment de gol.

Deconectarea de sine și pierderea sensului

Din punct de vedere cognitiv, deconectarea se poate traduce prin pierderea direcției sau scopului în viață. Aceste persoane pot simți o lipsă de semnificație sau pot traversa perioade în care nu-și găsesc sensul existenței. Acest aspect poate fi alimentat de presiunile socio-profesionale, de pierderea direcției personale sau de neclarități legate de valori și obiective personale. La nivel mental se poate experimenta ca o senzație de „ceață”, de confuzie și neclaritate sau ca o senzație de împotmolire. 

La toate acestea se adaugă un element cu o contribuție semnificativă, anume atenția. Ea este cea care este mutată doar pe elementele exterioare individului, în loc să fie îndreptată și asupra experienței și realității interioare. 

Cauzele deconectării de sine

Cauzele deconectării de la propria persoană pot fi favorizate atât de contexte externe, cât și de o funcționalitate internă. Printre cele externe se numără suprasolicitarea profesională și munca excesivă, presiunile sociale, traversarea unei situații dificile la nivel personal, cum ar fi mutarea într-un alt oraș sau o altă țară, pierderea unei persoane dragi, divorțul, absența unor relații de sprijin sau stresul cotidian. 

Tehnologia, deși aduce beneficii semnificative, poate contribui și ea la deconectare, atunci când devine o sursă de izolare și disociere de realitatea imediată. Rețelele sociale devin ca niște filtre prin care privim lumea, filtre care prezintă realitatea într-un mod distorsionat: vedem doar partea bună din viețile altora. Acelea sunt doar momente frumoase, însă oferă o imagine incompletă și idealizată.

Fiind puși prea mult în fața acelei „realități” prefabricate, ajungem să ne dorim tot mai mult, să simțim că ratăm ocazii de a fi mai fericiți, vedem un ritm al vieții halucinant, iar toate acestea ne pot genera stări de tristețe, apatie și incapacitatea de a ne mai putea bucura de ceea ce avem, de a fi recunoscători pentru tot ce este bun în viața noastră. 

În plus, obsesia pentru tehnologie ne distrage atenția de la conexiunea autentică cu ceilalți și cu propria persoană. 

Factorii interni ce generează deconectarea implică percepția că nu ne putem ridica la înălțimea solicitărilor externe sau interne, că nu avem resurse interne suficiente pentru a face față, lucru care ne face să ne simțim copleșiți, iar atunci ne deconectăm de ceea ce simțim. Această percepție derivă dintr-o gândire care pune extrem de multă presiune pe individ, o voce interioară critică și exigentă, dar și din experiențele traumatice ale trecutului.

Alteori deconectarea survine faptului că nu avem suficientă încredere în propria persoană, că vom face față unor situații care ne afectează pe moment; că nu avem oameni care să înțeleagă cu ce ne confruntăm; din pricina unei gândiri negativiste sau a unei anxietăți legate de viitor pe care ne simțim incapabili să o gestionăm funcțional. 

Cum remediem deconectarea de sine

Pentru a contracara deconectarea de sine, este esențial să cultivăm conștientizarea emoțional, să acordăm atenție stării interioare. Conștientizarea momentelor în care ne este greu însoțită de compasiunea față de propria persoană sunt elemente care ne vor ajuta să nu avansăm în scenarii negative. 

Practicile de mindfulness, exercițiile de respirație, gestionarea gândurilor sunt câteva dintre tehnicile eficiente. Acestea ajută la calmarea sistemului nostru nervos, iar pe fondul unei baze fiziologice echilibrate putem treptat câștiga conexiunea cu sine. 

Practicate cu regularitate și pași mărunți pentru a putea fi realizabile, aceste exerciții ne vor ajuta să ne simțim mai capabili să ne autoreglăm emoțional în momentele dificile. 

De asemenea, cultivarea unor relații autentice și empatice cu cei din jur va contribui semnificativ la sentimentul de apartenență și de înțelegere reciprocă. Conform celui mai important și lung studiu efectuat de către cercetătorii de la Harvard, predictorul fericirii și al satisfacției vieții este calitatea relațiilor pe care le avem cu cei din jur.

De asemenea, menținerea unui echilibru sănătos între viața personală și profesională și stabilirea unor scopuri personale clare pot contribui la restabilirea unei conexiuni profunde și autentice cu sine. Este crucial să găsim echilibrul între carieră, viața personală și cea socială, oferindu-ne timp pentru reflecție și regăsirea identității.

Pentru a menține conexiunea cu sinele, este important să ne acordăm timp pentru activități care ne aduc bucurie și liniște. Fie că este vorba de meditație, plimbări în natură sau pasiuni creative, aceste momente reprezintă o reconectare la esența noastră interioară. 

Totodată, mișcarea, un somn odihnitor și o alimentație sănătoasă reprezintă factori esențiali care ne reglează emoțional și la nivel de gândire, menținându-ne mai echilibrați și conectați la noi și la ceilalți. 

Prin conștientizarea obiceiurilor nesănătoase și limitarea lor, putem recâștiga controlul asupra vieții noastre și ne putem reconecta cu momentele prețioase și autentice. Distragerile constante, precum scrolling-ul infinit pe rețelele sociale sau consumul excesiv de divertisment, pot alimenta deconectarea de sine.

Pentru a deveni mai conectați, avem nevoie să fim prezenți aici și acum. Practicarea atenției concentrate pe „aici și acum” ne ajută să ne concentrăm asupra momentului actual, să observăm senzațiile și gândurile fără a le judeca. Acest exercițiu mental ne poate ghida către o mai bună înțelegere a sinelui și a lumii din jur.

În concluzie, deconectarea de sine reprezintă o realitate contemporană, dar conștientizarea și acțiunea pot aduce schimbarea. Identificarea surselor de deconectare, gestionarea echilibrată a tehnologiei, acordarea atenției necesare relațiilor și practicarea mindfulness-ului sunt pași esențiali în calea regăsirii autenticității și a conexiunii cu sine.