Singurătatea ne face să percepem lumea diferit și să ne adâncim în singurătate STUDIU
Atunci când ești înconjurat de oameni care nu împărtășesc aceleași valori ca tine, ai tendința să te simți singur și izolat. Asta pentru că, potrivit cercetătorilor, calitatea relațiilor sociale contează mai mult decât cantitatea lor. De asemenea, sentimentul de singurătate îți schimbă perspectiva asupra felului în care îți vezi prietenii și cunoștințele.
Cercetările efectuate cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) au arătat că persoanele singuratice prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește modul în care creierul lor reacționează la informații sociale în comparație cu restul oamenilor. În plus, și în rândul indivizilor care preferă singurătatea se observă variații.
Un aspect-cheie evidențiat de cercetători este că persoanele singure tind să se simtă mai puțin înțelese de toți ceilalți oameni, inclusiv de alți singuratici. Această percepție poate contribui la accentuarea sentimentului de singurătate și poate afecta, în mod semnificativ, calitatea relațiilor sociale.
Creierul singuraticilor procesează diferit informațiile
De asemenea, studiile au relevat că modul în care creierul procesează și percepe conexiunile sociale poate varia în funcție de gradul de singurătate resimțit. Singuraticii percep o distanță mai mare între ei și ceilalți indivizi, iar uneori au impresia că prietenii, cunoștințele și chiar necunoscuții se confundă unii cu ceilalți, fiind dificil de diferențiat.
O cercetare realizată la Universitatea din California a scos la iveală că există diferențe semnificative nu doar între voluntarii singuri și cei care nu se simțeau singuri, ci și între indivizii singuratici, în ceea ce privește modul în care creierul procesează informațiile.
„Ne-a surprins să constatăm că persoanele singure erau chiar mai puțin asemănătoare între ele“, a precizat psihologul Elisa Baek, citată de scitechdaily.com.
Deci, ce se întâmplă în creierul oamenilor care se consideră izolați social? Senzația că nu sunt înțeleși poate fi o parte importantă a motivului pentru care unii indivizi se simt deconectați de cei din jurul lor.
Cu toții ne simțim singuri la un moment dat, pe parcursul vieții, o stare emoțională în care percepem o discrepanță între relațiile pe care ni le dorim și cele reale. Singurătatea se referă adesea mai mult la calitatea relațiilor sociale decât la cantitatea lor și ne afectează sănătatea în mai multe moduri.
Citește aici cum scăpăm de izolare socială și singurătate.
Singuri versus „nesinguri“
În cadrul studiului care a inclus 66 de studenți, cu vârste cuprinse între 18 și 21 de ani, cercetătorii au folosit imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) pentru a examina activitatea cerebrală în timp ce subiecții au urmărit 14 clipuri video.
Conținutul filmulețelor varia de la videoclipuri muzicale la petreceri și evenimente sportive și a fost conceput în așa fel încât să fie suficient de captivant pentru a menține atenția subiecților.
Participanții au completat Scala Singurătății UCLA, un raport folosit pentru a măsura intensitatea sentimentului de singurătate și izolare socială și au fost împărțiți în două grupuri pe baza rezultatelor: singuri și „nesinguri” (subiecți care nu resimțeau singurătate).
Elisa Baek și echipa sa au analizat modul în care 214 regiuni diferite ale creierului au răspuns în timp la stimulii din videoclipuri, comparând activitatea cerebrală a indivizilor din fiecare regiune a creierului pentru a vedea cât de asemănătoare sau diferite erau răspunsurile lor.
În timp ce oamenii care nu se simțeau singuri erau mai mult sau mai puțin asemănători din punct de vedere neurologic, indivizii care aveau un sentiment puternic de izolare scocială, indiferent de câți prieteni aveau, erau mai predispuși să prezinte răspunsuri cerebrale unice.
„Rezultatele noastre sugerează că persoanele singure percep lumea într-un mod diferit față de semenii lor, lucru care poate contribui la acea senzație că nu sunt înțeleși, tipică singuraticilor“, a menționat psihologul Elisa Baek.
Singurătatea poate fi înfricoșătoare și nu întotdeauna evidentă
S-au observat cu precădere diferențe în modul în care reacționează creierul persoanelor singure, atât prin comparație cu persoanele „nonsingure“, cât și comparativ cu alte persoane singure.
Nu este clar, potrivit cercetătorilor, dacă modul unic de gândire al persoanelor singure este cauza sau rezultatul singurătății, dar sentimentul că nu sunt înțelese poate cu siguranță să influențeze relațiile pe care le pot construi.
„Faptul că observă că nu au nimic în comun cu alte persoane, fie ele singuratice sau nesinguratice, face chiar mai dificilă obținerea conexiunii sociale. Singurătatea poate fi înfricoșătoare și nu întotdeauna evidentă pentru cei din jurul nostru. Iar acea senzație de deconectare poate afecta sănătatea mentală și fizică“, au subliniat autorii studiului.
Persoanele singure nu înțeleg conexiunile sociale
Un alt studiu de mici dimensiuni a arătat că sentimentul de singurătate afectează modul în care ne percepem prietenii, cunoștințele și persoanele necunoscute.
Printr-o analiză detaliată a testelor de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), cercetătorii au demonstrat că persoanele care au un sentiment puternic de izolare socială simt că prietenii și cunoștințelor lor sunt distante și tind să fie confuze în privința conexiunilor sociale.
Potrivit cercetătorilor, creierul uman are capacitatea de a reține și de a gestiona informații despre grupurile sociale mari, cum ar fi culturi, națiuni sau categorii etnice, la care o persoană poate să aparțină sau cu care poate să interacționeze.
De asemenea, are abilitatea de a înregistra date despre relațiile sociale, precum și despre modul în care se simte acea persoană în cadrul acestor relații. Practic, creierul reține informații despre cine suntem noi în relație cu alții și cum percepem aceste legături sociale în contextul nostru personal. Iar creierul persoanelor care resimt frecvent sentimentul de izolare sau deconectare socială ar putea prezenta o activitate neuronală diferită sau o reprezentare neurală care reflectă această stare de singurătate.
Zona creierul care stochează harta cercului social
Studiul a analizat o anumită parte a creierului, numită cortex prefrontal median (CPM), care joacă un rol important în modul în care percepem și gestionăm relațiile sociale. CPM stochează o „hartă” a cercului nostru social, alcătuită pe baza gradului de apropiere dintre noi și cei din jurul nostru.
Persoanele care se simt mai singure tind să perceapă o distanță emoțională sau socială mai mare între ele și cei din jurul lor. Această percepție se reflectă în modul în care funcționează cortexul prefrontal median, adică în nivelul de activitate al acestei zone a creierului.
Astfel că există o corelație între starea de singurătate resimțită și modul în care funcționează această parte specifică a creierului, indicând astfel că aceasta poate juca un rol important în experiența socială a indivizilor.
Participanții la teste au fost rugați să se concentreze asupra a 16 persoane diferite: ei înșiși, cinci prieteni apropiați sau membri ai familiei, cinci cunoștințe și cinci celebrități. În timp ce aceștia își exprimau sentimentele de singurătate și gradul de apropiere față de fiecare persoană, activitatea cerebrală le-a fost monitorizată de către cercetători.
Singurătatea ne face să percepem diferit relațiile de prietenie
S-a observat că, atunci când s-au concentrat asupra persoanelor apropiate, scanările cortexului prefrontal median (CPM) arătau că activitatea cerebrală a voluntarilor era similară cu cea înregistrată în timp ce s-au concentrat asupra propriei persoane. Acest lucru sugerează că, din punct de vedere neurologic, modul în care creierul procesează informațiile despre sine și despre persoanele apropiate poate fi asemănător.
Singurătatea poate fi resimțită dureros. Află aici ce putem face în funcție de vârstă
Această asemănare era însă mai puțin evidentă în cazul persoanelor care se descriau ca fiind mai singuratice. Acest lucru poate indica o diferență în modul în care acești oameni procesează informațiile sociale. Mai mult decât atât, activitatea cerebrală a singuraticilor era similară atunci când se concentrau asupra prietenilor și celebrităților, lucru care poate însemna că simt la fel de puțină aropiere socială față de prieteni și rude, cum simt față de persoane necunoscute, așa cum sunt celebritățile.
Totuși, cercetătorii menționează că studiul a inclus un eșantion mic de persoane și că nu știu încă dacă această activitate cerebrală declanșată de relațiile sociale este cauza sau rezultatul singurătății.