INTERVIU: Ce simți când ai un atac cerebral și de ce apare.„Anumite migrene, fumatul, diabetul și hormonii cresc riscurile”

    Hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, fumatul sau fibrilația atrială sunt printre factorii de risc ai atacului vascular-cerebral însă și migrenele cu aură sau contraceptivele cresc riscurile. Medicul neurolog detaliează.

    În jur de 60.000 de români fac în fiecare an un atac vascular cerebral. Mulți dintre ei râmân cu dizabilități care necesită eforturi majore pentru recuperare. Alții nu ajung să mai facă recuperare. Dr. Radu Mihăilescu, medic primar neurolog la Spitalul Clinic Colentina și la Clinica Neuroaxis, explică ce avem de făcut pentru a preveni AVC-ul, dar și care sunt semnele care îl anunță.

    Dr. Radu Mihăilescu, medic neurolog
    Dr. Radu Mihăilescu, medic neurolog

    SmartLiving: Ce este un accident vascular cerebral?

    Dr. Radu Mihăilescu: Accidentul vascular cerebral (să îl numim mai simplu AVC) este o boală care afectează arterele care ajung la creier și a celor dinăuntrul acestuia. Această afecțiune se situează printre primele 3 cauze de mortalitate în lume și reprezintă o sursă majoră de handicap. Fie un vas de sânge este blocat – în accidentele ischemice, fie un vas de sânge se sparge – în cele hemoragice. Privarea celulelor nervoase de oxigen și inflamația rezultată în urma acestor fenomene fac ca o parte din creier să moară, iar funcțiile deservite de celulele respective să nu mai poată fi îndeplinite. Astfel, de exemplu, dacă un AVC are loc în zona din creier care controlează mișcarea membrelor stângi, persoana afectată nu își va mai putea mișca membrele stângi.

    Semnele de alarmă ale unui accident vascular cerebral

    SmartLiving: După AVC este vital să se ajungă la spital, dar condiția fundamentală ca oamenii să apeleze la serviciile medicale de urgență este să recunoască simptomele unui AVC. Ce simți când ai un AVC?

    Dr. Radu Mihăilescu: Semnele AVC apar brusc, cele mai frecvente fiind:

    • asimetria facială – gura sau o jumătate de față mai cazută într-o parte,
    • o slăbiciune musculară la nivelul unui membru sau al unei jumătăți de corp,
    • tulburarea de vorbire – fie că e vorba de exprimare, fie de înțelegere sau ambele, sau doar de pronunție – nu mai poți articula corect cuvintele,
    • tulburarea de echilibru sau de mers,
    • vederea dublă,
    • lipsa vederii la un ochi sau la ambii,
    • lipsa vederii într-o parte a câmpului vizual,
    • vertijul intens,
    • starea confuzională,
    • tulburările de coordonare.

    Risc dublu pentru pentru cei care au migrene cu aură

    SmartLiving.ro: Există vreo legătura între migrene și riscul apariției unui  AVC ?

    Dr. Radu Mihăilescu: Doar în cazul celor care suferă de migrene cu aură riscul de AVC ischemic este de 2 ori mai mare decât în cazul celor fără migrene. Riscul acesta crește semnificativ în cazul femeilor care au migrenă cu aură și iau și contraceptive orale combinate. Alte anumite boli, precum sindromul antifosfolipidic sau lupusul sunt asociate atât cu prezența migrenelor, cât și cu un risc mai ridicat de AVC ischemic.

    Ca atare, la persoanele având migrenă cu aură, pe lângă tratamentul în sine al migrenelor, sunt de evitat sau/și de controlat factorii de risc tradiționali asociați AVC și contraceptivele orale (în special cele cu conținut ridicat de estrogen), precum și eventualii factori declanșatori ai migrenelor (aceștia putând fi oboseală, stres, mese lipsă, alcool, cafea, brânzeturi, anumite medicamente). Uneori, o migrenă poate mima un AVC, fără să existe însa leziuni specifice acestuia și fără deficite neurologice reziduale. Să reținem totuși că, în total, riscul asociat migrenelor rămâne unul scăzut, fiind mult mai probabil ca cineva să sufere un AVC din pricina altor factori de risc (fibrilație atrială, diabet, fumat, hipertensiune etc).

    Atenție la tratamentele hormonale!

    SmartLiving: Dar medicamentele ce rol au ? Acum câtiva ani a fost publicat un studiu care a scos la iveală că analgezicele care conțin cofeină cresc de 3 ori riscul de AVC.

