De ce nu este recomandată prietenia cu un fost iubit

Încheierea unei relații amoroase atrage deseori după sine regrete, suferință, anxietate și chiar depresie. Iar toate acestea necesită vindecare, ce nu poate avea loc în preajma fostului partener. Prietenia cu un fost iubit este deseori idealizată și pierdem din vedere etapele de care avem nevoie înainte de a o putea lua în considerare.

Te-am pierdut, dar nu de tot…

Nu este simplu să acceptăm o pierdere, mai ales când vine vorba despre o relație atât de personală precum cea de iubire. Indiferent de motivele care au cauzat despărțirea, chiar dacă noi suntem cei care am inițiat-o, emoțiile dificile nu ne ocolesc, iar procesarea lor este necesară pentru a putea merge mai departe.

Procesul care urmează unei despărțiri de persoana iubită este asemănător celui de doliu, relația dintre noi fiind „entitatea” care a murit. Iar etapele doliului sunt următoarele: negarea, furia, negocierea, depresia, acceptarea. Undeva după sedimentarea acceptării și a continuării drumului propriei vieți, putem să ne gândim dacă avem loc și pentru prietenia cu un fost iubit.

Atunci când căutăm să rămânem într-o relație cu partenerul de care ne-am despărțit, ne blocăm în zona în care nu acceptăm realitatea și refuzăm să dăm drumul iluziilor pe care (poate) ni le-am făcut în relația respectivă. Nu acceptăm pierderea, finalul, pe care uneori le considerăm drept eșecuri. Ne mințim că tranziția ar fi mai ușoară dacă celălalt nu dispare definitiv. Încercăm să facem față pierderii transformând-o în orice altceva, doar o pierdere nu. Procedând astfel, nu ne dăm nouă timpul și spațiul necesare vindecării.

Provocări emoționale în prietenia cu un fost iubit

Una dintre certitudinile unei despărțiri este că fiecare dintre cei doi parteneri, mai devreme sau mai târziu, în ritm propriu, va merge mai departe și va intra într-o nouă relație amoroasă.

Sănătos pentru fiecare dintre noi este ca la finalul oricărei relații să ne acordăm un răgaz, să avem răbdare să ne vindecăm, să procesăm relația încheiată, cu bune și rele, să învățăm lecțiile, să revenim către noi și nevoile noastre.

Deseori, în schimb, nu se întâmplă așa. Sărim etape, ne agățăm de zicale precum „Cui pe cui se scoate” și ajungem prea repede într-o nouă relație pentru a evita suferința încheierii celei precedente, pentru a primi din nou validare, pentru a acoperi eșecul. Cu certitudine, vom intra în noua relație cu tot bagajul emoțional rămas din cea anterioară și cu teama, pe care singuri ne-o confirmăm, că nu ne putem descurca (emoțional) singuri.

Un „ajută-mă să uit sau să mă vindec” inconștient spus unui nou partener, nu va duce la relații mai bune, mai sigure, mai securizante afectiv. Din contră, ne vom sabota orice șansă de a face lucrurile diferit pe viitor.

Ținând cont de multiplele moduri prin care trecem prin despărțiri, această reangajare amoroasă poate surveni mai rapid la unul dintre parteneri. Iar în acest caz, cum trăiește persoana care consideră că este sănătoasă prietenia cu un fost iubit, confruntarea cu această nouă realitate? Cât timp nu am parcurs etapele despărțirii, noua iubire a fostului partener, la care acceptăm să rămânem martori, nu face decât să ne adâncească rănile.

Nu ne putem vindeca reciproc

Una dintre minciunile pe care ni le spunem este că ne putem ajuta reciproc să depășim mai ușor o despărțire. Desigur, partenerul tău poate avea calități importante (cele care, de altfel, te-au ținut în relație cu el) dar asta nu înseamnă că acele calități îți sunt utile în perioada despărțirii. Mai mult, te pot ține agățat emoțional în relația respectivă. Pe scurt, odată ce ne-am despărțit, avem nevoie de distanță, de timp și de răbdare. Nu de celălalt.

