„Când sunt apatic, nu prea e nimic care să mă motiveze.“ Cum arată și ce pot să transmită semnele de apatie

De multe ori, spui că ești apatic atunci când ești, de fapt, indiferent în legătură cu o anumită situație sau nu ai chef de un anumit lucru. Dar apatia este atunci când nu ai motivație pentru nimic, nu-ți pasă de ce se-ntâmplă în jurul tău și nu mai simți cine știe ce emoție, nici plăcută, nici neplăcută. Starea de apatie poate fi tranzitorie, dar poate fi și un simptom de boală. În ambele cazuri, există soluții, spune psihologul.

„N-am chef de nimic, mă trezesc și nu găsesc niciun motiv să fac ceva. Când sunt apatic, nu prea e nimic care să mă motiveze. Îmi vine să lâncezesc, să stau și să pierd vremea. Nu mă bucură nimic, nu-mi vine să fac nimic, mi-e lene și să-mi strâng farfuria de pe masă. Sunt absent”, spune Costin, un bărbat de 45 de ani din București.

Câteodată, apatia lui durează zile la rând. În acele perioade, în fiecare dimineață, după ce se trezește, îi ia ore bune să se ridice din pat și să facă ceva. „Mie, de exemplu, îmi place să cânt la chitară și, când mă simt mai bine, studiez mult. Dar, când sunt apatic, nici puterea asta nu o mai găsesc. Adică să fac ce-mi place cu adevărat, să iau chitara și să studiez“, mai spune Costin.

În cazul lui, apatia e asociată cu depresia, cu care a fost diagnosticat în adolescență și care, deși s-a mai diminuat, tot îl mai afectează în unele perioade din viață.

„Sunt și oameni care nu au problema asta (n.r. – depresie) și care sunt apatici uneori. Dar eu cred că mă simt mai rău decât cei care nu au și depresie. La mine, toate stările rele sunt mai accentuate de la depresie. Totul pare mai negru și mai fără rost. Am avut perioade în care, deși, teoretic, eram echilibrat, pentru că luam tratament antidepresiv și eram oarecum la suprafață, eram absent și nu-mi venea să fac nimic. Acum nu mai iau tratament antidepresiv de cinci-șase ani, dar apatic tot mai sunt uneori”, explică el.

În ziua în care am vorbit, de exemplu, Costin și-a dat seama de la trezire că va urma o zi în care va fi absent. Avea de făcut ceva care era în intersul lui, un lucru pe care îl așteptase și care, în zilele de dinainte, îl făcuse să se simtă entuziasmat și, totuși, în ziua în care acel lucru avea să se întâmple în sfârșit, nu mai avea chef de nimic. „Îmi venea să stau acasă și să nu fac nimic, m-am trezit lipsit de orice dorință. Cu greu m-am motivat să mă duc să mă spăl, să mă aranjez ca să plec de acasă. Deși știam că e în interesul meu, azi nu mai aveam niciun chef”, mai spune el.     

Ce e apatia și ce spune despre noi

Apatia este lipsa de tonalitate afectivă și interes pentru propria persoană. E ca și cum nu mai ai sentimente sau emoții, iar această indiferență poate să-ți afecteze motivația și să te lase cu senzația că ești detașat de lumea din jur.

În dicționarele de psihologie, apatia este descrisă ca o tulburare de dispoziție. Dispoziția este tonusul afectiv care dă fiecareia dintre stările noastre sufletești o tonalitate agreabilă sau dezagreabilă, făcându-le să oscileze între plăcere și durere. Această tensiune afectivă normală poate să scadă, iar scăderea este în diferite grade.

Din punct de vedere etimologic, spune Carmen Sache, psiholog și psihoterapeut, apatia, care provine din grecescul pathos, este starea de neclintire interioară, de impasivitate, de indiferență, de lipsă a oricărei emoții care animă viața lăuntrică a omului și care generează, firesc, acțiuni și manifestări.

„Dacă, la stoici, apatia era considerată o virtute, alături de ataraxie – înțeleasă ca liniște și netulburare sufletească –, psihologic, apatia este o tulburare a dispoziției și e caracterizată de scăderea tensiunii afective. Cu alte cuvinte, apatia este o stare în care răspunsul emoțional este mult diminuat, în care omul ajunge să nu mai simtă nimic ori să simtă foarte puțin.“

Carmen Sache, psiholog și psihoterapeut

În cartea „101 apărări. Cum se autoprotejează mintea”, de Jerome S. Blackman, apatia este descrisă ca un mecanism de apărare: „Indivizii apatici nu sunt în mod necesar leneși sau negativiști. Această aparentă lipsă de entuziasm îi protejează împotriva dezamăgirilor și/sau anxietății legate de divulgarea prea multor informații personale. Totodată, ei evită astfel atât conștientizarea dorinței de a fi îngrijiți (…), precum și acceptarea dorinței sadice de a controla lumea (fără a fi controlați)”. Opinia îi aparține lui Ralph R. Greenson, psihiatru și psihanalist american (1911-1979) care a studiat apatia în special asupra bărbaților care au participat la război.

Atunci când e persistentă, apatia este invalidantă, pentru că duce la reducerea cantitativă a activității direcționate către un scop a unei persoane, comparativ cu felul în care acea persoană se manifesta anterior. Poate influența comportamentul, emoțiile și interacțiunile sociale.

Semne de apatie

Din exterior, apatia poate fi interpretată cu ușurință drept plictiseală sau lene. Din interior, se simte ca indiferență nu numai la nivel afectiv, în sensul că omul nu mai simte plăcere și nici neplăcere față de nimic din ce i se întâmplă și se întâmplă în viața lui, ci și cognitiv, prin reducerea gândurilor și a comportamentelor autogenerate.

Câteva semne de apatie sunt:

• Lipsa dorinței, motivației și plăcerii;
• Pierderea interesului pentru sarcinile de zi cu zi, dar și pentru hobby-urile sau interesele personale;
• Dificultăți în a arăta interes sau entuziasm în relațiile personale;
• Indiferență față de a petrece timp cu alte persoane;
• Foarte puțină emoție sau schimbări de dispoziție;
• Dificultatea de a depune efort voluntar și de a avea inițiativă;
• Lentoare psihomotorie.

Cei mai mulți oameni experimentează apatie din când în când, mai ales în perioadele stresante. Dar apatia persistentă poate să-ți afecteze relațiile, viața de zi cu zi și starea generală de bine.

Persoana apatică la psiholog

Atunci când ajung în cabinetul unui psiholog sau psihoterapeut, persoanele cu apatie vorbesc despre lipsa oricărui interes și bucurii de a face orice. Nu au dispoziție și disponibilitate să mai facă nici măcar lucrurile care înainte le făceau plăcere. Și nici măcar lucruri dintre cele mai simple ori necesare. Nu au inițiativa și energia de care e nevoie pentru orice fel de acțiune.

Cum spunea și Costin, când e apatic nu are chef nici să se spele, nici să-și ducă farfuria de pe masă până la chiuvetă, dar nici să mai cânte la chitară, marea lui pasiune.

Carmen Sache detaliază starea și contextul în care o persoană apatică poate ajunge în cabinetul unui psiholog: „Un pacient apatic va fi un pacient inactiv, dezinteresat și mai ales demotivat ori nemotivat, mai bine zis, suspendat parcă și suprimat de lipsa voinței și a putinței. Letargia este starea în care acesta se va prezenta în cabinet – adus fie de cei dragi, care reușesc să vadă dincolo de această stare și să o identifice ca atare, ori chiar din propria voință, o zvâcnire a acesteia, dată de conștientizarea faptului că ceva nu este în regulă cu el, dar și de instinctul de conservare, care reușește să-l miște”.

Persoanele apatice care reușesc să ceară ajutorul unui specialist spun că parcă toate emoțiile care înainte apăreau în mod firesc, ca urmare a unui stimul extern ori intern, le sunt amorțite. Ele nu mai reușesc să simtă mare lucru, nici bucuria, nici supărarea, nici frustrarea sau mulțumirea.

Nicio trăire afectivă, pozitivă sau negativă, nu se mai simte cu intensitate ori nu se mai simte deloc:

„Gândurile apaticului sunt mai puține, asta pentru că emoțiile lor sunt aplatizate. Prin urmare, și acțiunile lor se reduc și, atunci când se întâmplă, acestea se desfășoară într-un tempo lent.”

Carmen Sache, psiholog și psihoterapeut

Apatia la persoanele sănătoase

Apatia poate să apară și chiar apare și la persoanele sănătoase, iar atunci este, de cele mai multe ori, o stare tranzitorie. „E firesc să avem de-a lungul vieții perioade în care să ne pierdem interesul ori motivatia, spre exemplu. O perioadă solicitantă, un context de viață încarcat de stres sau oboseala accentuată favorizează apariția apatiei”, spune psihologul.

Chiar și așa, e necesar să acordăm atenție felului în care se manifestă apatia, pentru a ști dacă ascunde sau nu o problemă mai serioasă. Prin urmare, psihologul Carmen Sache recomandă să observăm contextul de viață și de sănătate în care apare apatia, durata acestei stări și modul în care aceasta ne influențează viața de zi cu zi, performanțele și relațiile.

„Dacă impactul asupra vieții profesionale, de familie, ori asupra vieții și dinamicii interioare este major, dacă apatia devine un mod de a fi, de a trăi sau, mai bine zis, de a supraviețui, dacă ne fură capacitatea de a ne bucura și de a simți, de a gestiona situații, de a avea grijă de noi înșine și de cei care ne-au fost lăsați în grijă, dacă ne împiedică să ne îndeplinim responsabilitățile, atunci cel mai probabil că apatia a devenit persistentă și este cazul să cerem ajutor”, atrage atenția psihologul.

Când apatia e un simptom

Atunci când nu este o stare tranzitorie, când nu e cauzată de perioadele stresante sau de anumite evenimente de viață traumatizante, apatia poate să reprezinte un simptom pentru o afecțiune psihică sau neurologică.

Atunci când este un simptom, apatia poate să indice boli precum:

• depresie majoră;
• distimie (tulburare depresivă cu caracter cronic și adesea de intensitate ușor-moderată);
• schizofrenie;
• demență;
• boala Alzheimer;
• boala Huntington;
• boala Parkinson;
• paralizia supranucleară progresivă;
• accident vascular cerebral;
• demență vasculară;
• afecțiuni ale glandei tiroide.

Există însă și alte situații în care apare apatia, fără să fie o stare normală tranzitorie și fără să fie simptom al unei boli, spune psihologul Carmen Sache.

„O altă posibilă cauză poate fi găsită în consumul de substanțe care creează dependență și care, modificând transmisia neurotransmițătorilor, pot altera funcționarea normală a creierului. Consumul de canabis poate produce ceea ce este cunoscut sub numele de sindrom amotivațional, caracterizat prin prezența apatiei, memorie slabă și capacitate redusă de auto-direcționare”, spune ea.

În plus, consumul de iarbă, uneori, te demotivează, îți afectează memoria pe termen scurt, îți scade concentrarea, libidoul și cheful să te vezi cu prietenii și să fii activ. Așa a fost în cazul lui Ștefan, care acum are 40 de ani, dar a început să consume droguri în liceu.

Ceva asemănător se întâmplă și în cazul antipsihoticelor tipice, mai spune psihologul: „acestea, prin reducerea activității dopaminergice, fac ca dopamina să nu circule prin calea mezocorticală, lucru care poate duce la creșterea sau generarea de simptome negative precum apatia”.

Sunt și situații în care apatia poate fi rezultatul unui sistem imunitar slăbit, al lipsei de somn, sedentarismului sau al unei alimentații deficitare, dar și cazuri în care, deși nu reprezintă un simptom, apatia poate fi un semn al unor probleme la nivel de mediu.

Astfel, apatia se poate manifesta la persoanele supuse unui stres constant sau expunerii la stimulări aversive (ridiculizare, critică, sarcasm), în absența oricărei stimulări pozitive. De asemenea, o viziune negativă asupra propriei persoane contribuie și ea la erodarea stării de spirit și a motivației persoanei și poate duce la apatie.

Apatie și depresie: pot merge împreună sau nu

Apatia și depresia au multe în comun și pot fi confundate, dar, spre deosebire de apatie, depresia este o boală care se diagnostichează după un set clar de criterii. Apatia poate fi un simptom al depresiei, dar nu este obligatoriu ca toate persoanele cu depresie să experimenteze acest simptom. De asemenea, nu este obligatoriu ca o persoană apatică să sufere și de depresie.

„Apatia și depresia sunt două sindroame care au simptome comune, printre care afectarea motivației, oboseala, hipersomnia, reducerea inițiativei și a efortului voluntar, componenta afectivă, inerția, lipsa energiei și lentoarea psihomotorie. Acest fapt poate face dificilă diferențierea lor“, spune psihologul.

Un studiu publicat în The Journal of Neuropsychiatry arată că, dacă apatia este definită ca o motivație diminuată care nu poate fi atribuită unui nivelul scăzut de conștiință, unor deficiențe cognitive sau unei suferințe emoționale, depresia, dimpotrivă, implică suferință emoțională considerabilă, evidențiată prin tristețe, anxietate, agitație, insomnie, anorexie, sentimente de inutilitate și deznădejde, precum și, în unele cazuri, gânduri recurente legate de moarte.

„O persoană depresivă care are un comportament evitant ori suicidar nu va fi apatică, asta pentru că apatia presupune absența acțiunii îndreptate către atingerea unui scop, pasivitate și dezinteres chiar pentru propria viață ori moarte”, mai spune psihologul Carmen Sache.

Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5) și Inventarul de Depresie Hamilton, un instrument de evaluare a severității simptomelor depresive, se referă la apatie ca la un aspect al depresiei, dar unul care poate necesita o abordare diferită a tratamentului la unii pacienţi.

Ce poți să faci în caz de apatie

Dacă semnele de apatie – ale tale sau ale unei persoane apropiate – întârzie să dispară, deci dacă suspectezi că apatia nu este una normală și tranzitorie, e bine să consulți un medic.

În stabilirea unui diagnostic, medicul – neurolog sau psihiatru – poate evalua istoricul tău medical, poate indica investigații de tipul RMN sau CT și poate analiza medicația pe care o iei la momentul manifestării apatiei, având în vedere că unele antidepresive pot avea ca efect secundar apatia. Complementar, un psiholog poate evalua nivelul tău de motivație și poate aplica teste care să stabilească tipul de personalitate și eventuale predispoziții spre o tulburare.

Apatia nu e întotdeauna ușor de recunoscut și de tratat. Atunci când este un simptom pentru o afecțiune neurologică sau psihiatrică, ea se poate diminua sau remite sub tratament medicamentos.

Când nu este însă vorba despre o boală, psihoterapia poate avea efecte benefice în cazul apatiei. De asemenea, dacă tu – sau o persoană cunoscută – ți-ai pierdut pofta de viață, poți încerca următoarele lucruri:

• Forțează-te să ieși din casă și să petreci timp cu prietenii, chiar dacă nu ai chef să o faci.
• Fă lucruri pe care înainte le făceai cu plăcere, chiar dacă acum nu-ți mai stârnesc interesul – mergi la concerte, uită-te la filme cu cei dragi, desenează.
• Înscrie-te la un curs de muzică sau terapie prin artă (e demonstrat că ajută în caz de apatie).
• Încearcă să faci mișcare în fiecare zi, oricât de puțin. Găsește aici un mic ghid de exerciții fizice pentru începători.
• Împarte sarcinile mari în altele mai mici. Vei avea un sentiment de satisfacție când reușești să le îndeplinești, fără să mai fii copleșit de dimensiunea sarcinii înainte de a o începe.
• Recompensează-te ori de câte ori termini o activitate.
• Dormi suficient în fiecare noapte. Află de aici cât ar trebui să dormi în funcție de vârstă.

Revenind la experiența lui Costin, el și-a dat seama că, uneori, cu greu reușește să se apuce de un lucru și, pe sistemul pofta vine mâncând, depășește momentul de apatie. Metoda lui nu funcționează însă mereu:

„După câteva ore de stat așa, timp în care nu găseam niciun motiv să fac ceva, cu chiu cu vai mă mai urneam. Măcar luam chitara și, știi cum e, pofta vine și mâncând. Mă mai prindea și mai reușeam să fac ceva. Sau mă mai jucam pe calculator. Dar uneori sunt atât de lipsit chef, încât nici măcar asta nu pot să fac. Atunci îmi dau seama că e grav, când nici măcar să mă joc nu am chef. Jocul e, pentru mine, viața mea paralelă.”

Costin

Pentru a combate ori diminua apatia, psihologul Carmen Sache sugerează să acordăm atenție stilului nostru de viață, de la alimentație la timpul alocat odihnei și refacerii fizice și emoționale și până la relațiile și conflictele pe care le avem.

„Când apatia este gestionabilă într-o măsură sau alta, a-ți căuta un hobby care să te ajute să regăsești bucuria, a-ți crea o rutină, a lega noi relații, a căuta să te conectezi în mod autentic cu cei din viața ta, a dormi mai mult și mai bine, a te recompensa, a asculta muzică, a te scoate din activități care se dovedesc a fi surse de stres și de lipsă de sens pentru tine sunt lucruri pe care le poți face și care te pot ajuta cu adevărat. Când vorbim însă de o apatie care deja pare că ne este prea mare și că nicicum nu putem lucra cu ea, în sensul de a o putea gestiona eficient, cel mai bun și indicat lucru este să vorbim despre ce simțim sau ce nu mai simțim, despre ce e schimbat în noi, și să cerem ajutor. Lupta cu apatia poate fi câștigată. Cel mai adesea singur, prin propriile forțe, ori, dacă nu, cu ajutor specializat”, mai spune Carmen Sache, psiholog și psihoterapeut.

Află de aici cum poți merge gratuit la psiholog și de aici cum să-ți alegi psihoterapeutul potrivit pentru ca psihoterapia să fie un succes.