    Dr. Radu Mihăilescu: Există cu siguranță în orice boală și în orice tratament o balanță risc-beneficiu care trebuie evident să atârne de partea beneficiului, ca atare unde poate fi ales un medicament fără risc, să o facem. Există medicamente care cresc, în mod cert, riscul de AVC, cum ar fi tratamentele hormonale (de exemplu, în menopauză) sau antiinflamatoarele nesteroidiene. De considerat aici că medicamentele care au rolul de a preveni un AVC ischemic au și un risc potențial de generare a unui AVC hemoragic – este, de altfel, o exemplificare perfectă a ceea ce spuneam adineauri – a priori balanța atârnă în favoarea prevenției ischemiei, cu condiția controlării factorilor de risc pentru hemoragie. Apoi, trebuie atenție sporită la asocierile medicamentoase – de exemplu, unele medicamente pot scădea sau crește excesiv eficacitatea tratamentului de prevenție secundară a AVC.

    Cofeina scade riscul de AVC și de mortalitate

    Cât privește studiul cu analgezicele care conțin cofeină – singurul de care știu este un studiu relativ mic și niciodată reverificat, care a relevat că medicamentele care conțin cofeină pot crește ușor riscul unei hemoragii cerebrale; interesant (dar nu neapărat surprinzător) este că studiul a arătat predominanța acestui risc la persoanele care NU consumau cafea în mod curent. Altfel, sunt, dimpotrivă, tot mai multe studii care atestă beneficiile consumului de cafea, care pare să atraga un risc mai mic de AVC și de mortalitate generală. Ca ultimă observație – să nu confundăm cofeina cu codeina, un analgezic opioid care crește mortalitatea post-AVC acut și care, din cauza efectelor adverse potențiale, a impus o reglementare mult mai strictă.

    Palpitațiile, un semn de alarmă

    SmartLiving: Apar și anumite schimbări în organism înainte cu ceva timp de declanșarea atacului, în așa fel încât oamenii să-și poată da seama că îi paște un pericol?

    Dr. Radu Mihăilescu: V-aș spune, în glumă, ca printre schimbările apărute în organism se numără apariția ridurilor și creșterea burții, semne că îmbătrânim și că ne îngrășăm. Or, dacă vârsta nu o putem da înapoi, greutatea o putem, din fericire, controla printr-o dietă adecvată și eventual cu ajutorul unui medic nutriționist. E un fel de a spune că ar cam fi cazul să facem ceva înainte să fie prea târziu. Din nefericire, un AVC nu se prea anunță. Când o face, o face sub forma a ceea ce numim un “atac ischemic tranzitor” – gândiți-vă la el ca la un mini-AVC pe care corpul îl “rezolvă” de unul singur, dar care frecvent este urmat de un AVC în toată regula, și care poate consta în oricare din semnele descrise puțin mai înainte. Este un motiv să mergem de urgență la medic. De asemenea, fără a fi în mod direct un semn premergător al AVC, palpitațiile pot reprezenta felul în care resimțim o aritmie cardiacă periculoasă precum fibrilația atrială, un factor de risc major pentru AVC.

    SmartLiving: Care sunt oamenii care au cel mai mare risc de AVC ?

    Dr. Radu Mihăilescu: Cei cu factori de risc preexistenți – factorii de risc majori fiind hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, fibrilația atrială sau flutterul atrial, fumatul, bolile cardiovasculare. Faptul în sine de a fi avut deja un AVC în antecedente crește automat riscul apariției unui al doilea. Și, desigur, indolența și dezinteresul față de propria sănătate sunt factori de risc majori și ei – a avea boli netratate, tratamente luate după ureche și controale medicale rare sunt o cale sigură pentru afecțiuni care, din păcate, mulți nu realizează că vor afecta în mare măsură și familiile din care fac parte. Lucru în mare măsură prevenibil cu un pic de rigurozitate, atenție și grijă.

    SmartLiving: Cât contează moștenirea genetică și cât contează stilul de viață când vorbim de apariția unui AVC?

    Dr. Radu Mihăilescu: Greu de spus, în mare pentru că și întrebarea e mai complexă decât pare la prima vedere. Ce înțelegem prin moștenire genetică? Antecedentele familiale? – știm că istoricul parental de AVC ne crește riscul cu 30%. Ne referim la rarele boli monogenice (determinate de mutații ale unei singure gene, de exemplu în boli precum CADASIL, MELAS, homocisteinurie) sau la determinanții genetici ai fiecărui factor de risc pentru AVC sporadice? În acest ultim caz știm că există mutații genetice care predispun la fibrilație atrială, diabet zaharat, hipertensiune arterială, dislipidemie etc, dar ar fi și inutil, și extrem de costisitor să investigăm la fiecare pacient în parte cât se datorează, în apariția acestor factori de risc, unui anume profil genetic și cât expunerii la un anumit mod de viață. Mai ales la acest moment, când terapia genică este abia în fașă. Ca atare, a căuta să dăm vina pe moștenirea genetica este un demers nu doar inutil, ci de-a dreptul păgubos, prin aceea ca ne îndepărtează de la ceea ce putem face în mod concret pentru reducerea riscului de AVC: să prevenim sau să întârziem apariția factorilor de risc, sau să îi tratăm când sunt deja apăruți.

    Mai mult de 10 ore de muncă pe zi predipsun unui atac cerebral

    SmartLiving: Există profesii mai expuse, zone geografice mai expuse riscului de AVC?

    Dr. Radu Mihăilescu: Există câteva studii care relevă că oamenii cu un nivel ridicat de stres la locul de muncă au un risc crescut de AVC. Și un studiu mare, de anul trecut, care afirmă că persoanele cu un program de lucru lung au avut un risc de AVC cu 29% mai mare, iar cei care au avut un program de lucru lung timp de 10 ani sau mai mult – un risc de AVC chiar cu 45% mai mare (programul de lucru lung fiind definit, în acel studiu, ca fiind mai mult de 10 ore pe zi, cel putin 50 zile pe an). Nu știu care zone geografice sunt mai expuse, căci nu sunt epidemiolog, dar ce vă pot spune este că în ultimii ani poluarea aerului a ajuns să fie ea însăși considerată un factor de risc pentru bolile vasculare. De asemenea, s-a constat o incidență mai mare a AVC și a factorilor de risc pentru AVC, o severitate mai mare a bolii și o rată mai mare de mortalitate la populațiile cu un status socioeconomic scăzut.

    SmartLiving: Suntem pe primele locuri în Europa la numărul de cazuri cu AVC. De ce credeți că în România sunt atât de multe cazuri? Suntem mai stresați decât restul europenilor, mâncăm mai prost?

    Dr. Radu Mihăilescu: Nu știu dacă suntem neaparat mai stresați. Problema rezidă atât în educația medicală deficitară și obiceiurile ce deriva din ea – necunoaștere a semnelor AVC, boli netratate, sedentarism, fumat, consum de alcool și diete nesănătoase, cu excese de sare și de grăsimi, fără legume, fără pește, cât și în sărăcie, în politici de sănătate deficitare și inclusiv în lipsa de aderență a unor medici la practicile internaționale recomandate. Mă tot întreb cât de greu e să investești în niște campanii de informare radio-TV, care să ruleze timp de câteva luni, zi de zi, în pauzele publicitare, să aducă la cunoștința publicului semnele principale de AVC și să recomande prezentarea de urgență la medic în acele situații?

    Tot mai mulți tineri cu AVC, în ultimii ani

    SmartLiving: Ați observat, în ultimul timp, o creștere a numărului de persoane tinere care se confruntă cu un AVC ?

    Dr. Radu Mihăilescu: Nu, personal nu, ceea ce, de altfel, este irelevant, întrucât observațiile unui singur medic nu au valoare statistică. În literatura de specialitate se descrie însă, într-adevăr, o creștere a numărului de adulți tineri care fac AVC.

    SmartLiving: Care e cel mai tanar pacient al dumneavoastra ?

    Dr. Radu Mihăilescu: Dintre pacienții mei am avut câțiva de 30-40 ani, unii dintre aceștia având factori de risc tradiționali, iar alți câțiva întrunind niște condiții favorizante mai rare – posttraumatic (cu disecție de arteră carotidă sau vertebrală), consum de droguri.

    SmartLiving: Sunt si copiii expusi riscului de AVC?

    Dr. Radu Mihăilescu: Da – dar în măsură mult mai mică. Au și alți factori de risc – frecvent aici AVC este rezultatul unor boli genetice sau a unor anomalii cardiace congenitale, a anemiei falciforme, a unor malformații vasculare cerebrale.

    SmartLiving: În cât timp trebuie să ajungă un pacient la spital pentru o intervenție și o recuperare optimă?

    Dr. Radu Mihăilescu: Cât mai repede cu putință. În AVC ischemice, în primele maximum 4 ore și jumătate de la debutul simptomelor și în lipsa unor contraindicații, poate fi efectuată tromboliza intravenoasă, adică administrarea unei substanțe care să dizolve cheagul de sânge. Până la 6 ore, și în cazuri atent selecționate, până la 18-24 ore de la debut, se poate efectua trombectomia, adică extragerea mecanică a cheagului de sânge din vas, o măsură care ar trebui să vină în completarea trombolizei sau să servească în situațiile în care pacientul are contraindicații pentru tromboliză. La fel, în accidentele hemoragice, trebuie evaluat și monitorizat pacientul în vederea unei eventuale indicații operatorii.

    Pacienți cu AVC cât cuprinde, centre de recuperare puține

    SmartLiving: Cât durează recuperarea și ce presupune? Putem spera la o recuperare totală?

    Dr. Radu Mihăilescu: În principiu, recuperarea ar trebui începută cât mai precoce. Undeva la 24-72 de ore, la 1-3 zile după AVC acut, altfel zis, încă din timpul internării la neurologie. Cu cât recuperarea este instituită mai din timp, cu atât deficitele care se instalează pot fi depășite mai ușor. Ea constă în kinetoterapie, logopedie, masaj, terapie cu oglinzi, și, uneori chiar cu echipamente de realitate virtuală. Am putea include psihoterapia și terapia ocupațională ca parte a recuperării, precum și utilizarea toxinei botulinice pentru tratamentul spasticității (a contracturilor musculare) post-AVC. Recuperarea maximă este în primele săptămâni-luni de la debutul AVC, însă putem obține o ameliorare progresivă și la 1-2 ani distanță de acesta. Putem spera chiar la o recuperare totală, însă desigur aceasta depinde de întinderea AVC, de localizarea acestuia în creier și de bolile asociate. Sprijinul familiei și al serviciilor de asistență socială are un impact major asupra șanselor de recuperare.

    SmartLiving: Avem suficiente centre de recuperare după AVC în România, că pacienți…

    Dr. Radu Mihăilescu: Pacienți cât cuprinde, centre de recuperare relativ puține. În orice caz, insuficiente ca număr de paturi. În practică, asta e una din principalele probleme cu care ne confruntăm ca neurologi și unul din marile mele regrete. Sigur că majoritatea pacienților încep recuperarea încă din cursul internării la neurologie, însă ea trebuie frecvent continuată, mai intens, într-un centru de recuperare. Ar fi necesară stabilirea unor circuite clare, astfel încât un pacient gata de externat de la neurologie să ajungă rapid într-un centru de recuperare. De multe ori, din păcate, pacientul este nevoit să aștepte, făcând o escală acasă, unde familia nu îi poate oferi îngrijirile necesare.

    SmartLiving: Cam ce procent din pacienții dvs ajung la timp la spital, în așa fel încât, nu doar să fie salvați dar să poată duce o viață normală, după ?

    Dr. Radu Mihăilescu: Țin să precizez că deși ajungerea cât mai rapidă la spital facilitează accesul la tratamentul trombolitic și de revascularizare, nu există garanții absolute că acestea se vor solda cu un succes terapeutic. Statistic, desigur, șansele de supraviețuire sunt semnificativ mai mari și riscul de dizabilitate e semnificativ mai mic, dar nu există garanții absolute. Invers, chiar și cei care ajung mai târziu pot spera la o viață normală și la o bună recuperare, aceasta datorându-se însă tratamentului bolilor asociate și tratamentului de prevenție contra unui nou accident vascular, precum și capacității de recuperare a propriului lor sistem nervos. Revenind – pacienții ajung, din păcate, încă într-un procent relativ mic, probabil vreo 15-20%, la spital în intervalul de tromboliză. Și aceasta, în mare, se datorează, cum spuneam, lipsei de informare în materie de recunoaștere a semnelor AVC și a gravității acestei boli, precum și lipsei de consistență a serviciilor de ambulanță, care nu transportă întotdeauna pacientul direct către unitățile de AVC specializate.

    Reguli de aur care previn 80% din accidentele vasculare cerebrale

    SmartLiving: Poate fi prevenit AVC-ul ?

    Dr. Radu Mihăilescu: Cu siguranță da, într-o mare măsură.

    • Trebuie tratate corect bolile asociate, în special cele care reprezintă factori de risc pentru AVC – țineți sub control valorile tensionale și ale glicemiei, tratați fibrilatia atrială, apneea de somn, obezitatea sau valorile mari ale colesterolului. Identificați aceste boli prin controale medicale periodice.
    • Nu fumați sau opriți-vă, dacă o faceți.
    • Pierdeți din greutatea în exces.
    • Fiți activi, nu sedentari, și faceți activitate fizică în mod regulat – faptul că munciți mult la serviciu nu se consideră activitate fizică, se recomandă exerciții aerobice minim 2 ore și jumătate pe săptămână (mers rapid, ciclism).
    • Dormiți suficient. Urmați o dietă bogată în fructe, legume, fibre, fără excese de sare, dulciuri și grăsimi saturate (ce se gasesc în proporții mari în alimentele prăjite, unt, margarină, smântână, brânzeturile grase şi carnea grasă, snack-uri, biscuiți).
    • Mâncați multe fructe şi legume, de tipuri şi culori diferite. Alegeți preferabil cereale integrale.
    • Mâncați cel puţin o porție de pește pe săptămână.
    • Evitaţi excesul de dulciuri, inclusiv băuturile răcoritoare. Evitați excesul de sare, care duce la valori crescute ale tensiunii arteriale, consumați alimente bogate în potasiu (spanac, broccoli, ciuperci, fasole, mazăre, dovlecei, vinete, salate).
    • Beți multe lichide. Evitați alcoolul, sau în cel mai rău caz, consumați-l în cantități moderate.
    • Evitați, desigur, consumul de droguri.
    • Și desigur, cunoașteți semnele de avertizare ale unui AVC și prezentați-vă imediat la medic atunci când le aveți.
    • Nu renuntați la tratamentele prescrise în lipsa unor efecte adverse certe și fără o indicație medicală expresă. În felul acesta, putem considera că cca 80% din AVC pot fi prevenite.

    SmartLiving: Care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai importante descoperiri din ultimii ani în tratarea AVC? Romanii în ce măsură au acces la tratamente de ultimă generație?

    Dr. Radu Mihăilescu: Tind să cred că cea mai importantă evoluție a ultimilor ani în tratarea AVC – vorbim aici de AVC ischemic – este reprezentată de procedurile de revascularizare, de trombectomie. Este practic manevra care restabilește rapid și complet fluxul cerebral din vasul obstruat, lucru care în cardiologie se practică deja, la nivelul arterelor coronare, de foarte mulți ani.

    ”Șansele tale ca pacient depind de locul unde faci AVC”

    Cât privește accesul românilor la tratamente de ultimă generație – teoretic, îl au, dar aici iar e o discuție mai amplă. Căci îl au, în sensul foarte general – există locuri în țară unde se realizează procedurile standard într-o țară civilizată. Nu sunt însă suficiente astfel de locuri, cum ar fi normal. În mod cert, și asta din nefericire, șansele tale ca pacient depind de locul unde faci AVC.

    Apoi, e un pic jenant să vorbim de tratament de ultimă generație când în anumite spitale încă nu se respectă nici măcar conduita terapeutică de bază conform ghidurilor în vigoare, și când cauzele unui AVC nu pot fi investigate măcar minimal, fie din lipsă de aparatură, fie din lipsă de oameni cu competențele necesare, fie din lipsă de ambele. Lipsesc adesea protocoale de diagnostic și tratament, și chiar acolo unde spitalele le au, există de regulă fix zero control asupra modului în care este gestionat un caz medical. Pacientul este cel mai adesea ignorant într-ale medicinei, iar medicul curant este singurul care știe cum îl investighează și cum îl tratează. Dacă îl investighează insuficient, îl trateaza inadecvat și îi oferă doar un sfert din recomandările necesare, nimeni nu se sesizează, iar medicul respectiv va continua în același mod cu restul pacienților. Când vorbim de tratament incorect, vorbim de o minoritate, desigur. Repet – o minoritate, însă ar fi ideal ca fiecare medic să trateze fiecare pacient în mod corect.

    Când vorbim de investigații în măsură să precizeze cauzele unui AVC, lucrurile deja stau mult mai prost, din lipsurile menționate anterior. Or, o investigare, o precizare corectă a cauzelor AVC atrage după sine un tratament optim. Cu tromboliza stăm ceva mai bine, și asta deja e un lucru extrem de bun, dar sunt încă spitale județene în care nu se efectuează, din motive care ar trebui elucidate cât mai rapid de factorii abilitați, în interesul pacienților. Și în fine, când vorbim de accesul pacienților la trombectomie, lucrurile stau cu adevarat rău, căci există doar 5 locuri în țară unde se efectuează (2 spitale în București și câte unul la Suceava, Timișoara și Tîrgu-Mureș). Adeseori lipsesc materialele necesare și chiar atunci când ele există, nu dispunem de suficienți medici specializați în această procedură. Or, e imposibil, uman și fiziologic, să îi pretinzi unui medic să fie disponibil non-stop, la orice oră din zi și din noapte, 365 zile pe an. Sperăm însă că anii viitori să facă aceste tratamente disponibile la o scară mult mai largă.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook