Orașele care îmbunătățesc sănătatea mintală. Cât de important este locul unde trăim pentru starea de spirit
Specialiștii recomandă să parcăm mașina mai departe de job sau să coborâm cu o stație mai devreme, ca să putem să mergem pe jos în fiecare zi FOTO: Shutterstock
Un singur obicei de viață, corelat cu zona în care locuiești, poate îmbunătăți considerabil starea de spirit și sănătatea mintală și, susțin unii cercetători, chiar îți poate oferi senzația constantă de „îndrăgostire”: să te plimbi printr-un oraș care oferă condiții pentru mersul pe jos. Există orașe care te fac să te simți permanent în „luna de miere”. Care sunt acestea și ce model ne pot oferi ele?
Mihaela Tudorică locuiește de doi ani, împreună cu familia sa, în Barcelona unde fenomenul migrației poate fi simțit din plin, iar poluarea fonică și nu numai afectează viața de zi cu zi a locuitorilor. Cele mai multe blocuri sunt construite foarte aproape unul de celălalt, sunt mii de scutere și motociclete pe străzi. Aproape constant ai un sentiment de claustrofobie. „Chiar azi dimineață a trebuit să cobor din metrou pentru că nu mai puteam sta, atât de aglomerat era”, ne-a spus Mihaela.
Însă, tot ea ne-a mărturisit că, în contrapondere cu toate aceste aspecte negative, a remarcat o preocupare constantă pentru crearea cât mai multor spații verzi sau locuri destinate mersului pe jos. „Aici există un trend, fie să te retragi în orășele de pe lângă Barcelona, un fel de orașe-satelit unde, de exemplu, îți poți trimite copiii pe jos la școală, fie să locuiești în complexe rezidențiale cu grădini generoase, curți interioare unde îți poți plimba cățelul, unde există chiar lacuri cu păsări.”
Ba chiar sunt cartiere întregi care în mijlocul lor au parcuri, zone de plimbat cu bicicleta și cu trotineta în siguranță, nu printre mașini, și chiar restaurante și terase unde poți savura alături de vecini (dar și de turiști) variatele tapas.
În Barcelona, multe terase ale blocurilor sunt spații verzi, de fapt. „Oricine poate să urce și să își bea acolo cafeaua, să își întindă rufele, să facă plajă, un grătar, să aibă grijă de plante.”
Nu am amintit întâmplător tocmai cazul acestui oraș. Dincolo de ceea ce Mihaela ne-a descris ca fiind spații de evadare în mijlocul sau în jurul unuia dintre cele mai aglomerate orașe din lume, Barcelona a devenit de curând un model de transformare a străzilor.
În 2022 autoritățile au demarat proiectul „superilla”/„superblocurile”. Scopul fiind acela de a crea cât mai mult spațiu pentru oameni. Implicit, în câteva zone ale orașului, traficul rutier este aproape interzis, iar deviza principală este aceea de a recupera spațiul public și de a-l oferi oamenilor pentru o viață mai bună.
Altfel spus, o parte dintre străzile orașului au fost transformate în spații sau axe verzi, încurajând „viața pe stradă”.
„Conceptul de superblocuri întruchipează viitorul la care ar trebui să aspire toate orașele, exact tipul de oraș în care vreau să trăiesc”, spune Jackson Chabot, activist pentru spații sigure, citat de insidehook.com.
Jackson Chabot, activist pentru spații sigure
Sună aproape idilic: străzi mai curate, liniște, locuri unde vecinii pot socializa și copiii se pot juca. Străzi unde nu trebuie să ocolești șoferii Uber sau camioanele care transportă marfă. Trotuare fără mașini parcate care să le blocheze în totalitate. Parcuri liniare cu benzi create special pentru navetiști. Însă, pe cât de idilic poate suna, pe atât de important este ca măcar să aspirăm către astfel de zone de locuit – prietenoase cu oamenii înainte de a fi utile oricărui alt aspect al societății.
