Ce simptome are insuficiența cardiacă, boala de care 9 din 10 români nu știu că suferă

O suferință tăcută, cu simptome nespecifice, devine tot mai frecventă în România și în lume: insuficiența cardiacă. Numărul românilor afectați de această boală cardiacă este aproape egal cu populația cumulată a orașelor Cluj, Iași și Timișoara.

În fiecare an, 44.000 de români sunt diagnosticați cu insuficiență cardiacă, iar unul din doi moare în următorii 5 ani, semnalează statisticile Societății Române de Cardiologie și Fundației Române a Inimii. Aproape 5% din populația adultă a României suferă de insuficiență cardiacă, iar numărul lor este în creștere, atrag atenția medicii cardiologi. 

Ce este insuficiența cardiacă

Cunoscută și sub denumirea de insuficiență cardiacă congestivă (ICC) sau de insuficiență congestivă a inimii (ICI), insuficiența cardiacă nu este o boală, ci un sindrom, a explicat pentru Smart Living prof. dr. Dan Gaiță, medic primar cardiolog, vicepreşedinte al Societății Române de Cardiologie și membru în comitetul de conducere al Fundaţiei Române a Inimii. 

„Insuficiența cardiacă este un sac comun în care se adună formele cele mai severe de afectare cardiacă. Este o problemă peste tot în lume, mai frecventă decât credem și mai mult decât o arată procentele statistice”, spune specialistul. 

Insuficiența cardiacă apare atunci când inima nu mai este capabilă să pompeze suficient sânge către țesuturi și organe. În consecinţă, acestea primesc mai puţin oxigen și substanțe nutritive din sânge. Pe de altă parte, sângele stagnează şi se acumulează în organe, ca urmare a incapacităţii inimii de a controla eficient fluxul.

Debitul cardiac scăzut poate fi determinat de anumite anomalii ale cordului, iar în funcție de localizarea lor, există mai multe tipuri de insuficiență cardiacă:

Insuficiența cardiacă stângă

Este cel mai întâlnit tip de insuficiență cardiacă și apare atunci când ventriculul stâng al inimii (situat în stânga jos a inimii) nu mai pompează eficient sângele oxigenat către organe și țesuturi. 

Deși întreaga inimă este considerată o pompă, funcția efectivă de pompă este îndeplinită numai de două dintre cele patru camere ale inimii: ventriculul stâng, respectiv drept. Atriile sunt „camere de primire” pentru sânge. Ventriculul drept pompează sângele către plămâni, pentru a fi oxigenat, iar ventriculul stâng duce sângele oxigenat către organe și țesuturi. Sângele care nu este pompat de ventriculul stâng se întoarce în plămâni, provocând dificultăți în respirație. 

În funcție de mecanismul prin care se produce, insuficiența cardiacă stângă este de două tipuri:

• insuficiență cardiacă sistolică, în care ventriculul stâng nu se poate contracta suficient și nu mai poate îndeplini funcția de pompă;
• insuficiență cardiacă diastolică (denumită și insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție normală), în care ventriculul stâng devine rigid și nu se mai poate relaxa astfel încât să permită umplerea lui cu sânge. 

Insuficiența cardiacă dreaptă

Apare atunci cînd ventriculul drept nu mai poate pompa eficient sângele către plămâni, unde ar urma să fie oxigenat. De regulă, insuficiența cardiacă dreaptă este urmarea insuficienței cardiace pe partea stângă. Acumularea de sânge din plămâni cauzată de problemele ventriculului stâng îngreunează forța de pompare a ventriculului drept și crește astfel stresul asupra lui. Bolile pulmonare sunt o altă cauză de insuficiență cardiacă dreaptă. 

Insuficiența cardiacă globală

Numită și insuficiență biventriculară, acest tip de insuficiență afectează ambii ventriculi ai inimii. Nediagnosticată sau tratată incorect, boala are tendința să progreseze la ambii ventriculi.

Simptome de insuficiență cardiacă

9 din 10 români nu știu că suferă de insuficiență cardiacă, motiv pentru care 30% dintre cazuri ajung la spital în stadii agravate ale bolii, arată datele Societății Române de Cardiologie. Acest sindrom este subdiagnosticat și adesea confundat cu alte afecțiuni, potrivit profesorului Dan Gaiță. De vină pentru acest fenomen este, pe de o parte, lipsa unui program de prevenție cardiovasculară, iar pe de alta, simptomele vagi, nespecifice pe care le are insuficiența cardiacă.

