Primele semne ale demenței. Cât e de grav că nu-ți găsești cuvintele sau că uiți unde sunt cheile

    Uneori, primele semne ale demenței nu au legătură cu memoria. Ele pot fi: iritabilitatea, modificarea personalității, schimbări ale dispoziției sau tulburări de comportament.

    Screeningul tulburărilor de memorie poate constitui o adevărată provocare atât pentru persoanele afectate și pentru familiile acestora, cât și pentru specialiștii implicați în evaluare, dacă avem în vedere că aceste tulburări se pot prezenta sub mai multe forme care pot debuta diferit, necesitând, nu de puține ori, un diagnostic diferențial și chiar o abordare terapeutică distinctă.

    Cele mai frecvente semne timpurii ale demenței

    Este important să ne adresăm unui specialist pentru o evaluare a funcției cognitive atunci când:

    • nu mai suntem siguri de acțiunile noastre (dacă am încuiat ușa de la intrare sau dacă am închis aragazul),
    • când suntem nevoiți să ne notăm programul zilnic într-un calendar,
    • când devenim dependenți de listele de cumpărături,
    • când întâmpinăm dificultăți în a găsi cuvântul potrivit în cadrul unei conversații
    • dacă uităm numele unei persoane cunoscute. Toate acestea pot fi doar o parte dintre semnele timpurii ale unei demențe.

    Se întâmplă deseori ca pacienții să se plângă de la început de afectarea memoriei recente, adică persoana în cauză uită unde a pus un obiect, cum ar fi cheile locuinței, sau ce a servit la micul dejun. La acestea, se poate adăuga dificultatea de a-și aminti evenimente/conversații recente sau de a reține informații noi, cum ar fi utilizarea unui model nou de telefon mobil.

    Iritabilitatea, unul dintre primele semne ale demenței

    Atunci când afectarea memoriei recente constituie primul simptom care atrage atenția, se pune problema unui diagnostic diferențial între boala Alzheimer și tulburarea cognitivă ușoară, care poate fi stadiul precursor al unei demențe. Un pacient diagnosticat cu tulburare cognitivă ușoară nu va fi tratat cu medicație antidemențială specifică, dar va fi ținut sub observație, fiind reevaluat periodic, întrucât prezintă un risc crescut de a dezvolta demența.

    Sunt însă și situații în care afectarea memoriei nu apare de la început, ci primele simptome pot fi iritabilitatea, modificarea personalității, schimbări ale dispoziției sau tulburări de comportament, ceea ce necesită un diagnostic diferențial între demența vasculară și cea frontotemporală.

    Primele semne ale demenței. Ce indică halucinațiile vizuale

    Unul dintre primele semne de debut al demenței vasculare este dificultatea de a planifica/organiza, pe când apatia, comportamentul compulsiv, dezinhibiția socială și tulburările de limbaj pot constitui semnele timpurii ale unei demențe frontotemporale.

    Mai mult, dacă halucinațiile vizuale detaliate și persistente constituie unul dintre primele semne ale demenței, poate fi vorba despre o demență cu corpi Lewy care se confundă nu de puține ori cu boala Alzheimer și care poate să coexiste cu boala Alzheimer sau cu demența mixtă (Alzheimer și vasculară).

    De ce este important un diagnostic timpuriu

    Accesul la psihoeducație, la suport specializat și la resursele necesare încă din primele stadii de demență pot face diferența. Un exemplu relevant în acest sens ar fi acela că pacientul poate beneficia de intervenții non-farmacologice eficiente precum terapia de stimulare cognitivă care se recomandă în stadiile ușoare spre moderate de demență.

    De asemenea, literatura de specialitate oferă suficiente dovezi pentru a susține importanța unui diagnostic timpuriu în a ajuta o persoană cu demență să funcționeze independent în propria sa locuință și pentru o perioadă cât mai îndelungată de timp, permițând astfel amânarea instituționalizării într-un centru rezidențial.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook