Boala Parkinson apare subtil, iar lipsa expresiilor feței poate fi primul semn

Boala Parkinson apare subtil, iar lipsa expresiilor feței poate fi primul semn

    În boala Parkinson, cu cât se intervine mai repede, cu atât mai bine. Cercetătorii caută încă soluții de vindecare, iar tot ceea ce avem până acum sunt tratamente care să încetinească evoluția.

    Boala Parkinson (BP) este a doua cea mai frecventă tulburare neurodegenerativă dupa boala Alzheimer și cea mai frecventă tulburare de mișcare, afectând, la nivel mondial, mai mult de 7 milioane de persoane.

    Conform analizei efectuate între anii 1990- 2016 de către Global Burden of Disease (publicată in The LancetNeurology), în anul 2016, 6.1 milioane de persoane aveau boala Parkinson, comparativ cu 2.5 milioane in 1990.

    Specialiștii consideră că aceste cifre sunt mult mai mici decat realitatea, din cauza nediagnosticării acestei afecțiuni, ca urmare a lipsei de informare a pacienților și a deficitului de specialiști în tulburari de mișcare. Astfel, de cele mai multe ori, pacienții cu Boala Parkinson sunt diagnosticați când boala se află într-un stadiu avansat.

    Datorită complexității bolii, deși au trecut peste 200 de ani de la prima atestare a maladiei într-un document medical – „ShakingPalsy”, James Parkinson, 1817, încă nu este pe deplin înțeleasă, dar există medicație simptomatică și care încetinește evoluția bolii.

    Factorii de risc și cauzele bolii Parkinson

    Fiind o afecțiune neurodegenerativă progresivă, boala Parkinson apare ca urmare a pierderii neuronilor dopaminergici, responsabili cu producția de dopamină, un neurotransmitator ce îndeplinește, printre altele, funcția creierului de a controla mișcările.

    Dopamina acționează ca un mesager chimic care trimite semnale sinapselor neuronilor, având un rol important în controlul mișcărilor și al echilibrului.

    Cauza bolii Parkinson nu este cunoscută, dar cercetatorii au descoperit mai mulți factori care par să joace un rol în apariția acestei afecțiuni, printre care:

    • Factorul genetic

    Specialiștii consideră că genetica este responsabilă în aproximativ 15% dintre cazuri. Au fost identificate 16 gene care determină transmiterea monogenică a bolii, cu o incidență de 2-14 ori mai mare la rudele pacienților cu boala Parkinson.

    • Vârsta – în tarile industrializate, prevalența estimată este de 0,3% în populația generală, 1- 2,0% la persoanele cu vârsta peste 60 de ani și 3,0% la persoanele cu vârsta de peste 80 de ani; ratele de incidență ale bolii Parkinson sunt estimate între 8 și 18 la 100 000 de persoane/ an.
    • Sexul – Bărbații prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala Parkinson decât femeile;
    • Expunerea continuă la anumite substanțe toxice – cum ar fi erbicidele, pesticidele și diverși poluanți, crește riscul de apariție a bolii Parkinson.

    Simptomele bolii Parkinson

    Un pacient care suferă de boala Parkinson va avea lentoare în execuția mișcărilor, asociată cu unul sau mai multe din următoarele simptome:

    • Simptome motorii: tremor de repaus, rigiditate musculară, instabilitate posturală, fenomenul de blocaj motor ( „freezing”)
    • Simptome neuropsihiatrice: anxietate, apatie, depresie, atacuri de panică etc.
    • Tulburări de somn: insomnie, somnolență diurnă excesivă, coșmaruri sau somn agitat.
    • Simptome gastro-intestinale: constipație, hipersalivație, tulburare de înghițire etc.
    • Simptome vegetative (disautonome): micțiuni imperioase, hipersudorație, hipotensiune arterială ortostatică, disfuncții sexuale și erectile.
    • Alte simptome: tulburări olfactive (hiposmie), oboseală, seboree excesivă, dureri sau parestezii.

    Simptomele bolii Parkinson apar subtil și se dezvoltă treptat. Apropiații pot fi primii care observă schimbări, cum ar fi lipsa expresiilor de pe chip sau tremorul membrelor.

    De aceea, recomandarea specialiștilor este consultația neurologică pentru un diagnostic corect și începerea tratamentului cât mai repede.

    Cum se pune diagnosticul de boală Parkinson

    Avand în vedere diversitatea simptomelor motorii și non- motorii din cadrul bolii Parkinson, precum și complexitatea sindroamelor parkinsoniene atipice, este nevoie de un specialist în tulburări de memorie pentru a face o încadrare diagnostică precoce, corectă.

    Este important ca cel puțin doua dintre cele patru simptome principală să fie prezente într-o perioadă de timp pentru ca un neurolog să ia în considerare un astfel de diagnostic:

    • Tremorul (în special cel de repaus)
    • Rigiditatea membrelor și a trunchiului;
    • Lentoare în mișcare;
    • Probleme de echilibru.

    În plus, pentru un diagnostic corect, medicul va recomanda anumite evaluări imagistice și paraclinice, pentru excluderea altor patologii care pot mima boala Parkinson.

    Tratament pentru boala Parkinson

    În prezent, boala Parkinson nu are un tratament curativ, însă există scheme de tratament care controlează simptomele, adesea cu răspuns extrem de favorabil. Tratamentul medicamentos poate include:

    • Medicamente care cresc nivelul de dopamină în creier;
    • Medicamente care ajută la controlul simptomelor motorii și non-motorii

    Este foarte important în conduita terapeutică să se faca o terapie personalizată, ținând cont de job-ul pacientului, activitatea fizică și viața socială, dar urmărind liniile directoare ale ghidurilor internaționale și naționale.

    Cum acționează stimularea cerebrală profundă

    Pentru stadiile avansate de boală există terapii complexe, una dintre ele fiind stimularea cerebrală profundă. Aceasta presupune utilizarea unui dispozitiv mic, asemănător cu stimulatorul cardiac, pentru a transmite semnale electronice într-o zonă precisă din creier care controlează mișcarea (de exemplu, nucleul subtalamic). Recomandarea și implantarea trebuie să se facă de către specialiști în tulburare de mișcare, după o selecție prealabilă riguroasă, într-o echipă din care trebuie să facă parte un neurolog, un neurochirurg și un neuropsiholog.

    Fiecare persoană are un programator și, odată ce acesta a fost setat de un specialist, va oferi un control bun al simptomelor, de cele mai multe ori fără să fie nevoie de medicație orală.

    Importanța exercițiilor fizice în boala Parkinson

    Exercițiile fizice reprezintă, de asemenea, o parte importantă în tratamentul bolii Parkinson.

    Există dovezi din ce în ce mai mari că exercițiile fizice pot avea un efect neuroprotector, ceea ce înseamnă că pot încetini evoluția bolii. Cercetătorii consideră că exercițiile fizice pot întârzia debutul bolii Parkinson și pot determina o progresie mai lentă, dacă sunt introduse mai devreme în strategia de tratament.

    Un beneficiu important este cel psihologic, deoarece sportul dă un sentiment de control asupra propriului corp și a mișcarilor, crescând semnificativ calitatea vieții și ajutând la menținerea îndelungată a independenței (facilitând activitățile de zi cu zi – îmbrăcatul, igiena personală, întoarcerea în pat etc.).

    Datorită naturii multidimensionale a bolii Parkinson, fiecare pacient are nevoie de un management individualizat, program oferit de mai mulți profesioniști din diferite discipline, coordonat de medicul neurolog specializat în tulburări de mișcare.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare