Care sunt primele semne de sarcoidoză și ce tratamente există. Medic: „Poate începe cu o tuse aparent banală“
Sarcoidoza constă în formarea unor mici insule de celule inflamatorii, numite granuloame, în diferite părți ale corpului. Plămânii și ganglionii limfatici sunt cei mai afectați, dar granuloamele pot apărea și la nivelul pielii, ochilor sau inimii.
Cauza exactă a bolii inflamatorii nu este cunoscută, însă experții cred că sarcoidoza poate fi declanșată de propriul sistem imunitar, ca răspuns la atacul unor virusuri, bacterii sau substanțe chimice.
Uneori, granuloamele nu cresc foarte mult sau se dezvoltă în zone care nu afectează prea mult funcțiile organelor de care se atașează. Așadar, în multe cazuri, sarcoidoza nu dă simptome și ai putea să o ai și să nu știi. În alte situații, însă, granuloamele se asociază cu zone mari inflamate și cu leziuni ale țesuturilor, afectând funcționarea nomală a organelor din jur.
Majoritatea persoanelor cu sarcoidoză reușesc să depășească episoadele de inflamație severă, altele dezvoltă forma cronică, de lungă durată a sarcoidozei.
În general, femeile sunt mai afectate de sarcoidoză decât bărbații. Aproximativ 75% din pacienți au mai puțin de 40 de ani, potrivit Harvard Medical School.
„Sarcoidoza este un pachet de semne și simptome, fiind o boală a întregului corp. Terminația „-oză“ ne duce imediat cu gândul la o degenerare, la fel ca în artroză, spondiloză, osteoporoză. Iar un sarcoid reprezintă, practic, o aglomerare de mai multe celule albe (granulocite și limfocite) care se depune în diverse organe, cu diverse localizări.“
Dr. Ana Maria Bucur, medic primar medicină de familie, cu competență în ecografie, homeopatie și fitoterapie
Medicul mai precizează că sarcoidoza este o afecțiune sistemică granulomatoasă. Granulom dentar este o sintagmă mai des întâlnită. Este cunoscută și ca boala lui Besnier-Boeck-Schaumann și s-a mai numit și boala lui Hutchinson (Jonathan Hutchinson este cel care a descris prima dată sarcoidoza, în 1869).
Cum se manifestă sarcoidoza
Manifestările bolii sunt multiple, în funcție de aparatul sau sistemul afectat. Cauzele nu sunt cunoscute, însă mai mulți factori contribuie la apariția sarcoidozei.
„Cel mai frecvent sunt prinși ganglionii din torace, anume din partea centrală, numită mediastin, partea dintre plămâni. Ganglionii sunt măriți în volum și compresează, apasă organele situate în proximitate.“
Dr. Ana Maria Bucur, medic de familie, cu competență în ecografie
Plămânii au cel mai mult de suferit, pentru că țesutul conjunctiv înlocuiește practic țesutul alveolar. Dar și pielea și articulațiile pot fi afectate, potrivit medicului de familie.
Rareori, afecțiunea poate cuprinde ficatul, ochii, inima, glandele salivare, splina, sistemul nervos central.
„Sarcoidoza poate începe cu o tuse aparent banală, însoțită de dispnee (dificultate la respirație) la efort mediu. Cu sau fără febră, cu sau fără dureri de oase.“
Dr. Ana Maria Bucur, medic de familie, cu competență în ecografie
Simptomele generale ale sarcoidozei
Unele persoane cu sarcoidoză nu au niciun simptom. Altele se simt obosite și slăbite. Mai există și persoane cu manifestări nespecifice, cum sunt:
- febră,
- poftă redusă de mâncare,
- transpirații nocturne,
- dureri articulare însoțite de inflamații, de exemplu, la nivelul gleznelor,
- dureri musculare,
- noduli limfatici inflamați,
- pierdere în greutate.
De ce variază atât de mult simptomatologia? Pentru că sarcoidoza poate afecta diferite părți ale corpului. Însă, dintre persoanele care ajung la medic și sunt diagnosticate, 90% acuză manifestări pulmonare.
Sarcoidoza pulmonară poate da dureri în piept
În cazul sarcoidozei pulmonare, simptomele pot fi:
- tuse uscată persistentă,
- dificultăți de respirație,
- respirație șuierătoare,
- dureri în piept.
Foarte rar, tusea este însoțită de spută cu sânge. În cazuri și mai rare, afecțiunea progresează, iar funcția pulmonară devine atât de afectată, încât pacientul nu mai poate îndeplini sarcini simple.
Sarcoidoza la nivelul pielii: imagini
Sarcoidoza poate provoca și probleme ale pielii, care pot include:
- o erupție cu umflături roșii sau roșu-purpurii situate, de obicei, pe tibie sau glezne, care pot fi calde și sensibile la atingere;
- ulcerații pe nas, obraji și urechi (lupus pernio);
- pete mai închise sau mai deschise la culoare;
- umflături sub piele (noduli), în special în jurul cicatricelor sau tatuajelor.
Simptome oculare
Sarcoidoza poate afecta ochii și fără să provoace simptome. Când apar, acestea pot include:
- vedere neclară,
- durere oculară,
- arsuri, mâncărime sau uscăciune a ochilor,
- roșeață severă,
- sensibilitate la lumină.
Simptome cardiace
Semnele și simptomele sarcoidozei cardiace pot include:
- dureri în piept,
- dificultăți de respirație (dispnee),
- leșin (sincopă),
- oboseală,
- bătăi neregulate ale inimii (aritmii),
- palpitații,
- inflamație cauzată de excesul de lichid (edem).
Sarcoidoza poate afecta, de asemenea, metabolismul calciului, sistemul nervos, ficatul și splina, mușchii, oasele și articulațiile, rinichii, ganglionii limfatici sau orice alt organ.
Sarcoidoza la femei: sindromul Lofgren
Sarcoidoza este mai frecventă la femei, potrivit medicului, mai ales la cele cu vârsta până în 40 de ani. Dar nu se cunoaște cu exactitate ce o provoacă.
Analize necesare: se văd modificări pe radiografie
Conform medicului, o radiografie toracică poate evidenția mărirea hilului pulmonar (hilul este locul unde intră și ies vasele de sânge și nervii în plămân, locul unde se „introduce“ și bronhia în plămân). În formele mai avansate, se constată accentuarea desenului bronho-pulmonar, iar în stadiul al treilea se remarcă fibrozarea pulmonară ireversibilă.
Se pot face bronhoscopie și spirometrie, precum și evaluarea tulburărilor restrictive de ventilație, scăderea capacității de difuziune. Se poate realiza, la nevoie, o mediastinoscopie (metodă de explorare minim invazivă a mediastinului – regiune a toracelui aflată între cei doi plămâni).
Se poate face și testul la tuberculină (test cutanat utilizat pentru a stabili dacă o persoană a dezvoltat un răspuns imun la bacteria care provoaca tuberculoză). Analizele de laborator sunt nespecifice.
Medicul de familie atrage atenția că sarcoidoza se poate confunda adesea cu limfomul malign, cu tuberculoza pulmonară sau cu eventuale metastaze ale unor forme de cancer.
Cum se tratează sarcoidoza
Tratamentul clasic se face cu glucocorticoizi și este strict supravegheat. Celelalte terapii chimioterapice se efectuează în centre medicale cu dotare corespunzătoare pentru tratarea bolilor autoimune. Se poate ajunge chiar la citostatice.
Complicațiile pot fi severe
Când vine vorba de posibilele complicații, însuși tratamentul cu corticoizi, utilizat în sarcoidoză, instituit pe o perioadă mai lungă de timp, poate duce la osteoporoză.
Uneori, sarcoidoza provoacă probleme pe termen lung și afectează:
Plămânii. Sarcoidoza pulmonară netratată poate duce la cicatrice permanente în plămâni (fibroză pulmonară), ceea ce face dificilă respirația și uneori provoacă hipertensiune pulmonară.
„După fibroza pulmonară se instalează insuficiența respiratorie (scăderea ventilatorie de tip restrictiv) și cea cord-pulmon (aritmii, tahiaritmii ventriculare).“
Dr. Ana Maria Bucur, medic de familie cu competențe în ecografie
Ochii. Inflamația poate afecta aproape orice parte a ochiului și poate provoca leziuni ale retinei, care în cele din urmă pot duce la orbire. Rar, sarcoidoza poate fi o cauză a cataractei și a glaucomului.
Rinichii. Sarcoidoza poate afecta modul în care organismul folosește calciul, ceea ce poate duce la calculi renali și poate reduce funcția renală. Rar, se poate ajunge la insuficiență renală.
Inima. Sarcoidoza cardiacă are ca rezultat granuloame în inimă, care pot perturba ritmul cardiac, fluxul sangvin și funcția normală a inimii. În cazuri rare, această complicație poate fi fatală.
Sistemul nervos. Un număr mic de persoane cu sarcoidoză dezvoltă probleme legate de sistemul nervos central atunci când granuloamele se formează în creier și măduva spinării. Inflamația de la nivelul nervilor faciali, de exemplu, poate provoca paralizie facială.
„Uneori se produce osteita chistică multiplă, de tip Jungling (pe oasele membrelor mai ales), alteori, moartea subită de origine cardiacă.“
Dr. Ana Maria Bucur, medic de familie cu competențe în ecografie