Cele mai întâlnite afecțiuni ale tiroidei la femei. Simptome, analize și complicații date de întârzierea tratamentului

Irascibilitatea, scăderea sau creșterea inexplicabilă în greutate, palpitațiile, senzația de nod în gât, cea de frig sau de căldură permanentă pot fi simptome ale unor boli tiroidiene. Netratate la timp, acestea pot afecta semnificativ calitatea vieții. Analizele pentru diagnosticul afecțiunilor tiroidei pot face parte din setul testelor de rutină, însă este important, dacă aveți simptome precum cele detaliate mai jos, să le menționați medicului și să discutați cu el despre o posibilă afectare a tiroidei.

Afecțiunile tiroidiene apar când glanda nu sintetizează cantitatea optimă de hormoni, responsabili de reglarea: metabolismului celular, a temperaturii corporale, a contracției musculare, a frecvenței contracțiilor inimii, de funcționarea optimă a sistemului nervos, creșterea și dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Statisticile la nivel global arată că 200 de milioane de oameni din lume au o formă de boală tiroidiană (hipotiroidism, hipertiroidism, tiroidite)[1], cele mai frecvent diagnosticate fiind femeile. Incidența generală a bolilor glandei tiroide era de 18,57% în rândul femeilor și de 13,08% pentru bărbați conform unui articol publicat în 2019 pe site-ul NCBI (National Center for Biotechnology Information)[2].  Netratate, acestea pot determina complicații, în special pentru gravide, pentru femeile aflate în perioada post-menopauză și pentru cele cu afecțiuni cardiovasculare.

Ce este hipotiroidismul și care sunt simptomele

Hipotiroidismul se caracterizează prin scăderea activității glandei endocrine, ceea ce duce la un deficit de hormoni tiroidieni. Manifestările clinice se corelează cu severitatea carenței hormonale și cu momentul instalării acesteia, iar la început  apar o serie de simptome ușoare – oboseală, constipație – care pot fi asociate în mod greșit cu alte afecțiuni, în lipsa unor analize specifice pentru evaluarea tiroidei. Hipotiroidismul apare la aproximativ 1 din 8 femei cu vârsta între 35 și 65 de ani, iar după 65 de ani, incidența crește la 1 din 5 femei. 

Netratat la timp, hipotiroidismul poate duce la creșterea nivelului colesterolului, la hipertensiune arterială, ateroscleroză sau infarct de miocard. De asemenea, în timp, poate apărea mixedemul, o formă de hipotiroidism sever, care se manifestă prin umflarea feței (inclusiv a buzelor, a pleoapelor și a limbii) și umflarea sau îngroșarea pielii de pe orice zonă a corpului, în special la nivelul gambelor.

Simptomele care pot apărea în hipotiroidism sunt următoarele:

• stare permanentă de oboseală
• creștere în greutate
• probleme cu memoria
• instabilitate emoțională
• dereglări menstruale (în cazul femeilor)
• răgușeală
• dificultatea de adaptare la frig
• modificări la nivelul pielii, unghiilor și părului, astfel pielea poate fi aspră și uscată, unghiile sunt friabile, părul își pierde din strălucire și se poate observa căderea lui în cantități mari.

Descoperit la timp, tratat și monitorizat corespunzător, hipotiroidismul nu ridică probleme, iar pacientul poate duce o viață normală. 

Hipotiroidismul poate fi permanent sau temporar. Adesea, hipotirodismul permanent este provocat de o boală autoimună (cea mai răspândită fiind tiroidita Hashimoto), de operații de îndepărtare parțială sau totală a tiroidei, de expunere la radiații, tratamente cu iod sau tulburări ale glandei pituitare. De asemenea, există copii care prezintă la naștere hipotiroidism congenital, un sindrom cauzat de insuficienta aprovizionare a ţesuturilor cu hormoni tiroidieni.

Hipotiroidismul temporar poate fi cauzat de consumul de anumite medicamente, de tiroidită sau de un aport ineficient de iod.  

Ce este hipertiroidismul și care sunt simptomele

Hipertiroidismul se caracterizează prin creșterea activității glandei endocrine, ceea ce duce la un exces de hormoni tiroidieni. Acesta face ca metabolismul persoanei afectate să fie unul rapid.

Cea mai frecventă cauză de hipertiroidism este boala Graves, o boală autoimună, caracterizată prin prezența unor auto-anticorpi îndreptați împotriva receptorului pentru TSH. Alte cauze de hipertiroidism pot fi: guşa multinodulară toxică, adenom tiroidian toxic, adenom hipofizar secretant de TSH, hipertiroidism familial gestaţional (mutaţii ale genei TSHR).

