Hipnoterapia. Ce este și cui i se potrivește

Hipnoterapia. Ce este și cui i se potrivește

Alegerea unui psihoterapeut poate fi dificilă. Pentru că există foarte multe tipuri de terapie, iar informațiile despre ele pot fi uneori greu de obținut, am demarat o serie de articole despre principalele tipuri de psihoterapie disponibile în România. Deși hipnoterapia nu este psihoterapie, ea poate rezolva probleme actuale care au legătură cu trecutul și, uneori, se folosește în combinație cu psihoterapia. Pentru a afla mai multe despre ce este, cum funcționează și cui i se potrivește hipnoterapia, am stat de vorbă cu Laura Hanganu, hipnoterapeut.

Studiul hipnozei îşi are originea în încercarea unor „vindecători“ – de fapt, șamani sau maeştri de yoga şi zen – de a trata diverse boli prin stimulări senzoriale repetitive. De-a lungul timpului, hipnoza a generat o serie de credinţe şi mituri, cum ar fi asocierea cu forțe oculte sau ideea că hipnotizorul poate prelua controlul asupra hipnotizatului.

Cel care introduce termenul de hipnoză, de la grecescul hypnos (somn), este chirurgul britanic James Braid (1841). El a considerat hipnoza un fel de „somn nervos”, îndepărtând această practică de zona ocultismului și aducându-i utilitatea în domeniul medical. Mai târziu (1866), neurologul francez Hippolyte Bernheim a considerat că hipnoza este un fenomen natural, rezultat al sugestiei, o stare psihologică pe care o poate realiza aproape oricine şi în care sugestibilitatea este crescută.

Cuvintele-cheie atunci când vorbim despre hipnoterapie sunt hipnoză și sugestibilitate. Hipnoterapia este o practică terapeutică care folosește hipnoza ghidată pentru a ajuta un client să intre într-o stare de transă – o stare de conștiență modificată între veghe și somn – și în care apare o sugestibilitate sporită, adică în care capacitatea de a primi sugestii este mai mare decât atunci când ești treaz.

Hipnoterapia nu este psihoterapie și nu este o terapie prin vorbire, având în vedere că în hipnoză nu se vorbește prea mult.

Potrivit Asociației Americane de Psihologie (APA), hipnoza este o procedură în timpul căreia un specialist sugerează unei persoane, în timp ce o tratează, că aceasta experimentează schimbări la nivelul senzațiilor, percepțiilor, gânduri sau comportamentelor. În general, hipnoza include sugestii legate de relaxare, calm și bunăstare. Alte instrucțiuni îi determină pe cei care intră în hipnoză să își imagineze sau să se gândească la experiențe plăcute sau să rememoreze diferite momente din copilărie.

Oamenii răspund la hipnoză în moduri diferite. În timp ce unii descriu hipnoza ca fiind o stare de atenție concentrată, alții spun că se simt foarte calmi și relaxați. Majoritatea oamenilor descriu experiența ca fiind plăcută.

hipnoterapia. Laura Hanganu
Laura Hanganu are certificare de clinical hypnotherapist, obținută în Statele Unite ale Americii. FOTO: Arhiva personală

Ce este hipnoterapia

Pe scurt, hipnoterapia este terapia prin hipnoză. Hipnoza este o stare modificată de conștiență, în care clientul are acces la amintiri, emoții, judecăți, convingeri și tipare mintale de care, altfel, în viața de zi cu zi nu este conștient.

„În hipnoză, omul vine când are un subiect de rezolvat. De exemplu, spune: aș vrea să am mai multă încredere în mine. Ce facem într-o sesiune de hipnoză este să explorăm cauzele, motivele și rădăcina pentru care omul nu are încredere. Pentru că, atunci când te naști, te naști cu încredere și cu o dorință fabuloasă de a explora lumea, de a interacționa cu oamenii, de a face și de a învăța. Dar, la un moment dat, pe parcurs, din cauza condiționărilor din copilărie, a limitărilor, ajungem să nu mai avem încredere în noi. Încrederea există, e parte din noi, iar ce facem prin hipnoză e să dăm la o parte straturile care te fac să crezi că nu poți să acționezi așa cum vrei tu”, explică Laura Hanganu, hipnoterapeut.

Hipnoterapia folosește hipnoza pentru a face regresie, adică o întoarcere în trecut a psihicului uman. Cu ajutorul hipnoterapeutului, care te ghidează, poți face regresie de vârstă, adică în diferite momente din copilărie, poți face regresie la momentul nașterii sau regresie în existențe anterioare. 

Laura Hanganu le explică pe fiecare în parte:

„Regresia de vârstă înseamnă că exploratorul – clientul – merge la diferite momente din copilărie când s-a întâmplat ceva. Dacă clientul are o nevoie exagerată de control, atunci ne propunem să vedem care sunt momentele în care, în copilăria lui, nu s-a simțit în siguranță. Și clientul își poate aminti momente de la 5 ani, de la 15 ani, dar de obicei cărțile se joacă între 0 și 12 ani. Acolo se întâmplă cam tot ce ne ghidează ulterior în viață”, spune Laura.

Apoi, când experimentează regresia la naștere, oamenii simt, de obicei, multă anxietate. „Dacă, într-o stare normală, trează de conștiință, nu poți să ai acces la emoțiile pe care le-ai simțit, ca bebeluș, la momentul nașterii, în hipnoză poți să ai acces la ele, pentru că sunt imprimate în corpul emoțional, mintal și fizic al copilului și le porți cu tine toată viața. Și foarte multe lucruri din ziua de azi vin de la momentul nașterii. Poți să simți anxietate – anxietatea mamei că nu se va descurca, că nu va avea bani să-și crească copilul, că va fi judecată, dacă copilul e născut în afara căsătoriei”, mai spune hipnoterapeutul.

Apoi, un ultim nivel al hipnozei îl reprezintă regresia în existențe anterioare. Aceasta nu este recomandată persoanelor care sunt extrem de vulnerabile și care încă nu își pot gestiona provocările majore din viața de zi cu zi. „Regresiile în vieți anterioare sunt adânc exploratorii, sunt foarte frumoase, sunt profund transformaționale și sunt potrivite, din punctul meu de vedere, pentru oamenii care sunt suficient de stăpâni pe ei și care pot să integreze tot ce trăiesc în aceste regresii. Altfel, pot să creeze multă confuzie”, mai spune Laura Hanganu.

La ce să te aștepți

Structura unei ședințe de hipnoză este compusă dintr-o convorbire preliminară, inducția hipnotică, adâncirea transei hipnotice, dehipnotizarea sau revenirea din transă și, în final, convorbirea post-hipnotică.

Pentru a eficientiza timpul, Laura Hanganu folosește, înainte de ședință, un formular în care clienții sunt încurajați să răspundă la câteva întrebări legate de situația pe care vor să o lucreze în hipnoterapie și de cât de motivați sunt să-și rezolve respectiva problemă.

„Rostul întrebărilor este ca omul să-și seteze o intenție, în așa fel încât să putem să măsurăm rezultatele. Acest formular ne spune – mie și lor – care sunt subiectele subtile cu care se confruntă, fie că e teamă de abandon, de respingere, nevoia de a avea mereu dreptate. Toate aceste lucruri mă ajută să abordez situația în timpul hipnozei, iar pe client îl ajută să știe cu claritate ce vrea, pentru că altfel va fi tentat să spună: Nimic din viața mea nu funcționează! Fă ceva cu bagheta magică și ajută-mă să am viața pe care mi-o doresc!”, spune hipnoterapeutul.

La începutul ședinței de hipnoterapie, există o discuție scurtă, de maximum 15 minute, în care clientul îi împărtășește hipnoterapeutului problema cu care se confruntă și încearcă să își imagineze cum va arăta viața lui odată ce problema va fi rezolvată.