Uneori, dacă noi am inițiat despărțirea, putem fi „încercați” de sentimente de vină care, în cele din urmă, ne fac manipulabili, transmițând totodată mesaje duplicitare: „plec, dar rămân aici”. Vrem să ușurăm suferința celuilalt, să ne simțim mai puțin vinovați, să facem ceva pentru ca partenerul să nu ne „urască”.

În fiecare despărțire trebuie să ne asumăm decizia și faptul că fiecare își va trăi suferința proprie, că este o perioadă dificilă, iar rolul nostru este de a ne ocupa de noi, nu de celălalt.

Poate sentimentele tale amoroase s-au evaporat, iar acest lucru face mai simplă despărțirea pentru tine. Cu atât mai greu îi va fi celuilalt să rămână captiv, expus acestei răceli emoționale, transformate în „prietenia cu un fost iubit”. La finalul unei relații, discuțiile sunt importante și au rol de clarificare. Totuși, puterea lor este limitată: nu șterg suferința, iar în funcție de capcanele emoționale ale fiecăruia dintre noi, ne pot fi utile sau foarte puțin utile.

Spre exemplu, dacă partenerul tău trăiește cu teama de abandon, explicațiile tale nu îi vor putea contrazice credințele toxice despre sine. Trebuie să știi când să te retragi pentru a nu pica într-o capcană izvorâtă din „intenții bune” înțelese greșit.

Fiecare dintre noi își știe (sau nu) propriile limite

Când vine vorba despre prietenia cu un fost iubit pot exista situații „fericite”. Respectiv, aceia dintre noi care reușesc să mențină o relație cordială, să facă fiecare parte din viața celuilalt, să conserve aspectele sănătoase (și lipsite de romantism) ale relației. Aici intervin însă limitele sănătoase pe care, de cele mai multe ori le confundăm.

Limita sănătoasă înseamnă că emoțional nu mă mai activează celălalt, mă pot bucura de împlinirea lui amoroasă cu o altă persoană (așa cum aș face pentru oricare prieten) și, la rândul meu, sunt împlinit în viața pe care o duc (sau lucrez la acest aspect).

O confuzie a acestei limite înseamnă că nu sunt atent la nevoile mele, nu accept suferința, mă chinui să accept viața amoroasă a fostului partener și mă prefac că totul este ok ca să dau dovadă de „maturitate” sau sofisticare. Pe scurt, nu sunt deloc atent la mine, iar în ceea ce privește prietenia cu un fost iubit, „ceva” este mai bine decât nimic.

În astfel de situații, undeva în mintea noastră, rămâne speranța că poate reușim să îl determinăm să reia relația cu noi, că poate mai avem șanse. În felul acesta, ne refuzăm vindecarea și ne împiedicăm să mergem mai departe pe drumul nostru.

Când funcționează prietenia cu un fost iubit

„Pentru ca prietenia cu un fost iubit să fie autentică și sănătoasă, „amândoi trebuie să fiți capabili să recunoașteți ceea ce a funcționat, dar mai ales ceea ce nu a funcționat în cuplul vostru”, spune Dr. Christine Selby, profesor de psihologie la Universitatea Husson. Tot ea spune că este necesar ca o prietenie solidă să fie cea care v-a adus inițial împreună, prietenie care ar putea fi restabilită după despărțirea amoroasă atunci când amândoi înțelegeți și acceptați că niciunul dintre voi nu vrea să continue relația de iubire acum sau mai târziu.

Dr. Sherrie Campbell, autor și psiholog clinician, afirmă că pentru a putea ajunge la relația de prietenie cu un fost iubit, sunt necesare minim șase luni, preferabil un an, de lipsă totală de contact cu celălalt. Cheia aici este depășirea suferinței și abilitatea de a-ți putea vedea fostul iubit într-o altă relație. Pe scurt, evitarea geloziei. Iar dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci prietenia este imposibilă.