Cele mai frecvente simptome ale insuficienței cardiace sunt:

• lipsa de aer;
• oboseala la eforturi mici;
• umflarea gambelor și a picioarelor.

Simptome mai puțin frecvente sunt:

• creșterea bruscă în greutate, ca urmare a acumulării de lichid în țesuturi;
• tusea persistentă;
• ortopneea – o formă de dispnee în care bolnavul are dificultăți de respirație în poziția orizontală;
• palpitații sau bătăi neregulate ale inimii;
• simptome cerebrale: confuzie, tulburări de memorie, leșin.

FOTO: Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș“, Timișoara

Simptomele sunt diferite în funcție de tipul de insuficiență cardiacă:

• În insuficiența cardiacă stângă, sângele se acumulează și stagnează în venele pulmonare, provocând dificultăți în respirație și, uneori, tuse;
• În insuficiența cardiacă dreaptă, semnalul de alarmă este umflarea picioarelor;
• În insuficiența cardiacă globală, simptomele sunt toate cele de mai sus.

Simptomele se pot instala brusc, situație în care vorbim despre insuficiență cardiacă acută, sau se pot dezvolta și agrava în timp (săptămâni, luni), caz în care vorbim despre insuficiență cardiacă cronică. Insuficiența acută poate fi declanșată de infecții severe, de embolia vaselor pulmonare sau de o decompensare a unor afecțiuni cardiace cronice. Ea reprezintă o urgență medicală și necesită tratament imediat. 

Clasificarea în funcție de simptome

Cea mai utilizată clasificare a insuficienței cardiace se bazează pe severitatea simptomelor și rezistența la efort a bolnavilor. Există patru clase de severitate, astfel:

Clasa I: activitatea fizică nu este afectată. Eforturile fizice obișnuite nu provoacă bolnavilor oboseală, dispnee sau palpitații;

Clasa II: se instalează o ușoară limitare în activitățile fizice, manifestată prin oboseală, dispnee și palpitații. Aceste simptome dispar în repaus;

Clasa III: limitare severă a rezistenței la efort. Simptomele de insuficiență cardiacă sunt resimțite de bolnavi și în timpul activitățile ușoare, dar dispar în repaus;

Clasa IV:  orice tip de activitate fizică produce disconfort. Simptomele persistă și în repaus. 

Din ce cauze apare insuficiența cardiacă

Capacitatea inimiii de a pompa sau de a se umple cu sânge poate fi îngreunată de mai multe afecțiuni. Principala cauză de insuficiență cardiacă este ateroscleroza – o îngustare a arterelor cauzată de acumularea de plăci de aterom care conțin grăsimi (colesterol, lipide). Ele micșorează aportul de sânge către organe și țesuturi, provocând infarct miocardic, atacuri ischemice tranzitorii sau accident vascular cerebral. 

„În 70-80% din cazurile de insuficiență cardiacă, ateroscleroza este cauza. În celelalte, insuficiența cardiacă este provocată de hipertensiunea arterială, de valvulopatii (n.r. – modificări ale valvelor inimii) și de miocardite (n.r. – inflamație a miocardului, peretele muscular al inimii). Hipertensiunea arterială poate duce singură la insuficiență cardiacă; nu trebuie să fie neapărat asociată cu ateroscleroza, deși hipertensiunea este factor de risc și pentru ateroscleroză”, explică prof. dr. Dan Gaiță. 

Insuficiența cardiacă poate fi cauzată și de infarctul miocardic. Acesta duce la necroza unei porțiuni din mușchiul cardiac, ceea ce va duce la suprasolicitarea inimii. Alte cauze de insuficiență cardiacă pot fi malformațiile congenitale cardiace, aritmiile, diabetul zaharat și unele medicamente antidiabetice, hipertiroidismul (producerea în exces de hormoni tiroidieni), dar și obezitatea, consumul cronic de alcool și fumatul, prin consecințele pe care le au asupra sistemului cardiovascular.

Profilul bolnavilor cu insuficiență cardiacă

Această suferință cardiacă poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la vârsta a treia. Femeile și bărbații sunt diagnosticate cu acest sindrom în egală măsură, dar sunt diferențe în privința debutului. 

La bărbați, insuficiența cardiacă se instalează la vârste mai tinere decât la femei, iar cauza principală de apariție este ateroscleroza. La femei, insuficiența cardiacă apare la vârste mai înaintate și este cauzată de alte probleme: hipertensiunea arterială, fibrilația atrială și diabetul zaharat. 

„În general, bărbații dezvoltă probleme cardiovasculare de la o vârstă mai tânără – în medie, cu 10 ani mai devreme decât femeile. La categoria medie de vârstă, sunt mai mulți bărbați afectați de insuficiența cardiacă. După 65 de ani, incidența se egalează la cele două sexe”. 

Prof. dr. Dan Gaiță, medic primar cardiolog și vicepreşedinte al Societății Române de Cardiologie

Cum se pune diagnosticul de insuficiență cardiacă

Pentru diagnosticul insuficienței cardiace, trebuie să ne adresăm medicului de familie. În funcție de evaluarea clinică (va include măsurarea tensiunii arteriale, auscultarea cordului și a plămânilor, identificarea unor posibile edeme ale picioarelor), bolnavul va fi îndrumat către un consult cardiologic. 

„Medicul de familie este o verigă importantă în diagnosticul insuficienței cardiace, fiindcă el este cel care cunoaște istoricul medical al pacientului și poate corela diverse analize și investigații. Ne putem adresa și cardiologului, direct, așa cum mulți procedează, dar drumul firesc este prin medicul de familie”, spune profesorul Dan Gaiță. 

Diagnosticul insuficienței cardiace poate include mai multe analize și investigații al căror rezultate trebuie corelate pentru un diagnostic cert:

• electrocardiograma (EKG) poate depista cardiopatia ischemică (deteriorarea arterelor coronare), infarctul miocardic sau tulburările de ritm;
• măsurarea pepetidelor natriuretice plasmatice NT-proBNP. Acestea sunt un marker cardiac al cărui nivel crescut în circulația sangvină semnalează un stres al sistemului cardiovascular. Măsurarea acestor peptide este recomandată ca metodă de excludere a insuficienței cardiace, și nu pentru stabilirea diagnosticului. Există și alte cauze decât cardiovasculare de creștere a NT-proBNP;
• ecocardiografie (ecografie cardiacă) este unul dintre cele mai utile investigații pentru diagnosticul insuficienței cardiace. Ea oferă informații despre anomaliile de structură ale cavităților inimii, funcția sistolică și diastolică, precum și despre existența unor modificări ale valvelor inimii;
• computer tomografie cardiacă (CT cardiac) pentru diagnosticul cardiopatiei ischemice;
• radiografie toracică pentru excluderea bolilor pulmonare și identificarea unui eventual edem pulmonar. Este mai utilizată în insuficiența cardiacă acută. 

Tratamentul insuficienței cardiace

Tratamentul corect al afecțiunii care a stat la baza apariției insuficienței cardiace prelungește viața bolnavilor și le îmbunătățește calitatea vieții. În lipsa lui, insuficiența cardiacă evoluează către deces. În România, unul din doi bolnavi decedează într-un interval de 5 ani de la diagnosticare, potrivit datelor Societății Române de Cardiologie. 

„Insuficiența cardiacă poate duce la deces dacă nu este tratată corect. Tratamentul poate fi medicamentos sau chirurgical. Primul include 4 clase principale de medicamente, iar cel de-al doilea se referă la implanturi”. 

Prof. dr. Dan Gaiță, medic primar cardiolog și vicepreşedinte al Societății Române de Cardiologie

Progresia insuficienței cardiace poate fi stopată prin controlul optim al afecțiunilor care au cauzat-o: cardiopatia ischemică, hipertensiunea arterială, valvulopatiile, diabetul zaharat ș.a. Se poate interveni cu medicamente, dispozitive sau proceduri chirurgicale precum bypassul coronarian sau chiar transplantul cardiac. 

Agravarea insuficienței cardiace poate fi evitată și prin respectarea unui regim de viață echilibrat, care presupune stoparea fumatului, reducerea aportului de sare din alimentație, un regim alimentar sărac în grăsimi de origine animală, efortul fizic practicat zilnic, menținerea unei greutăți corporale optime și reducerea consumului de alcool. „Adoptarea unui stil de viață sănătos, precum și efectuarea controalelor medicale periodice sunt măsurile sigure prin care putem preveni instalarea insuficienței cardiace”, potrivit profesorului Dan Gaiță.