„Ne-am despărțit acum un an, dar abia acum pot merge mai departe.“ Când se încheie, de fapt, o relație?

Deși adesea marcăm finalul unei relații ca fiind momentul în care am decis să îi punem capăt și fiecare a pornit pe drumul lui, ieșirea din relație, din punct de vedere emoțional, poate dura mai mult. Veți spune că unii nu au nicio problemă în a intra în noi relații, de parcă nimic nu îi poate atinge. Evitarea nu ne este utilă, poate fi un bandaj de moment, însă procesul emoțional de vindecare, mai devreme sau mai târziu, va cere atenție. Când se încheie o relație?

Etapele unei despărțiri

Psihiatra de origine elvețiană Elizabeth Kübler-Ross a definit cele 5 etape ale unui doliu, dar aceasta studia agonia unui om bolnav, respectiv etapele parcurse de persoanele care descopereau că au o boală în fază avansată, fără șanse de recuperare. Așadar, persoanele care se confruntau cu iminența morții. Cum finalul unei relații de cuplu înseamnă moartea acestei entități numită relație, etapele doliului sunt parcurse și de către cei care se despart, întrucât pierd ceva semnificativ.

Lauren Ogren, psihoterapeut din California, specializată în terapiile de cuplu și familie, vorbește despre pierderea cursului vieții, așa cum erai familiarizat/ă cu ea, despre deplângerea amintirilor legate de trecut, dar și renunțarea la visurile și dorințele legate de viitorul care includea „acea” relație de cuplu. Fiind vorba despre un doliu în urma despărțirii, etapele lui (negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea) nu sunt liniare, nici predictibile. 

Semne că relația e pe sfârșite

Dacă vorbim despre orice formă de abuz în cuplu, fie că sunt cele mai evidente – precum abuzul verbal sau fizic de orice natură – sau abuzul emoțional, mai subtil, acestea sunt semne clare că este recomandat să părăsim acea relație. Desigur, în timp ce în teorie lucrurile par destul de clare, în practică, alți factori, precum existența copiilor, dependența financiară, lipsa unui mediu social prielnic persoanelor singure sau a unui cerc de susținere format din prieteni și familie, pot îngreuna astfel de decizii care par „evidente”. Motiv pentru care, din exterior, poate părea simplu să spunem „ar trebui să îl/o părăsească”, dar ar putea fi lipsită de compasiune o astfel de judecată.

Semne mai subtile că o relație se apropie de final sunt legate de indisponibilitatea partenerilor unul față de celălalt, absența lor emoțională din cuplu, sentimentul de singurătate retrăit de unul sau ambii parteneri, faptul că nu mai suntem vulnerabili în fața partenerului/partenerei sau deschiși către acesta/aceasta. Una dintre „pietrele de temelie” ale unei relații sănătoase și durabile este confortul și libertatea resimțite de ambii parteneri în a fi cu adevărat deschiși unul cu celălalt și a împărtăși gânduri, convingeri, opinii și dorințe.

Găsește aici un ghid pentru victimele violenței domestice. profilul agresorului, efecte asupra copiilor, unde ceri ajutor.

O relație nu se încheie… când se încheie

Deși încheierea relației este punctată de momentul separării, când este luată decizia de a întrerupe orice comunicare, asta nu înseamnă că ambii parteneri vor traversa perioada doliului în același ritm. Desigur, motivul despărțirii este extrem de important. Dacă unul dintre parteneri a fost nu doar infidel, ci a început o altă relație chiar înainte de a părăsi actuala relație, atunci vinovăția acestuia va fi mascată, luând forma acuzelor la adresa partenerului/partenerei părăsit/e, va fi ascunsă în spatele sentimentului „unui nou început”, entuziasmului și etapei de îndrăgostire.

Să nu uităm că această etapă a unei relații este adesea comparată cu un episod psihotic fiind, totodată, ocazional, declanșatoare a unei decompensări psihotice în persoanele cu structură de personalitate psihotică. Despre aceste aspecte, puteți citi studiul profesorului de origine poloneză, psihiatru și psihoterapeut Katarzyna Prot-Klinger de aici.

În același timp, procesul despărțirii va arăta complet diferit pentru partenerul „abandonat”, care se va confrunta cu șocul noii realități în care nu a avut nimic de spus. Travaliul recuperării are un alt parcurs și altă intensitate.

„Aveam o relație cu Andrei de 6 ani când mi-a transmis că este îndrăgostit… de altcineva. De ceva timp văzusem că relația dintre noi s-a schimbat, încercasem să discutăm, să înțeleg ce se întâmplă și ce putem face, însă punea totul pe seama programului de muncă încărcat și problemelor de sănătate ale mamei lui. Înțelegeam stresul, însă nu era prima dată când traversam perioade stresante. De data aceasta era diferit.

La o confruntare mai dură, în care i-am atras atenția că este absent și reticent în a organiza o vacanță sau a răspunde invitației la nunta vărului său, mi-a spus că el vrea să ne despărțim, întrucât relația noastră nu mai funcționează. Ulterior, am aflat și de ce. Ne-am despărțit brusc, el fugind practic de prea multe explicații sau asumarea propriilor fapte, iar eu timp de aproape un an și jumătate am experimentat depresia cu elemente de PTSD. Pentru mine a fost un șoc ce mi s-a întâmplat. Ceva la care nu m-am așteptat și pentru care nu au existat semne…”, povestește Carmen, 39 de ani, din Sibiu.

De ce este dificilă recuperarea

În procesul de recuperare sunt implicați o mulțime de factori precum durata relației, planurile făcute în cadrul cuplului, dar și stilul de atașament al partenerilor, trăsăturile de personalitate, credințele despre propria persoană, experiențele anterioare și capacitatea de reziliență sau cunoașterea și accesarea cu (mai multă sau mai puțină) ușurință a resurselor personale. 

Spre exemplu, o persoană cu stil de atașament anxios dependent va trăi mai profund teama de abandon și va simți mai intens deprivarea emoțională, factori care vor îngreuna procesul de recuperare. Asemănător, persoanele cu un stil de personalitate dependent sau depresiv vor trăi mai dureros o despărțire, sau cele cu credințe negative despre sine, valoarea personală și dezirabilitate.

În astfel de situații ne va fi mai dificil să renunțăm, emoțional, la relația încheiată și la partener, vom petrece mai mult timp în perioada de negare sau cea de depresie, și vom avea un alt ritm de recuperare. Este important însă să fim blânzi cu noi și să acceptăm că traversăm o perioadă de vulnerabilitate, în care poate resursele noastre sunt limitate.

Câteva sugestii pentru a traversa mai ușor o despărțire

Nu există vreo rețetă pentru a ne scurta perioada de suferință după încheierea unei relații, prin urmare, primul lucru pe care îl putem face în relație cu noi înșine este să fim blânzi cu noi și să ne arătăm compasiune. Nu suntem drepți, nici corecți cu noi, când ne așteptăm să „trecem mai repede peste”, întrucât, în realitate, vom trece „prin”, nu „peste”. Suferința nu are legătură cu meritele celuilalt („nu merită să suferi pentru el/ea”) ci cu propria pierdere, este modul nostru de a descărca durerea și este, cu siguranță, mult mai sănătos decât să o ascundem.

Este important să nu ne evităm sentimentele, acest lucru fiind contraproductiv, spune psihoterapeutul american Joanna Kaminski, specializat în terapia relațiilor de cuplu. Un studiu din 2005 arată că încercarea de a evita gândurile și toate emoțiile cuprinse în suferința unei despărțiri conduc la apariția unui număr și mai mare de gânduri negative comparativ cu împărtășirea acestora într-un grup sau cu o persoană de sprijin (familie, prieteni sau un terapeut).

Deși bărbații sunt considerați ca fiind „mai puțin emoționali”, iar credința este că ei suferă mai puțin la încheierea unei relații, suferința nu are nicio legătură cu genul. Mai degrabă, stereotipul social este ca bărbații să suprime manifestarea emoției. Un studiu interesant din 2015 arată că în timp ce femeile simt mai intens suferința emoțională și fizică, bărbații o simt pentru o durată mai lungă de timp. Un alt studiu din 2021, care a cuprins peste 180.000 de participanți, arată că bărbații vor discuta mai frecvent despre suferințele din iubire în mediul online. 

Tot în perioada următoare unei despărțiri este recomandat să revenim la grija față de propria persoană, care nu înseamnă neapărat vizite la SPA sau vacanțe (deși sunt binevenite), ci poate începerea unui proces terapeutic (mult mai semnificativ și util decât articolele și cărțile de dezvoltare personală, fiind adaptat nevoilor tale), redescoperirea activităților plăcute (hobby-uri poate), sau găsirea unor noi activități.

Evident, un rol pozitiv îl joacă și etapa de transformare personală care poate include ajustări în garderobă sau o schimbare a nuanței părului ori a tunsorii. Însă și micile schimbări (poate ne plac și hainele și părul nostru – alegerile ne aparțin și ne putem bucura în continuare de ele) pot aduce o stare mai bună: schimbarea drumului către birou, o plimbare într-un parc pe care nu îl frecventam, descoperirea unor cafenele sau restaurante. Să nu uităm ce efect benefic are redescoperirea propriei autonomii și a resurselor care pot fi explorate în perioada de singurătate în direcția reconectării cu sine.