Modelul Barcelonei este un apanaj al unui unui raport urbanistic care atrage atenția asupra relației dintre spațiul construit și sănătatea fizică și mentală a oamenilor.
În 2016, membrii organizației ARUP, un grup de urbaniști, designeri și ingineri specializați în proiecte de durabilitate și sustenabilitate, au publicat raportul „Cities Alive – Towards a walking world”, prin intermediul căruia au oferit zeci de motive clare care atestă faptul că orașele trebuie să fie mai accesibile în primul rând mersului pe jos.
Citește și: Ce este sedentarismul și cum îți afectează oasele și plămânii.
Beneficii ale mersului pe jos în orașe: sociale, economice, politice și pentru mediu
Echipa multidisciplinară a organizației ARUP a elaborat o listă cu 50 de beneficii (în 16 domenii diferite) ale mersului pe jos care ar trebui să fie ușor de pus în practică în orice context. Principalele categorii enumerate de ARUP sunt:
- Beneficii sociale (sănătatea și bunăstarea indivizilor, siguranța lor, crearea de locuri dedicate coeziunii sociale și egalității între persoane).
- Beneficii economice (ce țin de atractivitatea orașului, creșterea economiei locale și economisirea bugetelor locale, regenerare urbană).
- Beneficii pentru mediul înconjurător (servicii ecosistemice, creșterea eficienței transportului în comun, asigurarea capacităților maxime de locuire).
- Beneficii politice (o mai bună guvernare urbană, dezvoltare durabilă și planificare).
Un oraș accesibil pe jos îmbunătățește sănătatea mintală, reduce sentimentul de inegalitate, atrage investiții, îmbunătățește microclima urbană. În ceea ce privește beneficiile pentru sănătate, ele sunt deja binecunoscute: un stil de viață activ reduce dramatic incidența bolilor cronice.
„În urma a 70 de ani de experiență, știm sigur că un oraș în care se poate merge pe jos este un oraș mai bun. Cu cât ne plimbăm mai mult, cu atât viața orașului se îmbunătățește din toate punctele de vedere.”
Gregory Hodkinson, fost președinte ARUP Group
În categoria „socială”, unele dintre cele mai importante beneficii sunt cele legate de sănătatea și fericirea oamenilor. „Așa cum un pește are nevoie să înoate, o pasăre să zboare, un cerb să alerge, noi trebuie să mergem nu ca să supraviețuim, ci pentru a fi fericiți” a declarat Enrique Peñalosa, primarul orașului Bogota, din Columbia, citat de J. Speck în cercetarea „Walkable City”.
Iar ca să mergem pe jos în zonele urbane, trebuie mai ales să beneficiem de un mediu accesibil pe jos, cu drumuri sigure și facilități precum iluminat, cișmele cu apă potabilă, bănci care nu creează doar un aspect plăcut, dar încurajează și invită oameni de toate vârstele să aibă o viață activă.
Un oraș care te ajută să trăiești mai mult
Construirea și reconstruirea unor orașe care invită oamenii să călătorească pe jos atenuează efectul de încălzire a insulelor urbane și încurajează interacțiunea inter-generațională. Din păcate, la nivel mondial s-a înregistrat un declin semnificativ al practicării mersului pe jos și al exercițiilor fizice. De exemplu, în ultimii 44 de ani, în America activitatea fizică a scăzut cu 32%, în timp ce în China, nivlelul este și mai scăzut, cu 45% mai mic în ultimii 18 ani.
Declinul activității fizice este cauzat în primul rând de creșterea numărului de mașini, dar și de mijloacele de transport „pasive”, lipsa unei infrastructuri adecvate mersului pe jos, lipsa facilităților pentru relaxare și recreere, trafic de mare densitate și calitatea scăzută a aerului.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a identificat „inactivitatea” drept al patrulea cel mai important factor de risc pentru mortalitatea globală, cauzând un estimat de 3,2 milioane de decese la nivel global. Un oraș care, în schimb, te invită să mergi pe jos te ajută să trăiești mai mult.
Persoanele cu vârsta de 60 de ani și mai mult care fac exerciții fizice doar 15 minute pe zi își reduc riscul unui deces prematur cu un o proporție de 22%.
Mersul pe jos este și una dintre cele mai eficiente arme împotriva obezității și diabetului zaharat. Obezitatea, inclusiv la copii este din ce în ce mai prezentă în multe părți ale lumii, nu numai în societățile foarte dezvoltate: în 2014, peste 1,9 miliarde de adulți – 39% din populația globală în vârstă de 18 ani și peste – erau supraponderali, și peste 600 de milioane dintre aceștia (13%) erau obezi.
Alegerile alimentare, precum și lipsa activității fizice – pe fondul unui fenomen intens de urbanizare, locurile de muncă sedentare și mijloacele de transport pasive sunt cauzele majore ale obezității, conform OMS.
Studiile demonstrează că, în funcție de greutate, a merge cu o viteză medie (de 5 km/h) înseamnă a arde în jur de 4 calorii pe minut, ceea ce înseamnă că poți arde 120 de calorii dacă mergi pe jos 30 de minute.
Dacă mergi pe jos 3 km pe zi, de trei ori pe săptămână, această activitate te ajută să scazi în greutate cu până la jumătate de kilogram la fiecare trei săptămâni. Mersul pe jos regulat scade riscul apariției diabetului zaharat de tip 2, al afecțiunilor cardiovasculare și decesul din orice alte cauze.
Mersul pe jos, conform unui studiu realizat de Walk with a Doc, întărește oasele, crește rezistența musculară și flexibilitatea articulațiilor.
Obiceiul simplu și la îndemână care îmbunătățește sănătatea mintală
„O persoană care face naveta timp de o oră până la serviciu trebuie să câștige cu 40% mai mulți bani pentru a fi la fel de mulțumită și de fericită ca o persoană care merge pe jos până la job. În același timp, trecerea de la o «navetă lungă» la o plimbare scurtă ar putea face o persoană singură să se simtă la fel de fericită ca atunci când găsește o nouă iubire.“
studiu realizat de către economiștii de la Universitatea din Zürich
Potrivit economiștilor de la Universitatea din Zürich, care au analizat efectele navetei asupra bunăstării generale a persoanelor, locul unde trăim poate fi cheia fericirii. Intensificarea vieții urbane introduce în viața noastră factori de stres suplimentari precum zgomot, suprastimulare cu informații, mirosuri neplăcute, spații publice foarte aglomerate. Iar antidotul este mersul pe jos.
Mersul pe jos stimulează producerea de endorfine care contracarează stresul și reduc nivelul de cortizol din organism, îmbunătățește calitatea somnului și reduce simptomele depresiei ușoare, te ajută să îți crești încrederea în tine. Orașele care îți oferă spațiu pentru a te plimba te fac să te simți constant «îndrăgostit».
În acest articol, am discutat cu medicul endocrinolog Antoanela Burlacu despre rolul endorfinelor în organism și despre modurile în care putem crește nivelul acestor hormoni ai fericirii.
O plimbare pe jos de dimineață – beneficii:
- Îți oferă vibe-ul bun al unui nou obicei sănătos.
- Te expune la lumina naturală a soarelui.
- Îți creează un cadru propice practicării exercițiilor fizice de tipul green exercise (cu condiția să te plimbi într-un cadru natural, cu spații verzi).
- Îți stimulează fluxul sangvin.
- Îți îmbunătățește starea de spirit.
Toate aceste beneficii au rolul de a-ți îmbunătăți sănătatea fizică și mintală, dacă spațiul unde locuiești îți permite să eviți frustrarea și izolarea unui drum la volanul mașinii.
Citește și: DOSAR Poluarea din România. „Categoric, oamenii din orașele poluate trăiesc mai puțin”. Cum ne protejăm
O fază permanentă de „lună de miere” – punerea în practică
Dacă mersul pe jos are un impact atât de puternic asupra ta, încât te-ar putea face să te simți permanent ca într-o lună de miere, întrebarea care contează este: „Ce se poate face ca să poți să mergi pe jos într-un cadru natural, cu spații verzi?”.
Ai putea aștepta ca urbaniștii orașului tău să implementeze un design asemănător superblocurilor din Barcelona. Doar că cel mai probabil, ai aștepta cam mult. Cea mai bună soluție este, până la urmă, să devii proactiv și să vezi ce poți face tu înaintea autorităților pentru a transforma spațiul în care locuiești.
Ai putea să iei în considerare schimbarea jobului, o reorientare a întregii vieți profesionale pentru a te plimba pe jos mai mult? Ar fi o idee, cu siguranță. În orice caz, există posibilitatea fie să iei mijloace de transport în comun și să cobori cu o stație mai devreme ca să poți străbate distanța rămasă pe jos, fie să parchezi mașina mai departe de sediu, în același scop (mai ales dacă drumul trece printr-un parc sau printr-o zonă mai puțin aglomerată).
Așadar, să cauți un loc de muncă unde poți ajunge pe jos și, în mod ideal, într-o comunitate/ într-un cartier prietenos cu accesibilitatea fără mașină este una dintre soluții.
Pe de altă parte, nu toți avem genul acesta de oportunități profesionale sau luxul de a beneficia de o astfel de flexibilitate a programului de lucru, a zonei unde locuim etc.
Chiar și așa, tot există schimbări pe care le poți face ca să îți îmbunătățești starea de spirit și sănătatea mintală.
Ce poți face tu – exemple concrete:
În cazul în care nu poți locui într-o zonă care te invită la mers pe jos sau nu poți să-ți schimbi jobul așa încât să nu mai faci naveta cu mașina personală sau cu un mijloc de transport în comun, cel puțin încearcă introducerea în viața ta a următoarelor obiceiuri de viață.
Prioritizează transportul în comun în raport cu folosirea mașinii personale ori de cât ori este posibil, și investește într-o soluție de tipul „transport pe distanțe scurte”, precum un scuter electric sau o bicicletă pliabilă. Astfel, te vei asigura că măcar o parte din călătoria ta spre job este în controlul tău.
Dacă programul tău este unul hibrid sau complet remote, începe să frecventezi în fiecare dimineață o cafenea din apropiere sau mergi din când în când să lucrezi într-un spațiu comun de lucru pentru a beneficia de cel puțin o plimbare pe jos pe zi.
Poți face, de asemenea, schimbări care să devină rutină și în afara orelor de navetă precum:
- plimbări scurte la prânz,
- plimbări mai lungi în parc seara, după ce programul de lucru s-a încheiat.
Dacă la început, astfel de mici evadări te vor face să te simți bine (o stare incitantă, diferită, surprinzătoare), pe termen lung transformarea lor în rutină te va ajuta să te simți de parcă „ești îndrăgostit” constant (o stare de încredere, stabilitate, hotărâre). Și asta este dragostea pe care ți-o dorești pe termen lung, consideră cei mai mulți pshioterapeuți.
Ține de igiena mintală să rămâi atent și implicat în tot ce presupune dezvoltarea/transformarea spațiului urban în care locuiești pentru că, așa cum afirma Winston Churchill, ne modelăm clădirile și spațiile din jur, apoi ele ne modelează pe noi.
Impactul „spațiului” asupra vieții tale. Blocurile ar încuraja la comportamente antisociale
Preocuparea pentru influența pe care mediul înconjurător/spațiul o poate avea asupra felului tău de a trăi și chiar asupra sănătății fizice, dar și psihice, nu este una recentă. De-a lungul timpului, urbaniști, arhitecți, antropologi sau chiar activiști politic au încercat să atragă atenția asupra impactului pe care mediul înconjurător construit o are asupra comportamentului uman.
În 1962, Malvina Reynolds, cântăreață și activist politic de origine americană, a compus melodia Little Boxes drept o satiră la adresa dezvoltării suburbane americane asociată cu conformismul clasei de mijloc. Altfel spus, ea critica construirea cartierelor identice care îi făcea pe locuitori să trăiască și să „arate toți la fel”.
Geografa britanică Alice Coleman a publicat în 1985 cartea „Utopia on Trial: Vision and Reality in Planned Housing” în urma unui studiu care a durat 5 ani și care, conform concluziilor autoarei, arăta cum designul clădirilor de tip „blocks of flats” (clădiri de apartamente suprapuse, supraaglomerate), construite în Marea Britanie post-război, conducea la un comportament antisocial și chiar criminal al locuitorilor. Deși studiul geografei a atras și numeroase critici, el a rămas până-n prezent unul de referință în urbanism.
În 1993, arhitectul Le Corbusier a publicat documentul Carta de la Atena sub forma unui set de valori pe care orice constructor ar trebui să le aibă în vedere pentru a nu influența în sens negativ locuitorii unui spațiu urban:
- o expunere minimă la lumina naturală a soarelui;
- distanțe mari între apartamente;
- numeroase spații verzi.
O altă valoare foarte importantă pe care o punctează Le Corbusier este cea legată de apropierea locuințelor de rutele de transport în comun și, spune el, clădirile de locuințe trebuie construite cât mai departe de rutele pe care circulă mijloacele de transport.
Experimentul „ferestrelor sparte”
Psihologul american Philip Zimbardo, profesor la Universitatea Stanford, a realizat în 1990 un experiment „Teoria ferestrelor sparte”/„The Broken Windows”, în New York, New Mexico, Lowell, Massachusettes și Țările de Jos, prin care a demonstrat că indicatori vizibili ai dezordinii, precum vandalismul sau geamurile sparte (așa cum se pot observa chiar și în Centrul Vechi al Bucureștiului) invită la infracționalitate și sporesc activitățile criminale.
Mulți academicieni au considerat totuși eronat experimentul lui Zimbardo nu numai pentru că nu arăta clar o conexiune între dezordine/ordine și criminalitate, dar și pentru că teoria lui deschidea o ușă către rasism și diferențe majore de clasă.
Cum poate designul unui oraș să schimbe atitudini și vieți: modelul Medellin
Există un caz celebru în lume care a demonstrat că atât comportamentele antisociale, cât și rata infracționalității scad dacă spațiile externe sunt reamenajate, plecând de la teoria spațiului defensibil a lui Oscar Newman, arhitect și urbanist.
Cunoscut drept unul dintre cele mai periculoase orașe din lume, Medellin (Columbia) este în prezent un exemplu de referință în ceea ce privește modul în care aspectul unui oraș poate influența comportamentele umane. După ce primarul Sergio Fajardo a investit masiv în infrastructură și arhitectură civică, rata infracționalității a scăzut considerabil.
Mai multe clădiri culturale au fost construite chiar în cele mai sărace și neprivilegiate zone ale orașului, au fost create drumuri de legătură incluzive (de exemplu, transport în comun de tip telecabină) între cartierele sărace și întregul oraș —, toate schimbările îmbunătățind vizibil viața locuitorilor, în primul rând făcându-i mai responsabili față de mediul extern și față de propriul comportament.
Spune-ne experiența ta. Cum te influențează spațiul și clădirea unde locuiești și ce schimbări s-au făcut/ai făcut, ți-ai dori să se realizeze pentru a-ți menține sănătatea fizică și psihică? Trimite-ne răspunsul tău pe adresa [email protected] sau completând formularul acesta.
