Anemia hemolitică poate fi cauzată de leucemie, tumori sau infecții

Anemia hemolitică apare atunci când organismul începe să distrugă globulele roșii. Infecțiile, tumorile, leucemia, bolile autoimune, dar și anumite anomalii genetice pot fi de vină pentru declanșarea acestei afecțiuni. Anemia hemolitică poate apărea la orice vârstă, iar în unele cazuri este curabilă.

Globulele roșii au o misiune importantă: transportă oxigenul din plămâni către inimă și în întreg organismul. Responsabilă pentru producerea globulelor roșii este măduva osoasă. Atunci când viteza cu care sunt distruse globulele roșii o depășește pe cea de producere a lor, apare anemia hemolitică.

De ce apare anemia hemolitică

„Anemia hemolitică este o afecțiune caracterizată prin distrugerea prematură a eritrocitelor (celulele roșii din sânge). În plus, apare creșterea numărului de reticulocite (eritrocite imature) care nu se explică prin sângerare sau prin corectarea recentă a deficienței de fier sau a altor deficiențe de nutrienți. Pacienții pot prezenta, de asemenea, semne ale distrugerii celulelor roșii, inclusiv creșterea lactatului dehidrogenazei și bilirubinei, scăderea haptoglobinei și modificări ale formei celulelor roșii pe frotiul de sânge periferic“, explică prof. dr. Sabine Eichinger, specialist în medicină internă și hemato-oncologie în cadrul spitalului Wiener Privatklinik.

Potrivit medicului hematolog, cauzele anemiei hemolitice pot fi:

• autoimune (boala aglutininelor la rece, anemie hemolitică autoimună);
• anemii hemolitice congenitale (talasemie, deficitul de piruvat-kinază, boala celulelor seceră, deficit de glucoză-6-fosfat dehidrogenază);
• coagulare intravasculară diseminată;
• anemii hemolitice induse de medicamente;
• hemoliză legată de transfuzii,
• hemoliză mecanică determinată de stenoza aortică sau valva protetică a inimii;
• hemoglobinurie paroxistică nocturnă (PNH);
• paraziți ai celulelor roșii (Plasmodium, care dă malarie, Babesia),
• mușcătură de șarpe;
• microangiopatie trombotică (TMA).

În funcție de cauze, există două tipuri de anemie hemolitică: intrinsecă și extrinsecă.

Anemia hemolitică intrinsecă

Anemia hemolitică intrinsecă se dezvoltă atunci când globulele roșii produse de măduva osoasă nu funcționează așa cum ar trebui. Această afecțiune este adesea moștenită, cum ar fi la persoanele cu anemie cu celule seceră, numită și siclemie, sau cu talasemie, care au hemoglobina anormală.

Alteori, o anomalie metabolică moștenită poate duce la această afecțiune, ca în cazul persoanelor cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G-6-PD) sau cu sferocitoză ereditară (instabilitate a membranei celulelor roșii).

Anemia hemolitică extrinsecă

Anemia hemolitică extrinsecă apare din mai multe cauze. De exemplu, atunci când splina începe să distrugă globulele roșii sănătoase sau când apare o reacție autoimună. Alte motive ale apariției anemiei hemolitice extrinseci ar fi:

• tumori;
• efecte secundare ale medicamentelor;
• leucemie;
• limfom;
• splina mărită;
• hepatita infecțioasă;
• virusul Epstein-Barr;
• febra tifoidă;
• prezența toxinei E. coli;
• lupus eritematos sistemic (SLE), o afecțiune autoimună;
• Sindromul Wiskott-Aldrich, o afecțiune autoimună;
• Sindromul HELLP (afectează mai ales femeile însărcinate. Este denumit astfel pentru caracteristicile sale, care includ hemoliza, valori crescute ale enzimelor hepatice – elevated liver enzymes și număr scăzut de trombocite – low platelets).

Supradoza de paracetamol ar putea declanșa boala

În unele cazuri, anemia hemolitică este rezultatul administrării anumitor medicamente. Aceasta este cunoscută sub denumirea de anemie hemolitică indusă de medicamente. Câteva exemple de medicamente care ar putea cauza afecțiunea sunt:

• antibiotice, cum ar fi cefalexina, ceftriaxona, penicilina, ampicilina și meticilina, rifampicina;
• clorpromazina (toracina);
• ibuprofenul;
• interferonul alfa;
• procainamidele;
• chinidina,
• supradoza de paracetamol, potrivit unui articol din „The American Journal of Medicine.

Una dintre cele mai severe forme de anemie hemolitică este cea cauzată de primirea unei transfuzii cu o grupă nepotrivită de sânge. În cazurile rare în care cineva ar primi sânge dintr-o grupă incompatibilă, anticorpii ar ataca globulele roșii străine. Rezultatul este o distrugere extrem de rapidă a globulelor roșii, care poate fi letală.

Unele cauze ale anemiei hemolitice sunt temporare. Anemia hemolitică poate fi curabilă dacă medicul descoperă cauza exactă și o tratează corespunzător.

Simptomele anemiei hemolitice

Cum există atât de multe cauze ale anemiei hemolitice, simptomele pot fi diferite de la o persoană la alta. Cu toate acestea, există unele manifestări comune. Acestea includ:

• paloarea pielii;
• oboseală;
• febră;
• confuzie;
• ameţeală;
• slăbiciune;
• urină închisă la culoare;
• îngălbenirea pielii și a albului ochilor (icter);
• suflu sistolic;
• ritm cardiac crescut;
• splină mărită;
• ficat mărit.

Anemia hemolitică la nou-născuți

Anemia hemolitică a nou-născutului este o afecțiune care apare atunci când mama și bebelușul au grupe de sânge diferite, de obicei, din cauza incompatibilității Rh-ului. Această afecțiune mai poartă denumirea de eritroblastoză fetală.

Incompatibilitatea Rh-ului poate apărea atunci când mama are Rh negativ, iar tatăl – Rh pozitiv. Dacă bebelușul moștenește Rh-ul tatălui, atunci organismul mamei ar putea percepe sângele bebelușului ca „străin“ și l-ar putea ataca.

Această afecțiune este mai probabil să apară începând cu a doua sarcină, din cauza modului în care corpul își dezvoltă imunitatea. La prima sarcină, sistemul imunitar al mamei învață cum să se apere împotriva globulelor roșii pe care le vede ca fiind străine.

Din fericire, există tratamente disponibile pentru anemia hemolitică la nou-născuți. Acestea includ transfuzii de globule roșii și un medicament cunoscut sub numele de imunoglobulină intravenoasă (IVIG).

De asemenea, medicii pot preveni apariția afecțiunii, cu ajutorul unui vaccin. De obicei, este administrat femeilor cu Rh negativ în preajma celei de-a 28-a săptămâni de sarcină. Dacă bebelușul are Rh pozitiv, atunci la 72 de ore de la naștere, mama cu Rh negativ va avea nevoie de o a doua doză de vaccin.

Anemia hemolitică la copii

Potrivit Universității din Chicago, anemia hemolitică la copii apare, de obicei, după o afecțiune virală. Dar în mare, cauzele sunt similare cu cele întâlnite la adulți și includ:

• unele infecții;
• boli autoimune;
• cancere;
• medicamente;
• un sindrom rar, cunoscut sub numele de sindromul Evans.

Pot fi necesare analize de sânge, de urină și biopsia măduvei osoase

Diagnosticul de anemie hemolitică începe adesea cu o trecere în revistă a istoricului medical și al simptomelor. În timpul examenului clinic, medicul va verifica dacă pielea pacientului este palidă sau îngălbenită. De asemenea, va poate palpa ușor diferite zone ale abdomenului pentru a verifica sensibilitatea, ceea ce ar putea indica ficatul sau splina mărită.

Dacă medicul suspectează o anemie, va recomanda teste de diagnostic. Analizele de sânge ajută la diagnosticarea anemiei hemolitice prin măsurarea următorilor indicatori:

• Bilirubina. Acest test măsoară nivelul globulelor roșii pe care ficatul le-a descompus și procesat;
• Hemoglobina. Analiza reflectă în mod indirect cantitatea de globule roșii care au circulat prin sânge;
• Funcția hepatică – pentru a măsura nivelurile de proteine, enzime hepatice și bilirubină din sânge;
• Numărul reticulocitelor. Acest test măsoară câte globule roșii imature produce organismul.

Dacă medicul suspectează că poate fi vorba de o anemie hemolitică intrinsecă, va examina la microscop forma și dimensiunea globulelor roșii dintr-o probă de sânge.

Mai poate fi nevoie și de un test de urină pentru a identifica prezența sau absența globulelor roșii. Uneori, medicul poate recomanda și o biopsie a măduvei osoase pentru a afla câte globule roșii sunt create și care este forma lor.

Cum se tratează anemia hemolitică

Opțiunile de tratament pentru anemia hemolitică diferă în funcție de cauză, gravitate, vârstă, starea de sănătate și toleranța la anumite medicamente.

Opțiunile de tratament pentru anemia hemolitică pot include:

• transfuzie de globule roșii – este folosită pentru a crește rapid numărul de celule roșii;
• terapie cu imunoglobuline – se administrează intravenos la spital, în cazul în care cauza este o reacție a sistemului imunitar;
• imunosupresoarele sunt prescrise atunci când anemia hemolitică are cauze autoimune, pentru a reduce activitatea sistemului imunitar.

Intervenția chirurgicală poate fi necesară în cazuri grave, când e nevoie ca splina să fie îndepărtată. Splina este locul în care sunt distruse globulele roșii. Îndepărtarea splinei poate reduce viteza de distrugere a globulelor roșii. De obicei, operația este folosită ca opțiune de tratament în cazurile de anemie hemolitică autoimună care nu răspund la corticosteroizi sau la alte imunosupresoare.