Simptomele care pot apărea în hipertiroidism sunt următoarele:

• nervozitatea
• pierderea în greutate
• alimentația în exces, greu de controlat
• intoleranța la căldură
• setea
• diareea
• tremur la nivelul mâinilor
• piele caldă și umedă
• creșteri ale metabolismului bazal
• puls mărit (peste 140 de bătăi pe minut)
• hipertensiune
• insomnii
• proeminența globilor oculari

Hipertiroidismul poate duce, în timp, la afectare cardiacă, inima fiind mai solicitată din cauza metabolismului rapid asociat cu excesul de hormoni. Sunt frecvente tulburările de ritm cardiac, hipertensiunea arterială, durerile în piept și insuficiența cardiacă.

Ce este tiroidita și care sunt simptomele ei

Tiroiditele sunt afecțiuni inflamatorii ale glandei tiroide, care pot fi acute (provocate de bacterii: stafilococ auriu, streptococ hemolitic, pneumococ), subacute (provocate de virusuri, în urma unor boli precum oreion, rujeolă, mononucleoză, gripă) sau cronice (autoimune). De asemenea, tiroiditele pot apărea și în urma tratamentului cu interferon sau cu amiodaronă (pentru tratarea aritmiilor). Tiroidita autoimună apare frecvent la persoanele cu diabet zaharat tip I, la cei cu vitiligo și alte boli autoimune.

Simptomele care pot apărea în tiroidita autoimună sunt următoarele:

• nervozitate
• tremur al mâinilor
• palpitații
• tahicardie
• diaree
• gușă (determinată de mărirea tiroidei)

90% dintre cazurile de tiroidite apar la femei și se presupune că sarcina este unul dintre factorii declanșatori.

Ce se întâmplă cu hormonii tiroidieni în sarcină

Funcționarea deficitară a tiroidei poate determina numeroase probleme pentru femeile care își doresc să aibă un copil. Printre acestea se numără: infertilitatea, riscul de avort spontan sau naștere prematură, riscul de decolare placentară, hipertensiune gestațională, restricție de creștere și deficit neurocognitiv la făt.

Bolile tiroidiene preexistente și chiar dezechilibrele care apar în timpul sarcinii nu vor afecta copilul atâta timp cât sunt monitorizate și tratate corect. Este important însă, ca aceste afecțiuni să fie cunoscute, pentru că fătul începe să producă hormoni tiroidieni din săptămânile de sarcină 8-10, iar până la această vârstă este dependent de hormonii din sângele mamei. 

Chiar și după ce glanda lui tiroidă începe să funcționeze, va primi în continuare hormoni în cantitate semnificativă de la mamă. În cazul unei sinteze deficitare, consecințele asupra fătului pot fi foarte grave: retard mental, paralizie cerebrală.

Prin urmare, analizele specifice tiroidei sunt esențiale, mai ales în cazul gravidelor cu risc de boală tiroidiană:

• Femei peste 35 de ani;
• Femei cu boli autoimune precum vitiligo, poliartrită reumatoidă, alopecie difuză;
• Femei cu rude de gradul I şi II cunoscute cu boală tiroidiană autoimună;
• Femei cu diabet zaharat tip I;
• Femei cu istoric de leziuni nodulare;
• Femei cu istoric de iradiere în regiunea cervicală;
• Femei cu probleme de fertilitate.

Analize necesare pentru depistarea bolilor tiroidiene

Pentru evaluarea funcției tiroidiene se recomandă investigații imagistice (ecografia de glandă tiroidă) și analize de sânge. Deoarece bolile tiroidiene afectează frecvent femeile, în perioada 01.03.2021 – 30.04.2021, în laboratoarele Synevo, acestea pot beneficia de o serie de analize la preț redus, cu ajutorul cărora pot fi depistate hipertiroidismul, hipotiroidismul și tiroiditele.

Promoția se desfășoară în cadrul proiectului Sănătatea Femeii, o campanie de informare și educare inițiată de Synevo pentru evaluarea și monitorizarea afecțiunilor tiroidiene.

Setul cuprinde următoarele teste:  

• TSH (Hormon de stimulare tiroidiană) recomandat în diagnosticul afecţiunilor tiroidiene, reprezintă un parametru specific şi sensibil pentru controlul funcţiei tiroidiene, dar şi pentru detectarea şi excluderea unor afecţiuni ale axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian;
• FT4 (Tiroxina liberă) determinarea FT4 este utilă în monitorizarea terapiei de supresie tiroidiană și are avantajul de a fi independentă de concentraţia şi proprietăţile de legare ale proteinelor care transportă tiroxină, corelându-se fidel cu statusul clinic al pacientului.
• Anti-TPO (Anti-tiroidperoxidaza) recomandat în diagnosticul diferenţial între hipotiroidism şi tiroidite autoimune.

Pentru solicitarea pachetului de afecțiuni tiroidiene nu este nevoie de programare sau de prezentarea unei trimiteri de la medic. Însă, pentru un diagnostic precis rezultatele analizelor vor fi obligatoriu corelate cu informațiile medicale obținute din investigații clinice și în baza unui consult de specialitate. Prin monitorizare periodică, în timp, poate scădea prevalența afecțiunilor tiroidiene în rândul femeilor.