Psihoterapia experiențială a unificării. Ce este și cui i se potrivește

Alegerea unui psihoterapeut poate fi dificilă. Pentru că există foarte multe tipuri de terapie, iar informațiile despre ele pot fi uneori greu de obținut, am demarat o serie de articole despre principalele tipuri de psihoterapie disponibile în România. Pentru a afla mai multe despre ce este, cum funcționează și cui i se potrivește psihoterapia experiențială a unificării, am stat de vorbă cu Marta Șipoteanu, psiholog și psihoterapeut cu formare în psihoterapie experiențială.

Psihoterapia experiențială a unificării (PEU) e o metodă de psihoterapie românească, care poate fi individuală sau de grup, dezvoltată de Iolanda Mitrofan, fondatoare a Societății de Psihoterapie Experiențială Română și a Institutului SPER.

Metoda are rădăcini în filosofia existențială și în gândirea fenomenologică, motiv pentru care pune accent pe trăirea și transformarea ființei umane, care este „liberă și responsabilă de propriul destin”, după cum spune Iolanda Mitrofan.

Psihoterapia experiențială este centrată pe dezvoltarea și transformarea personală. Are în vedere nu numai vindecarea, înțeleasă ca diminuare a unor simptome, și nu numai reechilibrarea psihocorporală și socială, ci și dezvoltarea personală și creșterea capacității de conștientizare a sinelui și de schimbare în așa fel încât persoana să se poată adapta la contextul prezent.

Procesul terapeutic bazat pe metoda psihoterapiei experiențiale a unificării are ca scop maturizarea psiho-spirituală.

*Marta Șipoteanu, psiholog și psihoterapeut cu formare în psihoterapia experiențială a unificării FOTO: Arhiva personală*

Ce este psihoterapia experiențială a unificării

Principiul de bază al psihoterapiei experiențiale este experiența aici și acum, care îi permite persoanei intrate în terapie să-și conștientizeze propriile percepții, emoții, gânduri și trăiri, spune Marta Șipoteanu, psihoterapeut experiențialist. „Atunci când se poate conecta cu propriul eu, persoana va fi capabilă să se pună în acord cu semnificațiile sale interne și externe și să le resemnifice”, adaugă ea.

Un alt principiu al acestui tip de psihoterapie este acțiunea, atât la nivel mental, cât și comportamental. „Noi experimentăm, adică acționăm în plan intern, și proiectăm, adică gândim, analizăm, concepem strategii, iar apoi creionăm toate aceste lucruri în universul nostru din prezent”, mai spune Marta Șipoteanu.

Cu alte cuvinte, e o metodă care ajută oamenii să vadă într-o lumină mai amplă ceea ce gândesc, după care restructurează aceste gânduri și le transpun în noi tipuri de comportament, care să-i ajute să se adapteze mai bine la mediu.

„Terapeuții experiențialiști consideră că lucrul cel mai important de protejat la om este unicitatea sa. Fiecare dintre noi dispune de un potențial latent care se cere valorificat. Astfel, focusul este să deblocăm spontaneitatea, autenticitatea, capacitățile creative, cu scopul apropierii omului de sine. Sunt încurajate trăirea și simțirea emoțiilor și exprimarea experienței prezente.”
Marta Șipoteanu, psihoterapeut experiențialist

Psihoterapia experiențială se aplică și individual, dar și la nivel de grup. Metodele folosite în terapia de grup sunt similare celor din terapia individuală, dar grupurile au, în plus, beneficiul dat de sprijinul pe care îl oferă colectivul și referința că oamenii nu sunt singuri în provocările pe care le înfruntă.

„Grupul oferă ocazia reflectărilor, participanții își pot da feedback în legătură cu felul în care își gestionează procesele și își trăiesc stările. În plus, spațiul sigur pe care grupul îl oferă aduce persoanei oportunitatea de a fi provocată diferit. Prezența celorlalți poate activa alte conținuturi decât o poate face terapeutul singur”, explică Marta Șipoteanu.

Cele mai multe grupuri de psihoterapie experiențială a unificării au între 6 și 12 participanți, iar temele lucrate în grupuri sunt variate: de la teme legate de dezvoltare personală – prin tehnici creative, expresivitate, art-terapie – până la teme specifice psihoterapei – dependențe, doliu, anxietate socială sau depresie.

La ce să te aștepți

Psihoterapia experiențială a unificării se aseamănă cu alte tipuri de psihoterapie în ceea ce privește abordarea trecutului unei persoane, doar că, aici, deschiderea către trecut are rolul de a-l integra și de a-i da o altă semnificație în prezent.

„Ca și cum trăim o experiență trecută, dar o trăim aici și acum, cu percepția și maturitatea de acum. În felul acesta, ne putem reconecta cu un aspect al personalității noastre sau cu o emoție care nu a avut spatiu să ajungă la maturitate, dând formă acestei laturi a ființei noastre prin expresivitate. De exemplu, poți fi provocat să îți imiți furia ori să te prefaci că ești o teamă de-ale tale”, spune psihoterapeutul Marta Șipoteanu.

Relația terapeutică este, și în psihoterapia experiențială, la fel ca în toate psihoterapiile, instrumentul principal care îl poate conduce pe client către autonomie și vindecare.

Psihoterapia experiențială a unificării nu se limitează la un cadru clasic de analiză și de discuție terapeutică, ci integrează și procese și exerciții care au ca scop să provoace spontaneitatea și autenticitatea persoanei. Printre aceste exerciții, pe care terapeuții le pot folosi în timpul ședințelor, se află jocuri de rol, imagerii ghidate, întrebări de tipul „ce ai face în situația asta?” ori „ce anume din personalitatea ta se simte provocat aici?”.

Specific psihoterapiei experiențiale a unificării este să lucreze cu corpul. Se fac exerciții de respirație și descărcare afectivă, însoțite de imagerie simbolică. Poți vizualiza, de exemplu, cum îți expiri stresul și tensiunea acumulate în relațiile din viața ta sau în relație cu o versiune mai tânără a ta.

Principalele metode și tehnici psihoterapeutice folosite de terapeuții experiențialiști sunt:

Metafora, un instrument des întâlnit în procesul terapeutic experiențialist, care are ca scop deschiderea emoțională, contactul cu experiențe din trecut sau din prezent. De exemplu: „Mă simt ca și cum aș fi închisă într-o colivie”.
Tehnica scaunului gol, care presupune dialog cu părți din sine sau cu alte persoane, într-un cadru simbolic. Clientul este încurajat să-și imagineze că pe scaunul de lângă el ia loc fie o parte a lui, fie o persoană din viața lui, fie cineva care nu mai este în viață.
Imageria ghidată (sau dirijată) presupune a crea sau a recrea în plan imaginativ un scenariu sau o experiență din viața clientului. Terapeutul ghidează clientul folosind formulări de tipul: „Te invit să închizi ochii, să te relaxezi și să-ți imaginezi o cameră în care intră un copil. Acel copil ești tu. Ce i-ai spune? Ce simți în momentul acesta?”.
Exerciții de respirație, prin care clientul e încurajat să dea afară tensiunea, energia și emoțiile reprimate, în timp ce se conectează la propriul corp.
Desenul, care e o tehnică expresiv artistică și are ca scop contactul cu emoțiile, dar și contactul cu sine. „Te invit să desenezi viața. Cum arată? Ce culori are? Ce simboluri introduci?”.

Psihoterapeutul Marta Șipoteanu spune că folosește deseori metafora în cabinet, inclusiv pentru a forma relația terapeutică, și îmărtășește care e metafora pe care o preferă:

„Procesul nostru terapeutic îl asemui cu o călătorie către necunoscut. O să te invit să îți imaginezi, alături de mine, că în fața ta este o pădure care pare înfricoșătoare, dar în același timp fascinantă, prin misterul care o învăluie. Tu știi că de partea cealaltă a pădurii te așteaptă ceva mult visat, așa că îți faci curaj și intri în pădure însoțit de mine. Pe tot parcursul drumului, eu îți voi fi sprijin, mă voi asigura că ești în siguranță, te voi îndruma, dacă simți că te rătăcești, ne vom opri să ne odihnim, dacă simți, te voi încuraja să te bucuri de călătorie și să te conectezi cu toate emoțiile și simțirile, voi fi acolo necondiționat. Tu vei stabili ritmul călătoriei, va fi așa cum ai tu nevoie să fie. În momentul în care ieșim din pădure, te va aștepta acel lucru care te-a determinat să începi acea călătorie și anume vindecarea și autonomia. În acel moment îmi voi lua rămas bun de la tine, deoarece nu mai ai nevoie de mine în continuarea drumului. Știi deja ce ai nevoie să faci, ai căpătat toate instrumentele de care ai nevoie pentru a merge mai departe pe drumul vieții tale.”

Cât durează și ce frecvență e recomandată

Psihoterapia experiențială are la bază noțiuni împrumutate din psihoterapia Gestalt, din psihodramă, analiză tranzacțională, existențialism și psihoterapia rogersiană. Prin urmare, chiar dacă terapeutul folosește în cea mai mare parte instrumente experiențialiste, acesta poate aborda în cadrul ședințelor de psihoterapie și elemente din terapia cognitiv-comportamentală, a traumei, psihanaliză și altele.

Terapeuții existențialiști mizează pe ideea că, întrucât clienții sunt diferiți, e important ca abordarea terapeutică să fie una potrivită nevoilor acestora și care, la nevoie, să integreze și elemente din alte școli terapeutice.

Psihoterapia existențială a unificării este una de lungă durată. Se desfășoară în ritmul clientului și în funcție de nevoile lui, pentru a-și atinge obiectivele setate. Frecvența recomandată este de o ședință pe săptămână.

Tarifele pentru psihoterapie individuală și de cuplu sunt cuprinse între 150 și 300 de lei, iar pentru terapia de grup variază între 150 și 400 de lei.

Cui i se potrivește

Deși oricine poate beneficia de pe urma ședințelor de psihoterapie experiențială, Marta Șipoteanu spune că acest tip de terapie se potrivește cel mai bine persoanelor deschise să trăiască și să simtă provocările emoționale, mai puțin să le proceseze cognitiv.

Totodată, se potrivește celor care sunt curioși să se descopere prin metafore și jocuri creative și care au flexibilitatea de a vedea lumea și viața.

„De multe ori, ne mulțumim să ne înțelegem rațional problemele și să spunem: Ok, deci din cauza asta sunt dependent!, iar procesul se termină acolo. Psihoterapia experiențială oferă deschidere către cauza problemelor, așa încât să readucem în prezent rănile pe care să le vindecăm. De aceea, oricine alege psihoterapia experiențială s-ar simți mai confortabil, în timpul procesului, dacă ar fi pregătit să se accepte la nivel de emoție și de semnificație a ei.”
Marta Șipoteanu, psihoterapeut experiențialist

Psihoterapia experiențială este potrivită aproape oricui: cupluri, familii, adolescenți, copii, seniori, tineri, persoane cu diverse tulburări – cum ar fi cele de alimentație sau unele tulburări psihice, în tratarea anxietății, depresiei, stimei de sine, imaginii de sine, a doliului psihologic.

În plus, pe lângă psihoterapia individuală și de grup, psihoterapia experiențială a unificării se pretează și mediilor organizaționale, unde se pot ține workshopuri și teambuildinguri de dezvoltare personală.

Dacă vrei să afli mai multe despre psihoterapia experiențială a unificării, poți citi cărțile recomandate de psihoterapeutul Marta Șipoteanu: