Alegerea unui psihoterapeut poate fi dificilă. Pentru că există foarte multe tipuri de terapie, iar informațiile despre ele pot fi uneori greu de obținut, am demarat o serie de articole despre principalele tipuri de psihoterapie disponibile în România. Pentru a afla mai multe despre ce este, cum funcționează și cui i se potrivește analiza tranzacțională, am stat de vorbă cu psihologul și psihoterapeutul Cezara Dașu.
Analiza tranzacţională a fost fondată de către Eric Berne, un psihiatru canadian format iniţial ca psihanalist. Berne și-a propus să dezvolte o abordare de lucru care să permită reciprocitatea relației, în care atât terapeutul, cât și clientul au contribuții la fel de importante.
Analiza tranzacțională este o psihoterapie care susține dezvoltarea și schimbarea personală, iar obiectivul ei este creșterea autonomiei persoanei. Cele trei direcții de dezvoltare pe care le implică autonomia, conform analizei tranzacționale, sunt: capacitatea noastră de conștientizare, spontaneitatea și intimitatea.
- Conștientizarea – abilitatea de a trăi în momentul prezent, percepându-l fără întrerupere. Mulți dintre noi, fără să ne dăm seama, evităm să trăim în momentul prezent o mare parte din timp. Ruminăm în legătură cu trecutul și facem planuri de viitor.
- Spontaneitatea – abilitatea de a nu ține cont de opțiunile familiare și deprinse, și de a alege ceea ce pare a fi adecvat momentului. Unul dintre riscurile spontaneității, care este o aventurare în necunoscut, este imprevizibilitatea. Imprevizibilul produce adesea o anxietate de care suntem tentați să ne ferim, prin alegerea opțiunilor familiare.
- Intimitatea – presupune expunerea vulnerabilităților personale către ceilalți: să arătăm ce gândim, simțim și facem cu adevărat, fără a avea nevoie să arătăm ceea ce ne închipuim că cealaltă persoană dorește sau îi poate face față. Intimitatea este un lucru foarte riscant, posibil doar cu un număr limitat de oameni și doar în anumite perioade, dar ne oferă șansa de a fi apreciați pentru ceea ce suntem. Intimitatea presupune un proces de asumare riscant, pentru că putem fi respinși.
Cei mai mulți oameni întâlnesc blocaje în una sau mai multe dintre aceste trei direcții de dezvoltare, iar aici intervine rolul analizei tranzacționale: acela de a ne ajuta să ne confruntăm cu astfel de provocări.
Ce este analiza tranzacțională
„Ca teorie a personalității, analiza tranzacțională ne oferă o imagine asupra modului în care oamenii sunt structurați din punct de vedere psihologic. Pentru a realiza acest lucru, ea ne oferă un model cu tripartit care ne ajută să înțelegem cum interacționează oamenii, cum își exprimă ei personalitatea în plan comportamental și ce impact interpersonal are acest comportament. Acest model – numit modelul stărilor eului – schițează experiențele timpurii semnificative (starea de Copil), influențele importante din partea celorlalți (starea de Părinte) și integrarea acestora într-o realitate funcțională aici și acum (starea de Adult)”, spune Cezara Dașu, psihoterapeut cu formare în analiză tranzacțională.
Un alt concept important cu care se lucreză în analiza tranzacțională este scenariul de viață, adică modul în care s-au format tiparele actuale de funcționare pe care le folosim în mod repetat și care pot avea rezultate dureroase.
Aceste stări ale eului (de copil, de părinte și de adult), în care fiecare dintre noi se poziționează în viața prezentă în funcție de context, împreună cu scenariul de viață, prefigurează dificultățile interne și cele de relaționare cu ceilalți care pot apărea atunci când nu sunt satisfăcute nevoile timpurii.
Principiile pe care se bazează analiza tranzacțională sunt: că oamenii sunt ok, demni de atenție și merită să fie tratați cu demnitate, că oamenii sunt activi în luarea de decizii pentru propriile vieți și că oamenii se pot schimba prin înlocuirea modelelor de comportament prescrise de scenariul de viață asumat în copilărie.
„Cel mai important dintre principiile umaniste ale analizei tranzacționale este respectul pentru sine însuși și pentru celălalt. Eu sunt ok, tu ești ok, este o idee care pare înșelător de simplă. De fapt, ea este complexă și sofisticată. Este ușor să considerăm că avem valoare, până când circumstanțele contestă acele lucruri pe care se bazează stima de sine. Este ușor să acceptăm drept înnăscute bunătatea, decența, precum și dreptul celorlalți de a fi respectați, atunci când credem că ei merită ajutor și o viață mai bună. Dar, inevitabil, din când în când cei mai mulți dintre noi eșuăm în mod semnificativ. În astfel de momente, evitarea autocriticii în favoarea unei evaluări oneste a neajunsurilor și motivelor care le stau la bază poate constitui o sursă valoroasă de autosupervizare și învățare.”
Cezara Dașu, psihoterapeut cu formare în analiza tranzacțională
Cât despre schimbarea terapeutică, ea este posibilă atunci când clientul este motivat, când psihoterapeutul folosește abordarea potrivită, când obiectivele sunt realiste și când mediul oferă sprijin suficient.
„Berne a considerat că ființele umane au o tendință înnăscută către sănătate, atât psihică, cât și fizică. Terapeutul are doar de îndepărtat barierele pentru ca persoana să se dezvolte natural în propria direcție. Așadar, sarcina terapeutului este de a identifica părțile sănătoase din personalitatea fiecăruia, să le hrănească și să le întărească potențialul. Vindecarea, în analiza tranzacțională, înseamnă că nu mai suntem înclinați să repunem în scenă trecutul prin desfășurarea jocurilor psihologice sau prin repetarea mesajelor scenariului de viață, ci suntem liberi să trăim în prezent, să ne expunem intimității, să învățăm din greșeli și să ne îndeplinim potențialul”, explică Cezara.
La ce să te aștepți
În analiza tranzacțională, psihoterapeutul folosește observarea și intuiția, pe care le combină cu teorii și rațiuni terapeutice clare. „Diagnoza și mare parte din terapie reprezintă o chestiune de acuitate și observare, plus sensibilitate intuitivă. Terapeutul este de asemenea interesat de utilizarea terapeutică și adecvată a umorului, în special ca mijloc de a invita starea de Adult a eului clientului pentru a reevalua o situație, o credință, un cadru de referință”, spune Cezara Dașu.
Un instrument distinctiv folosit în analiza tranzacțională este contractul terapeutic, care se stabilește pe parcursul primelor ședințe. „Dacă nu se încheie un contract înseamnă că nu este analiză tranzacțională. Terapeutul va petrece o perioadă considerabilă de timp formulând un contract terapeutic clar, care să poată fi reamintit cu ușurință atât de către client, cât și de terapeut”, mai spune Cezara.
Pentru stabilirea contractului, terapeutul îl întreabă pe client care este obiectivul pentru care a venit la terapie, cum își vor da seama cei doi – terapeut și client – că obiectivul a fost atins, la ce ar trebui să renunțe pentru a-și atinge obiectivul, cum ar putea să se implice pentru a-și atinge obiectivul și ce rol vrea clientul să aibă terapeutul pentru a-l ajuta să-și atingă obiectivul. Pe măsură ce terapia progresează, contractul poate fi modificat, pentru că apar noi obiective.
Încă de la primele ședințe, în care se stabilește relația terapeutică, obiectivele și contractul, clientul este ajutat să își acceseze mai mult lumea lui interioară și experiența lui percepută.
După ce identifică principalele trăsături ale scenariului de viață ale clientului, următorul pas este analiza principalului joc psihologic (sau jocuri, dacă sunt mai multe) din acest scenariu.
„Acest joc menține clientul blocat în scenariu. Scenariul este desfășurat prin intermediul jocurilor psihologice. Atunci când oamenii joacă aceste roluri, ei renunță la autonomia lor în favoarea asumării rolurilor familiale”, explică Cezara Dașu.
Scenariile sunt transgeneraționale, adică transmise de la o generație la următoarea, și sunt coercitive, pentru că pretind adaptare și supunere, nu decizia liberă. Prin urmare, influențează principalele momente decisive din viața noastră și efectele care vor apărea mai târziu.
După ce terapeutul îl ajută pe client să își cunoască în profunzime felul în care experimentează dificultățile și să-și analizeze legăturile cu istoria sa personală, terapia intră într-o nouă etapă, numită decontaminarea adultului, în care clientul va trebui să-și examineze felul în care se vede pe sine și lumea înconjurătoare în mod constant, ca să poată dezvolta noi perspective.
„Majoritatea oamenilor se agață insistent de modalitățile uzuale de a vedea lucrurile. Încercarea de a păstra legătura cu ceea ce este bine-cunoscut reprezintă o caracteristică a naturii umane. Familiarul oferă mai multă siguranță decât necunoscutul. Confruntarea cu sistemul de convingeri și identificarea punctelor sale slabe este solicitant. Acest fapt generează anxietate și frică.”
Cezara Dașu, psihoterapeut cu formare în analiza tranzacțională
Cât durează și ce frecvență e recomandată
Prognosticul și durata acestui tip de psihoterapie depind de client, de obiectivele lui, de structura lui de personalitate și de dificultățile psihologice cu care se confruntă. Analiza tranzacțională poate fi folosită în psihoterapia de scurtă durată, în lucrul de durată medie și în psihoterapia de profunzime.
În opinia Cezarei Dașu, așteptarea că schimbarea va apărea într-o perioadă de timp relativ scurtă poate să alimenteze deziluzia, atât pentru client, cât și pentru terapeut. „Trăsăturile de personalitate și tiparele consolidate de gândire, simțire și comportament nu sunt atât de permeabile la schimbare”, spune psihoterapeutul.
Pentru cei care aleg analiza tranzacțională, frecvența recomandată este de minimum o ședință pe săptămână, dar nu există o limitare în acest sens.
Pentru terapia individuală, tarifele sunt, în general, între 100 și 250 de lei per ședință.
Cui i se potrivește analiza tranzacțională
Analiza tranzacțională se folosește pentru lucrul individual, de grup, cu familia sau cuplul. Oricine poate să-și lucreze problemele într-o psihoterapie cum este analiza tranzacțională.
„Majoritatea oamenilor au zone de viață insuficient de funcționale din cauza scenariului de viață. Analiza tranzacțională poate fi experimentată de oricine trece prin probleme personale, de la relații nesatisfăcătoare până la dificultăți profesionale sau diferite forme de anxietate și depresie.”
Cezara Dașu, psihoterapeut cu formare în analiza tranzacțională
Singurele persoane cărora nu li se recomandă analiza tranzacțională sunt cele care refuză să se autoanalizeze sau să ia în considerare perspective noi, cele care vor să primească pasiv ajutor, în loc să fie parteneri activi și egali în terapie, cele care nu au abilitatea de a-și stăpâni propriile sentimente, pentru că alunecă în propriul univers emoțional, cele care nu se implică în terapie pentru că intră în analiză la sugestia altor persoane, cum ar fi un medic sau un partener care a emis un ultimatum.
Dacă vrei să afli mai multe despre analiza tranzacțională, poți citi cărțile recomandate de psihologul și psihoterapeutul Cezara Dașu:
- „Ce spui după Bună ziua? Psihologia destinului uman”, de Eric Berne
- „Jocurile noastre de toate zilele”, de Eric Berne
- „Pe urmele pașilor mei”, de Răzvan Nicula
Între timp, citește aici despre alte tipuri de psihoterapie:
Psihoterapia cognitiv-comportamentală
