Alegerea unui psihoterapeut poate fi dificilă. Pentru că există foarte multe tipuri de terapie, iar informațiile despre ele pot fi uneori greu de obținut, am demarat o serie de articole despre principalele tipuri de psihoterapie disponibile în România. Pentru a afla mai multe despre ce este, cum funcționează și cui i se potrivește psihoterapia analitic existențială, care stă împreună cu logoterapia, am stat de vorbă cu Petre Rădescu, psihiatru și psihoterapeut.
Psihoterapia analitic existențială și logoterapia au fost create de psihiatrul austriac Viktor E. Frankl, cunoscut pentru cartea Omul în căutarea sensului vieții, în engleză cu titlul Man’s search for meaning.
Logoterapia, care a fost a treia școală vieneză, este o formă de psihoterapie care a urmat pe de o parte psihanalizei lui Sigmund Freud și, pe de altă parte, psihologiei individuale a lui Alfred Adler. Inițial, a fost gândită ca o formă complementară de terapie pentru primele două, pentru a completa lacunele din școlile existente.
Ulterior, austriacul Alfried Längle a fost cel care a dezvoltat analiza existenţială de la nivelul de „completare” a psihoterapiilor tradiţionale de până atunci într-o metodă de psihoterapie de sine stătătoare.
Psihoterapia analitic existențială presupune o abordare fenomenologică și are ca scop sprijinirea persoanei de a ajunge la o trăire liberă, la o atitudine autentică și la un comportament responsabil față de sine, față de ceilalți și față de propria lume.
Ce este psihoterapia analitic existențială și ce este logoterapia
Analiza existențială este un proces terapeutic prin care se sondează, evaluează și restructurează acțiunea, experiența și atitudinea din prezent și din trecut a clientului, având în vedere responsabilitatea lui ca persoană, pe de o parte, și responsabilitatea de a găsi valori intrinseci, pe de altă parte.
Mai simplu spus, scopul este ca cel care intră în terapie să ajungă să facă ce se poate face mai bine într-o situație concretă dată și să fie împăcat cu asta.
Logoterapia, așa cum a fost gândită ea de Viktor Frankl, este un fel de cupolă – o cupolă a sensului, care se putea aplica oricărui tip de psihoterapie. „Adică ok, sunt sănătos din punct de vedere psihic, am ajuns la un echilibru din punct de vedere psihic, și ce fac cu viața mea, la ce bun? Adică pe ce să-mi consum viața? Frankl vedea asta ca un fel de cupolă de orientare”, explică Petre Rădescu, psihiatru și psihoterapeut cu formare în analiza existențială.
Inițial, logoterapia a fost văzută ca formă de terapie. Astăzi, însă, este văzută mai degrabă ca o metodă de consiliere în problema sensului.
Pentru a diferenția și mai bine partea de psihoterapie existențială de cea de logoterapie, Petre Rădescu dă un exemplu: „Să zicem că mi-am luat o mașină nouă. Ea e bună, funcționează bine, e frumoasă. Apoi se strică, o repar, funcționează din nou, dar eu stau cu ea în fața blocului sau mă plimb numai prin cartier, că n-am unde să mă duc cu ea. Să meargă mașina bine și să fie funcțională ține de partea de analiză existențială, care e componenta de psihoterapie, iar a avea unde mă duce, a mă bucura, pentru că să zicem că trebuie să mă duc la Iași să rezolv o problemă, asta ține de logoterapie, pentru că face sens”.
Motivația sensului – logoterapia – este așadar una dintre componentele analizei existențiale. Dar analiza existențială cuprinde încă trei motivații care sunt fundamentale în viața noastră. Una este să pot să fiu, alta este să îmi placă viața, iar cea de-a treia este să am voie să fiu așa cum sunt eu.
O altă componentă a analizei existențiale este partea de însoțire. „Asta înseamnă că stau pe lângă cineva cu care trec printr-un moment greu. Ca terapeut, acolo nu intervin, nu am componentă de terapie, nu am componentă de consiliere, ci doar stau cu clientul pentru că-i e greu și, prin prezența mea, îl ajut să-i fie mai ușor”, explică Petre Rădescu.
„În momentul de față, analiza existențială are trei componente: componenta de terapie propriu-zisă, în care fac să funcționeze sistemul ca să pot să scot ce se poate mai bine dintr-o situație de viață concretă – deci nu din fabulații, nu din proiecții, nu din ce-a fost în copilărie, ci ce pot să scot din ce e acum, în momentul prezent, componenta de logoterapie, care e dinamica de sens, adică la ce duce bun ceea ce fac, și componenta de însoțire, în care eu, ca terapeut, nu fac nimic activ, practic stau pe lângă tine și împărtășesc cu tine greul pe care-l duci.”
Petre Rădescu, psihiatru și psihoterapeut cu formare în analiză existențială
Psihoterapia analitic existențială folosește fenomenologia, adică încearcă să descopere structura experienței, așa cum este reprezentată în conștiință – plecând de la fapte și căutând esența lucrurilor – și se bazează pe dialog. „Întrebi întotdeauna Ce vrei să spui? Uite, eu am înțeles asta, la asta te referi, despre asta este vorba?”, detaliază psihoterapeutul Petre Rădescu.
Cele trei elemente, de terapie, consiliere și însoțire, sunt diferite. Terapie înseamnă că psihoterapeutul și clientul lucrează împreună cu sopul de a găsi, pentru client, niște resurse pe care acesta nu le are. Consiliere înseamnă să înveți să îți folosești mai bine resursele pe care le ai. Însoțire înseamnă că terapeutul nu acționează, ci doar stă alături de client și împărtășește cu acesta greul pe care-l duce. În practica din cabinet, cele trei elemente se intercalează.
La ce să te aștepți
Psihoterapia analitic existențială lucrează mult în prezent, pentru rezolvarea problemelor, și doar în unele cazuri, când e necesar, merge către trecut. „Depinde cum simte terapeutul. În cazul meu, în ultimii ani, cred că 80-90% din muncă este despre prezent. Dacă vine un client de 40 de ani care are o problemă acum, nu mă duc să văd cum a fost în copilărie”, spune Petre Rădescu.
O persoană care alege să intre în psihoterapia analitic existențială ar trebui să se aștepte, în cabinet, la un demers care îmbină pragmatismul cu empatie.
„E un pragmatism empatic, așa i-aș zice. Adică e o orientare cât se poate de clară pe rezolvarea problemei, așa cum este în cognitiv-comportamentalism, dar totul se face ținând cont de faptul că suntem persoane, că suferim, că avem dificultăți, că avem slăbiciuni. Cu toții avem nevoia de a vorbi cu celălalt și de a ne înțelege unii pe alții ca persoane care trăim, suferim, ne bucurăm, le facem pe toate împreună.”
Petre Rădescu, psihiatru și psihoterapeut cu formare în analiză existențială
Psihoterapia analitic existențială poate lucra cu teme pentru acasă sau nu, în funcție de profilul clientului. În cabinet, psihoterapeutul poate folosi diferite instrumente de lucru.
Metoda de bază în psihoterapia analitic existențială este Analiza Existențială Personală (AEP), prin care se lucrează la nivelul experienței subiective (adică personale) și al emoțiilor activate, și include patru pași, care se referă la percepții, evaluări, atitudini (decizii) și posibile acțiuni față de situație.
Psihoterapeutul Petre Rădescu o explică: „Metoda are patru pași: percepția și analiza percepției, apoi dinamica ce apare din percepție și înțelegerea fenomenului, după care fac ordine în valorile mele și le pun într-un sistem de care sunt mulțumit, apoi vine partea de expresie, de comportament: ce spun, cui spun, cum spun, în ce context și așa mai departe”.
Analiza existențială lucrează și cu alte instrumente, unele specifice acestui tip de psihoterapie – cum este „trecerea prin poarta morții”, care este tehnica principală de abordare a anxietății de anticipare – dar psihoterapeutul poate folosi și exerciții împrumutate din alte tipuri de psihoterapie, pe care le adaptează principiilor analitic existențiale.
„Eu, de exemplu, la workshop-uri folosesc un exercițiu împrumutat din psihodramă, dar îl fac în sistem analitic existențial, adică totul se transformă într-un fel”, spune Petre Rădescu.
Ceea ce este însă nelipsit în psihoterapia analitic existențială este mobilizarea libertății personale.
„Cred că asta este central – că în majoritatea covârșitoare a situațiilor pot fi liber, ca om. Exemplul dat de Frankl se referă la libertatea în fața morții. El spune că nu poți fi liber în ceea ce se va întâmpla, dar poți fi liber prin atitudine. Prin atitudine, pot să mă împac cu situația și, în felul acesta, forța de constrângere psihică din situație dispare”, detaliază psihoterapeutul.
Cât durează și ce frecvență e recomandată
De regulă, psihoterapeutul cu formare în analiza existențială stabilește ca primele ședințe să fie unele de evaluare reciprocă. Ulterior, în funcție de contextul de viață al persoanei, terapia poate fi de scurtă, medie sau de lungă durată.
„Dacă vine cineva cu o tulburare de panică și cu o structură nevrotică în spate, deci nu cu un aspect de tulburare de personalitate, terapia poate să dureze și o ședință, două, trei. De regulă, o personalitate nevrotică nu puternic dizarmonică se așază undeva într-un an și jumătate-doi. Dacă e vorba despre o tulburare de personalitate, acolo e nevoie de ani”, explică Petre Rădescu.
Totuși, atrage atenția psihoterapeutul, scopul terapiei nu este doar să elimine problema pe moment, ci ca persoana care intră în terapie să și înțeleagă ce s-a întâmplat, în așa fel încât, data viitoare când se va confrunta cu o situație dificilă, să poată să o prevină și să nu mai ajungă într-o situație de criză.
„Se poate ca terapia să dureze o perioadă, poate fi o zi sau șapte ani, după care să mai urmeze ședințe de consiliere sau de însoțire.”
Petre Rădescu, psihiatru și psihoterapeut cu formare în analiză existențială
În general, au nevoie de partea de însoțire persoanele care au situații de viață pe care nu le pot schimba. De exemplu, o persoană care are o depresie legată de mediu – nu poate schimba locul de muncă sau nu poate schimba situația familială în următorii doi-trei ani, așa că are nevoie de însoțire în acea perioadă.
Ședințele individuale în psihoterapia analitic existențială durează 50 de minute și sunt săptămânale. Există și ședințe duble, de o oră și jumătate, care se folosesc la terapiile de cuplu sau la consilierea de cuplu.
În unele situații, mai dificile pentru pacient, ședințele pot avea o frecvență mai mare, de două-trei ori pe săptămână. Spre finalul terapiei, ședințele trec la două săptămâni, apoi au loc o dată pe lună, după care se mai pot face la trei luni și, în cele din urmă, la nevoie.
Tarifele pentru o ședință individuală de analiză existențială sunt între 150 și 500 de lei, iar pentru terapiile și consilierile de cuplu pot fi între 200/250 și 700 de lei.
Există însă și situații în care poți merge gratuit la psihoterapeut. Află de aici ce trebuie să faci pentru asta.
Cui i se potrivește psihoterapia analitic existențială
Psihoterapia analitic existențială se potrivește oricui, de la persoanele care pur și simplu vor să-și îmbunătățească viața la cele care au tulburări de personalitate sau patologii mai severe.
Cei care aleg acest tip de psihoterapie pot să nu aibă un obiectiv clar definit în minte, ci pur și simplu să aibă senzația că nu le place viața lor, că nu înțeleg ce li se întâmplă în ultima vreme, că vor să schimbe ceva, dar nu știu ce, că vor să aibă relații mai bune cu copiii sau cu partenerii lor – toate acestea fiind probleme de viață obișnuite.
Alte persoane pot să vină cu un scop clar, de exemplu după ce au experimentat senzații de panică, depresie, după ce au fost diagnosticați cu tulburare bipolară sau au făcut o psihoză.
Pentru toate aceste persoane, psihoterapia analitic existențială poate găsi soluții.
„Pleacă din zona de normalitate, unde e vorba despre a mă bucura mai mult de viață, de a mă simți mai liber în ceea ce fac, de a înțelege mai mult, de a simți mai bine perspectivele către care să mă duc și care mă reprezintă sau de a înțelege trecutul, istoria de viață, și se duce înspre zona de patologie, în toate direcțiile.”
Petre Rădescu, psihiatru și psihoterapeut cu formare în analiză existențială
Totuși, atrage atenția Petre Rădescu, există și terapii dificile, cum este terapia persoanelor cu tulburare de personalitate borderline, unde e nevoie ca doi-trei terapeuți să colaboreze.
Dacă vrei să afli mai multe despre analiza existențială, poți citi cărțile recomandate de psihiatrul și psihoterapeutul Petre Rădescu:
- Omul în căutarea sensului vieții, de Viktor Frankl
- Voința de sens, de Viktor Frankl
- Teoria și terapia nevrozelor, de Viktor Frankl
- Dumnezeul neștiut, de Viktor E. Frankl
Între timp, citește aici despre alte tipuri de psihoterapie:
Psihoterapia cognitiv-comportamentală
Psihoterapia integrativă a traumei