După această discuție, începe sesiunea propriu-zisă de hipnoză. Indiferent că ședința se derulează în cabinet sau online, clientul stă, de cele mai multe ori, întins, pentru a facilita relaxarea.

În partea introductivă, de inducție hipnotică, hipnoterapeutul își folosește tonalitatea vocii și anumite cuvinte pentru a ajuta clientul să se relaxeze. Prin sugestie, clientul își va concentra atenția asupra anumitor părți ale corpului și se va relaxa.

„În hipnoză, ajungi într-o stare în care corpul este adormit, într-o stare profundă de relaxare, și mintea este trează. Persoana este perfect conștientă pe tot parcursul sesiunii, iar la finalul ei își aduce aminte tot ce discutăm. Eu pun întrebări, iar el îmi răspunde, dar este în control tot timpul. E ca și cum ai fi foarte foarte relaxat dimineața în pat, după ce a sunat ceasul. Ai auzit ceasul, l-ai închis și auzi tot ce se întâmplă în jur, dar te focusezi doar pe starea de bine pe care o ai. Pe relaxarea pe care o simți în corp.”

Laura Hanganu, hipnoterapeut

Partea de început a hipnozei, care implică sugestii legate de vizualizare, este una de durată. „Lucrăm cu undele creierului – alpha și theta, care ajută la relaxare – și le punem la lucru în timpul sesiunii, pentru că, pentru a putea accesa partea creierului care se ocupă cu amintiri, oamenii au nevoie să intre în starea de relaxare”, explică hipnoterapeutul.

După această parte de început, hipnoterapeutul folosește diferite metode prin care ghidează clientul să meargă către diferite momente din copilărie când s-a întâmplat ceva relevant pentru problema lui actuală.

„Dacă subiectul sesiunii este aș vrea să câștig mai mulți bani, mergem la momente din copilărie care au legătură cu lipsa banilor sau cu orice fel de blocaj legat de bani. Mintea, în mod intuitiv, te duce la momente care au legătură cu ceva ce mama sau tata au spus sau au făcut. Și acela este momentul în care începem să explorăm”, explică Laura Hanganu.

După explorarea amintirilor, se face ceea ce se numește reframing – reformularea convingerilor. În această etapă, hipnoterapeutul folosește diferite cuvinte-cheie pentru client și le reorganizează în scenarii care îl pot ajuta pe acesta să-și depășească blocajele.

În final, ieșirea din transă este una treptată, însoțită de sugestii de calm, de relaxare, de eliberare completă de gândurile vechi și de bucuria de a trăi. Unii hipnoterapeuți folosesc număratul la ieșirea din transă, dar acest lucru nu este obligatoriu.

După încheierea hipnozei, există o scurtă discuție despre amintirile pe care clientul le-a accesat în transă și despre ce a înțeles diferit, comparativ cu convingerile cu care a intrat în hipnoză.

„Se întâmplă foarte des ca persoanei să-i apară scene din copilărie la care nu se mai gândise sau pe care le înțelesese într-un mod foarte diferit de realitate. De exemplu, poate o persoană are impresia că, la un anumit moment din copilărie, s-a întâmplat ceva aparent amuzant, la care toată familia a râs, dar de fapt copilul a trăit o suferință foarte mare, pe care nu a putut să o exprime la momentul respectiv. În regresia hipnotică, accesezi scena cu totul, în care copilul revede și retrăiește emoția pe care a trăit-o atunci. Ea este observată, înțeleasă, acceptată și vindecată într-o sesiune de regresie.”

Laura Hanganu, hipnoterapeut

În hipnoterapie, temele pentru acasă sunt ceva obișnuit. Exemple de teme pot fi ascultarea unor înregistrări audio, zilnic, între sesiunile de hipnoză, exerciții de eliberare emoțională, ținerea unui jurnal sau realizarea de desene. Hipnoterapeutul stabilește temele în funcție de profilul fiecărui client.  

Transa și sugestia în hipnoterapie

Transa sau inducția hipnotică și sugestia sunt elemente-cheie în hipnoterapie. Hipnoza se referă la inducerea relaxării și regresia pe care o experimentează clientul atunci când se vizualizează în diferite momente ale existenței sale, în timp ce sugestia se folosește atât la început, în etapa de relaxare, cât și la final, după etapa de explorare a amintirilor. Sugestia presupune un scenariu pe care hipnoterapeutul îl folosește pentru a-l ajuta pe client să reformuleze, în termeni mai pozitivi, ideile acestuia despre sine și despre viață.

„În hipnoză explorezi cauza suferinței – când, unde, cum a început, de ce a început? –, nu  descoperi cine știe ce lucruri nemaivăzute și nemaiauzite. Descoperi situații foarte clare de viață, care includ părinți, bunici, unchi, mătuși, profesori care fac și ei ce pot la momentul acela, dar copilul mic, cu mintea lui de atunci, trage niște concluzii care îi afectează apoi toată viața și ajunge să spună mai târziu, la 30, la 40 de ani, că nu are încredere în el. De ce? Pentru că în copilărie s-au întâmplat niște flecuștețe, de fapt, dar din care mintea de copil a făcut un balaur”, spune Laura Hanganu.

Sugestiologia este o parte importantă din hipnoză, cu ajutorul căreia se face reframing-ul, adică schimbarea modului în care sunt privite situațiile, experiențele, evenimentele, ideile sau emoțiile de către persoana care intră în hipnoză.

„Sugestiologia se referă la un script pe care eu i-l recit omului și pe care el stă și îl ascultă. Cuvintele, sugestiile în sine, pot să îi dea un oarecare calm și relaxare, dar nu îl ajută foarte mult, dacă el e orbit, să zicem, de frica de a zbura cu avionul. Mai întâi trebuie înțeleasă cauza, pentru ca omul să se poată elibera de trecut. Dacă mintea este blocată de elemente din trecut, de frici, sugestiile nu pot să pătrundă prin acest zid al vechilor tipare mintale”, mai spune hipnoterapeutul.

„Mulți oameni sunt speriați de cuvântul hipnoză pentru că le dă impresia că nu mai au control asupra lor înșiși sau că terapeutul ar putea să le spună ceva care să le facă rău. Presupunând – dar nu e cazul – că un terapeut chiar ți-ar spune ceva, mintea are nevoie de foarte mult timp ca să accepte o sugestie. Acesta este rolul înregistrărilor pe care eu le dau ca teme pentru acasă, ca omul să le asculte de mai multe ori, ca să pătrundă în mintea lui.”

Laura Hanganu, hipnoterapeut

Sugestibilitatea, adică receptivitatea la hipnoză, variază de la o persoană la alta. În literatura de specialitate se specifică faptul că aproximativ 80% din persoane sunt hipnotizabile, dintre care 3%-10% pot atinge o transă profundă. Totuși, sugestibilitatea poate fi antrenată prin exercițiu și, oricum, spune Laura Hanganu, o sugestibilitate scăzută în sine spune ceva despre client: „Persoanele care cred despre ele că nu sunt sugestibile au o nevoie foarte mare de control. Iar nevoia de control apare când? Atunci când nu ne simțim în siguranță. Ce facem în hipnoză e să explorăm momente din copilărie când persoana nu s-a simțit în siguranță”.

Cât durează și ce frecvență e recomandată

Hipnoterapia este o terapie de scurtă durată, iar durata poate varia în funcție de hipnoterapeut și de nevoile clientului. Laura Hanganu, de exemplu, folosește în general trei sesiuni de hipnoterapie pentru o situație de rezolvat.

„Sunt persoane care își rezolvă problema într-o singură sesiune și sunt ok, asta e ce au avut nevoie, dar, în general, lucrez trei sesiuni pe un subiect. Însă, pentru că lucrăm pe emoții, ramificațiile sunt extinse în toate celelalte aspecte ale vieții. Sunt persoane pentru care acest tip de terapie funcționează foarte bine și vin periodic. Unii vin o dată la trei luni, alții la intervale de șase luni, de un an. Dar este exclus ca un om să vină săptămânal timp de un an, pentru că nu este nevoie de multe sesiuni”, spune ea.

Sesiunile de hipnoterapie au loc la intervale de trei-patru săptămâni, timp în care clientul are de făcut teme pentru acasă. Între sesiuni, unii hipnoterapeuți, cum este cazul Laurei Hanganu, pot avea o discuție telefonică cu clientul.

„Lucrul dintre sesiuni este foarte important. Sesiunea durează o oră și jumătate, dar lucrul între sesiuni – faptul că omul ascultă o înregistrare, că face niște exerciții, că poate ține un jurnal – contează foarte mult și cine face lucrurile acestea are rezultate palpabile. Însă sunt și persoane care nu fac aceste lucruri, pentru că sunt mai comode, și care vin doar în explorare și pentru că le place”, adaugă ea.

Ședința de hipnoterapie durează, de obicei, 90 de minute, iar tarifele sunt în jurul a 500 de lei.

Cui i se potrivește

Hipnoterapia se potrivește oricărei persoane care are o problemă și este dispusă să-și rezolve problema respectivă. Unele persoane intră foarte ușor în transă și au capacitatea de a merge într-o transă profundă, iar alte persoane rămân la un nivel de transă mai superficial. Chiar și acestea, dacă sunt dispuse să colaboreze, pot să acceseze amintiri din copilărie și să le înțeleagă într-un mod diferit.

Temele care se pot lucra în hipnoză sunt foarte variate. De la fobii și frici, cum este frica de avion sau de înălțime, la anxietate, neîncredere de sine, procrastinare sau descoperirea scopului în viață. Unii clienți știu care sunt momentele din copilărie care le creează probleme și blocaje în viața prezentă, așa că vor să le acceseze ca să se poată raporta diferit la ele.

De asemenea, sunt persoane care vor să experimenteze hipnoza fără a avea un obiectiv bine definit sau o problemă pe care să vrea să o rezolve. În astfel de situații, Laura Hanganu întreabă persoana ce anume îi lipsește:

„Dacă ești un om viu pe această planetă, ai provocări. Că ăsta e rolul acestei planete, să-ți dea provocări. Și întrebarea pe care eu o pun este: ce lipsește din viața ta? Atunci, omul își dă seama imediat ce lipsește. Nu are un partener sau nu are suficienți bani sau are probleme cu mama și suferă din cauza asta sau vrea să călătorească, dar are un job cu program fix și nu poate. Și iată problema, iată neînțelegerea dintre inimă și minte. Când ceva lipsește din viața ta, lipsa aceea poți să o adresezi prin hipnoză.”

Laura Hanganu, hipnoterapeut

Totuși, există și persoane care nu pot accesa hipnoza. Persoanele cu epilepsie, cele cu schizofrenie sau alte tulburări psihice care presupun psihoze și orice alte persoane aflate sub orice formă de tratament psihiatric, inclusiv antidepresiv sau anxiolitic, nu pot lucra în hipnoză.    

„Motivul este acela că aceste tratamente blochează niște receptori din creier care nouă ne servesc în hipnoză. Persoanele care iau anxiolitice nu răspund, pur și simplu, la hipnoză”, explică Laura Hanganu.

Hipnoterapia nu este o psihoterapie. Citește aici despre diferite tipuri de psihoterapie:

Psihoterapia cognitiv-comportamentală

Psihanaliza

Psihoterapia integrativă

Psihoterapia integrativă a traumei

Psihoterapia centrată pe persoană

Analiza tranzacțională

Psihoterapia adleriană

Psihoterapia analitică sau jungiană

Psihoterapia analitic existențială

Psihoterapia dialectic-comportamentală

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare