Tipuri de relații abuzive, manifestări și soluții ca să ieșim din ele

Dificultatea în recunoașterea unei relații abuzive nu stă atât în faptul că nu vedem semnele care ne atrag atenția ci că, adesea, suntem familiarizați cu astfel de relații și reprezintă un „rău” pe care știm să îl tolerăm. Chiar și așa, iată ce avem de făcut atunci când suntem în dificultate.

Violența domestică

Violența domestică se referă la un tipar de comportamente abuzive care variază de la agresiuni fizice și sexuale la cele psihologice, folosite de o persoană împotriva celei cu care se află într-o relația sa intimă, cu scopul de a deține injust puterea, controlul și autoritatea asupra acesteia. Consecințele sunt grave, de la tulburări psiho-emoționale, răni fizice, chiar și decesul persoanei abuzate. 

Adevărul este că în multe cazuri, cel mai dificil de identificat este abuzul psiho-emoțional, care adesea trece drept o problemă de comportament a agresorului. Înțelegerea acestui comportament te poate ajuta să îl recunoști. 

Abuzul psiho-emoțional

Abuzul de acest tip este considerat drept „ascuns”, subtil sau pasiv-agresiv. Astfel de comportamente includ scandaluri pentru că ai întârziat sau nu ai ajutat cu sarcinile casnice și agresivitatea poate varia de la jigniri, la critică sau la refuzul de a mai vorbi sau refuzul de a face sex drept pedeapsă.

Este cea mai frecventă formă de abuz și, uneori, conversațiile profunde în care are loc crearea intimității emoționale, precum și psihoterapia de cuplu pot fi utile dacă ambii parteneri sunt dispuși să se implice în aceste demersuri. 

Manipularea

Manipularea realității este o formă de abuz și, în acest caz, abuzatorul te va acuza fie că ești prea sensibil/ă, fie că lucurile nu sunt deloc așa cum le vezi tu. Aici există riscul ca persoanele cu răni emoționale profunde să pice în această capcană considerându-se prea „slabe” sau dificile atunci când au emoții precum suferința sau furia.

De altfel, și cei care în dorința de a practica introspecția o fac în exces, activând adesea criticul interior și judecându-se pentru propriile percepții, sunt pasibili să fie derutați când li se dă o altă versiune a realității, fiind dispuși să pună la îndoială propriile percepții. 

Abuzul verbal

Un abuz emoțional mult mai direct este cel verbal și aici mă refer la țipete, jigniri și înjosiri. Când cealaltă persoană te umilește, nu există rațiuni care să justifice un astfel de limbaj. Cei care își critică partenerul/partenera sau îl/o jignește urmăresc copleșirea emoțională a acestuia, sădirea credinței că sunt inferiori lor. Practic, efectul este același cu cel al agresivității fizice, doar că rănile nu sunt vizibile, iar vindecarea nu este posibilă dacă acest comportament continuă. 

Persoanele care au parte de abuz emoțional au o stimă de sine scăzută și în timp le va fi destul de dificil să își regăsească echilibrul. Atunci când persoana cea mai apropiată nu îți oferă sprijin emoțional începi să te simți singur/ă, neputincios/oasă, lipsită de sprijin și siguranță în relația ta.

Într-o relație în care există și copii, dincolo de efectele toxice ale unui astfel de comportament asupra dezvoltării acestora, ei învață și că astfel de comportamente sunt tolerabile și acceptabile. Aici ne putem gândi la decizia (greșită) pe care uneori partenerii abuzați o iau, respectiv: „să rămânem împreună pentru copii”. Nu ar fi rău să ne gândim dacă vrem să creștem copiii în relații abuzive.

Confuzia în abuz

Un tipar des întâlnit în abuzul domestic este cel în care agresorul alternează între comportamentele violente și auto-învinuire însoțită de promisiuni de schimbare. Un astfel de abuzator poate fi un partener plăcut în multe ocazii. Adesea, persoana abuzată rămâne în astfel de relații tocmai pentru că realizează că există și momente bune, pentru care păstrează speranța că se vor perpetua.

Din păcate, fără terapie – care poate fi individuală, de cuplu și de familie când este cazul, precum și un angajament constant al agresorului de a schimba comportamentul și a-l gestiona diferit, nu există șanse ca o astfel de relație să evolueze în bine. Pentru cel/cea care este victimă a unui astfel de abuzator este important să învețe să seteze și să mențină limite sănătoase, iar la nevoie să plece dintr-o astfel de relație,  astfel încât să transmită mesajul că un astfel de comportament nu este acceptat.

În multe situații de abuz emoțional (și absolut în orice situație de violență fizică) separarea definitivă este singura soluție, mai ales când abuzatorul doar promite remedierea comportamentului fără niciun angajament constant către schimbare.  

Cineva care se află într-o relație care îi pune integritatea fizică și viața în pericol trebuie să accepte că pericolul este real și prezent.

Citește aici articolul: Violența în familie – ghid pentru victime: profilul agresorului, efecte asupra copiilor, unde ceri ajutor  

Ce se întâmplă dacă rămânem în relații abuzive

Este necesar să avem în vedere efectele negative asupra sănătății psihice, emoționale și fizice, să nu minimizăm pericolul real pe care abuzurile le au asupra noastră.

Totodată, dacă rămânem în astfel de relații abuzive, de-a lungul timpului ajungem la ceea ce psihologul american Martin Seligman a numit „neajutorare învățată”. În experimentele lui a demonstrat că dacă suntem supuși timp îndelungat unui stimul aversiv (în acest caz, abuzul) învățăm neajutorarea, respectiv nu vom mai încerca să evităm stimulul respectiv, considerându-ne incapabili să schimbăm ceva. Aceasta este și teoria abuzului ciclic cu ipoteza că odată stabilite relații abuzive, acestea au un tipar predictibil și repetitiv. Iar supunerea o perioadă îndelungată la un astfel de tipar, va duce la sentimentul neajutorării.

Desigur, consilierea sau terapia sunt importante însă, în primul rând, preocuparea principală este siguranța. Dacă partenerul/partenera te-a lovit sau te-a amenințat cu o armă, pleacă imediat. Apelează la familie, la prieteni, la un adăpost sau centru de primire în regim de urgență. Dacă ai copii, ia-i cu tine. Dacă te temi, cheamă autoritățile.

Abuzul doar se înrăutățește de-a lungul timpului și dacă problemele rămân nerezolvate și sunt repetitive, viața poate deveni un iad. Așadar, asumă-ți răspunderea pentru tine și copii (dacă aveți) și cere ajutorul de care ai nevoie. Poți face același lucru dacă nu ești tu în această situație, ci o persoană cunoscută.