Ce putem face pentru a tolera singurătatea de sărbători

Să spui că este bine să eviți sentimentul de singurătate este asemănător cu sfatul de a nu ne stresa. Nu e ca și cum asta ne propunem: să ne simțim singuri sau stresați. Singurătatea de sărbători este cu atât mai dificilă când fie avem o imagine a „sărbătorilor perfecte”, fie în istoricul nostru obișnuiau să arate altfel. Cu atât mai mult, în acești ani post-pandemici, singurătatea are multe spații goale în care se poate insinua. Așadar, iată cum poți trăi cu singurătatea de sărbători.

Singurătatea este o experiență personală

Singurătatea nu se poate măsura cantitativ, ea nu depinde de numărul prietenilor, ai membrilor familiei sau popularității pe care o avem. Ea se măsoară calitativ ca expresie a intensității sentimentului de deconectare socială, emoțională sau ambele, resimțit de o persoană.

Există singurătate în doi, există singurătate în mijlocul petrecerii și al artificiilor, în mijlocul familiei sau al prietenilor cei mai buni. Există momentul acela în care simțim un spațiu gol în care se așezăm privindu-ne, cumva, din exterior.

„«Sunt aici, dar nu mă vedeți.» Este ceea ce îmi spuneam cel mai des chiar și în momentele fericite: o zi de naștere, o petrecere, o seară în club. Și adevărul este că te simți un ciudat că poți gândi și simți astfel în momente precum acelea. Îți spui că e ceva în neregulă cu tine. Și nu îi dai de cap. Nu îți dai seama ce lipsește.

Mie mi-a luat foarte mult timp să îmi răspund, retoric, la prima afirmație cu care am început. Adevărul este că ceilalți nu mă «vedeau» cum aveam eu nevoie pentru că nu mă arătam nimănui. Nu știam să fiu eu însămi, nici să mă accept pentru ceea ce sunt. Când te dezvălui parțial, ești văzut parțial. Din experiența mea, singurătatea nu dispare, dar poate deveni o umbră.” povestește Emilia, 41 de ani.

Singurătatea, din păcate, pe termen lung are efecte negative asupra sănătății fizice și psihice deopotrivă. Ea declanșează sau agravează bolile cardiovasculare, scăderea sistemului imunitar, depresia.

Prefă-te până chiar îți iese…

De multe ori am auzit sfaturi precum „zâmbește chiar dacă nu simți asta și îți vei păcăli creierul să creadă că îți este mai bine”. Un astfel de sfat pare să adâncească mecanismele care stau la baza singurătății: deconectarea de sine și purtarea unor măști în fața celorlalți pentru a nu ne dezvălui.

Sentimentul de singurătate nu odată ne va convinge să evităm anumite situații sociale, să ne construim niște mecanisme de apărare care ne vor împiedica să ne conectăm cu ceilalți, să ne facem noi relații, să le aprofundăm pe cele existente.

Mai mult, ne vom înconjura de oameni predispuși acelorași emoții, considerând că doar ei ne pot „înțelege”. Vorba americanilor „it’s like the blind leading the blind” (Este ca și cum un orb încearcă să ghideze un alt orb).

Răspunsul nu este mimarea unor emoții, nici izolarea – care are efectul de a adânci sentimentul de singurătate. Când ne izolăm o facem pentru că avem sentimentul că ceilalți nu ne pot înțelege și accepta, iar această separare are efectul de a ne convinge că aceasta este realitatea.

Este un mecanism similar cu al fobiilor. Când simțim o frică puternică față de ceva anume și vom evita acel ceva, am făcut pasul către fobie. Practic, nu permitem realității să ne contrazică frica ci ne ghidăm după propriile acțiuni (evitarea, retragerea) pentru a ne confirma că acel „ceva” este periculos.

Vindecarea singurătății începe cu tine

Nu sună ancorat în realitatea definiției de „singurătate”, nu? Cum să vindec singurătatea eu cu mine? Se spune că între așteptările noastre fanteziste și puțin sănătoase este aceea de a ne găsi pe cineva care să „mă facă fericit/ă”. Cu toate acestea, chiar și în cea mai sănătoasă relație pentru tine (mai devreme sau după un timp, când euforia începutului trece) te vei simți la fel de fericit cum te simți când ești singur.

Vindecarea singurătății înseamnă să te uiți întâi în tine, la nevoile tale, la lucrurile pe care vrei să le ai în viața ta și să îți faci strategii pentru a le obține. Fix ca rezolvarea problemelor. Când avem probleme, căutăm soluții, iar la viața noastră sigur ne-am confruntat cu o serie de probleme… acum rezolvate. Deci avem capacitatea de a găsi soluții.

De ce avem nevoie pentru a ne simți mai puțin singuri? În primul rând, de a ne permite să fim noi înșine. Este imposibil să diminuăm sentimentul de singurătate cât timp vom ține în umbră o parte din noi – de regulă, partea pe care o considerăm vulnerabilă, slabă, necorespunzătoare, dificil de acceptat/înțeles/tolerat de alții. Doar odată cu curajul de a ne dezvălui complet vom putea învăța să găsim oamenii care ne pot fi alături așa cum avem nevoie… pentru a nu ne mai simți singuri.

„Este foarte dificil ca bărbat să mă confesez cu astfel de emoții precum singurătatea, tristețea, deznădejdea, teama… Cel puțin în educația mea au fost catalogate drept semne de vulnerabilitate. Un soi de (deja celebrul) «băieții nu plâng». Astfel de mesaje au devenit parte din mine în totală contradicție cu nevoile mele și emoțiile resimțite.

Așadar în public arătam mereu ceea ce credeam că se așteaptă din partea mea. În particular mă simțeam izolat pe o insulă. Nu mai aveam încredere nici în cei foarte apropiați precum partenera de cuplu, gândindu-mă că mă place pentru că nu mă cunoaște… În prezent fac terapie și încerc să mă aliniez cu tot ceea ce reprezint eu, să accept eu în primul rând ceea ce simt și ceea ce sunt și, cumva, să rescriu mesajele pe care le-am primit de mic. Dar singurătatea rămâne pe fundal. Încă.” povestește Paul, 38 de ani.

Cum să nu îți adâncești singurătatea de sărbători

Un ghid prescurtat al recomandărilor de sărbători în combaterea sentimentului de singurătate l-am regăsit succint prezentat pe o pagină de social media a scriitorului Matt Haig. Chiar vă recomand spre lectură, în această vacanță de sărbători, cea mai recent publicată cartea lui – „Biblioteca de la miezul nopții”.

O parte dintre spusele lui includeau: nu este obligatoriu să te întâlnești cu oameni care sunt toxici sătătății tale mentale, emoționale; nu trebuie să cheltuiești bani mulți pentru a acoperi un gol (interior); nu trebuie să îți schimbi rutina sănătoasă; nu trebuie să încerci să intri compulsiv în „spiritul sărbătorilor”.

Pe scurt, de sărbători, elimină orice începe cu „trebuie” și are un efect disfuncțional: să mă văd cu membrii familiei care îmi creează disconfort, să gătesc șapte feluri de mâncare (eventual să și mănânc în mod competitiv), să recurg la orice comportament de „anesteziere” pe moment a emoțiilor – consum de alcool, shopping exagerat etc.

Tot de sărbători avem obiceiul să ne rememorăm viața cu neajunsurile ei, în special sub egida lui „și-a mai trecut un an”. Mai ales anul acesta care a fost chinuit, cu provocări incomode și nedorite, cu restricții și numeroase incertitudini putem evita o astfel de evaluare.

Anul acesta a fost pentru noi toți un exercițiu de supraviețuire în absența ordinii sau a „firescului” cu care eram obișnuiți. Un an al adaptărilor, în cel mai bun caz. Dar nu este un an al bilanțurilor ci al întoarcerii către sine, poate mai mult acum, în perioada sărbătorilor.

Ieșirea din zona de confort combate singurătatea de sărbători

Cum spuneam, resursele sunt la noi, iar izolarea nu este o soluție, ea doar ne convinge că singurătatea este unica noastră opțiune. Evitarea singurătății care are forma izolării de ceilalți presupune deseori un risc emoțional: expunerea cu șansa unei respingeri.

Din acest motiv, este de evitat contactarea foștilor iubiți, încercarea de a iniția o nouă relație acum sau expunerea forțată la situații dificil de gestionat. Dacă resimțim singurătatea, comportamentul nostru va fi de evitare. De aceea, ieșirea din zona de confort nu trebuie să fie forțată, extremă.

Să încercăm să facem rost de invitații la petreceri poate fi o activitate frustrantă. Totodată, cei cu sentimentul de singurătate au tendința de a subestima implicarea prietenilor lor sau interesul pe care aceștia îl au față de ei. Așadar, dacă primim o invitație de la un prieten, fie el și un simplu amic, putem să o acceptăm întrucât prezența noastră este dorită (altfel, nu primeam invitația).

Dacă putem fi cu cineva, chiar și on-line în condițiile date, ne putem permite să acceptăm această variantă. Fără judecăți, fără alte nemulțumiri, fără a adăuga stres. Poate nu e mereu „așa cum ne-am imaginat”, dar uneori e important să știm să primim, să ne conectăm la ceea ce avem aici și acum.

Dacă vorbim despre cei care au un partener sau familie în jur și cu toate acestea sunt copleșiți de sentimentul de singurătate, poate nu ar trebui să mai joace același rol de „totul este ok cu mine” ci să facă pași în direcția îmbunătățirii conexiunii măcar cu o persoană dintre cei prezenți în jur.

Dacă este chiar partenerul de cuplu, faceți un efort conștient de a purta discuții deschise, de a rememora momente plăcute, chiar de a vă uita peste fotografii vechi și a vă reaminti povești plăcute din trecut.

Un pas important este ieșirea din obișnuința de a vă cenzura, ascunde, limita prezența în fața celorlalți. Ei nu vor ști niciodată de ce aveți nevoie până nu spuneți și cereți. Iluzia că partenerul ne poate „simți” și ghici gândurile sau emoțiile doar creează mai multă distanță între noi.

Cum să tolerezi mai bine izolarea și singurătatea de sărbători

Există câteva lucruri pe care le putem face pentru noi de sărbători, pe care le-am mai auzit, le știm… și le evităm cu înverșunare, deși singurătatea este o problemă cu care ne confruntăm. Practic, ne dorim să fim semnificativi pentru alții, dar ne sabotăm spunându-ne fie că „fiecare le știe pe ale lui” și că oamenii nu se conectează ușor sau că nu sunt atât de interesați de noi.

În realitate, de multe ori, nu ne permitem ca noi să fim semnificativi pentru noi înșine. Uneori în viață suntem singuri, fără partener, fără a avea familia aproape, fără prieteni disponibili în momentul respectiv. Dar în astfel de momente noi suntem cei care renunțăm la propria persoană.

Refuzăm să fim alături de noi înșine, să facem un efort pentru a ne consola, pentru a ne aduce puțină bucurie sau liniște. Ca și cum… „dacă nimeni nu e prezent, eu încetez să mai contez”. O astfel de atitudine va sedimenta singurătatea.

Fă-ți un cadou

Nu cheltui în exces din obligație, pe cadouri menite să bifeze o activitate. Cumpără un cadou dacă simți dorința de a oferi, iar acesta poate fi și simbolic. Dar cel mai important lucru, cumpără-ți ție un cadou. Din nou, fără excese financiare, dar cu atenție la ce ți-ar face plăcere și ce te-ar bucura.

Gătește pentru tine

Știi deja că spiritul sărbătorilor nu stă în ouă înroșite, fripturi și cozonaci. Ți le poți cumpăra dacă poftești, așa cum îți poți găti fix ce ai poftă să mănânci.

Dacă gătitul te relaxează și îți face plăcere, chiar poți apela cu încredere la această îndeletnicire, cu atât mai mult când gătești pentru cineva foarte important: pentru tine.

De multe ori evităm această activitate sub pretextul „nu am pentru cine să gătesc”. Ca și cum am spune din start că noi suntem cel mai puțin semnificativi și ultimii pentru care merită să gătim…

În alt scenariu, o masă de Paște cu o pizza și popcorn poate fi la fel de relaxantă, dacă de asta ai chef.  

Ancorează-te în prezentul de aici și de acum

Ieși din casă, fă o plimbare în parc, caută străzi pe care nu ai obiceiul să mergi și permite-ți să privești cu curiozitate în jur. Dai voie astfel minții tale să se conecteze la prezent și să iasă din cercul acelorași gânduri.

Când ne plimbăm pe aceleași trasee cu care suntem obișnuiți, dăm voie minții să evadeze din prezent, intrăm în automatisme. Dacă în schimb vei alege să mergi pe străzi pe care nu le frecventezi, vei fi mai atent la pașii tăi, la tot ceea ce este în jur.

Nu evita contactul cu ceilalți

Renunță la a contabiliza cine te sună și cine nu îți dă mesaj, preia tu inițiativa. Contactează acele persoane care îți vin în minte, pe care ai vrea să le auzi, care îți dau o stare pozitivă. O faci pentru tine, în primul rând.

Singurătatea de sărbători nu este un sentiment care se evaporă pur și simplu, ci care presupune un angajament pe care ni-l luăm față de noi înșine de a ieși, ușor, din zona noastră de confort, indiferent de ce formă are ea: a izolării, a retragerii, a tristeții legate de neîmplinirea unor dorințe și nevoi.

De Paște, nu mai renunța la tine

De aceste sărbători, propune-ți să fii cu tine înainte de toate, să te vezi cu compasiune și blândețe, să accepți că ești un om la fel de valoros ca toți ceilalți, care merită lucruri bune.

Lasă autocritica și resentimentele, observă-le când apar și adu-ți mintea în prezent. Găsește activități care te relaxează, fie că este vorba despre o carte sau un serial. Renunță la iluzia sărbătorilor ideale și învață să nu mai renunți la tine.