„Nu îmi place să stau degeaba!” Cum interpretăm greșit nevoia de relaxare

„Nu îmi place să stau degeaba!” – Cum interpretăm greșit nevoia de relaxare

    Nevoia de relaxare este modul prin care corpul și creierul ne anunță că au nevoie de o pauză, de momente plăcute, de refacere a forțelor. Deseori însă, privim cu anxietate această nevoie și, atunci când încercăm să ne relaxăm, părem să nu avem stare. Îl considerăm timp petrecut ineficient, pierdut, și simțim, deseori, vinovăție. Care este costul interdicției de a ne relaxa și ce avem de făcut pentru a ne arăta mai multă compasiune nouă înșine?

    De ce ne este atât de greu să ne relaxăm

    Atât nevoia, cât și imposiblitatea de a ne relaxa pot fi resimțite atât de adolescent, cât și de un director de companie sau de o mamă care își crește copiii pre-școlari, atât de adultul tânăr la început de carieră, cât și de cel aflat în pragul pensiei și al schimbărilor aferente. Practic, de către oricare dintre noi.

    Nu mai este nicio noutate că există o buclă de tip cauză-efect între minte și corp, afecțiunile somatice fiind cauzate și/sau influențate de ceea ce se întâmplă la nivel mental, dar și invers. Acest lucru susține importanța prezenței relaxării în rutina zilnică.

    Ne este greu să spunem stop vârtejului de activități de acoperit, de gânduri de înțeles, de planuri de făcut din două categorii de cauze: cauze ce țin de contexul de viață (de exemplu ritmul alert al sarcinilor de îndeplinit, cerințele profesionale de adresat, presiunea așteptărilor de la nivel social de a performa în toate rolurile asumate) și cauze personale, ce țin de valorile și crezurile noastre, repere după care evaluăm și decidem ceea ce este important și modul în care aducem în viața noastră aceste lucruri.

    Toate acestea au creat în prezent un soi de model de a funcționa, nu neaparat sănătos: legăm indisolubil succesul și fericirea de a avea cât mai multe realizări.

    Cu alte cuvinte, am ajuns să credem că dacă muncim mult vom acumula multe lucruri, vom avea o avea o familie împlinită și o cariera strălucită care ne vor ajuta să fim fericiți și să ne simțim în siguranță, iar abia apoi ne vom putea gândi la relaxare și, chiar și presupunând că că le-am bifat pe toate, relaxarea devine pe un astfel de fond o altă sarcină de împlinit, un alt stres!

    Îți recomandăm și acest articol: „Workaholism: calea greșită de a te simți împlinit”

    „Întotdeauna mi-am spus că nu îmi place să stau degeaba. Dacă aveam puțin timp liber, alegeam să citesc, dar nu orice, ci ceva din care am de învățat sau care mă ajută profesional. Îmi amintesc și acum când eram mică de o remarcă a mamei care m-a găsit citind benzi desenate «Citești numai porcării! Cum sunt utile prostiile alea?». M-am simțit vinovată atunci. Nepricepută. O dezamăgire. M-am gândit că nu mă duce capul să citesc ceva mai important. Aveam 8 ani. Evident, ulterior, mi-a fost mereu greu să mă relaxez. Făceam mereu ceva util. Dormeam 6 ore ca să nu irosesc timpul cu somnul. Burnout-ul era un soi de natură a mea. Mi-a trebuit o boală, câteva luni de tratament și mai multe de psihoterapie ca să reconfigurez traseul. Acum dorm 8-9 ore pe noapte și… ocazional mai citesc benzi desenate,” povestește Anca, 38 de ani, din Iași.

    Citește aici aticolul integral: „Burnout în familie. Ce ne lipsește când stăm acasă, cu cei dragi”

    Capcana amânării timpului pentru relaxare

    A fi ocupat a ajuns un subiect de care suntem mândri, întrucât asociem acest lucru cu a fi eficient și „de ispravă”. Într-o lume în care timpul înseamnă bani, a-ți lua timp să te relaxezi, să te odihnești, să te liniștești devine o pierdere – de timp și….de bani.

    O altă asociere nefastă care ne menține în zona de „permanent ocupat și cu treabă” este condiționarea valorii personale de activitatea profesională. Astfel, orice investiție de timp în activități nelucrative este interpretată ca fiind nevaloroasă pentru cine suntem, sau cine vrem sau ar trebui să devenim în societate.

    A aduce relaxarea pe radar înainte de împlinirea tuturor obiectivelor materiale personale și dezirabile social poate aduce cu sine sentimente de vinovăție si de anxietate.  Mai ales atunci când purtăm cu noi ideea că, dacă muncim și acumulăm mult acum, mai târziu (mereu mai târziu) ne vom putea opri în condiții sigure, sănătoși și cu cei dragi în jurul nostru. Din păcate, de cele mai multe ori, fix acest lucru este cea mai mare iluzie pe care ne-o servim zilnic, de când ne trezim dimineața și până închidem ochii pentru totdeauna.

    Citește și articolul: „În singurătate ne reconectăm cu noi înșine. În ce momente ale vieții ne este foarte utilă?”

    Nevoia de relaxare privită cu reticență

    Anxietatea pe care o simțim anticipat înainte de o ocazie ivită pentru a ne opri sau pentru a ne odihni, ne duce în final la amâna, de fiecare dată, relaxarea. Astfel, rămânem într-o permanentă vigilență, așa cum poate, dacă ne gândim puțin, am fost mai mereu. Poate chiar de când eram copii și nu puteam controla mediul exterior, acesta fiind impredictibil.

    A fi într-o vigilență permanentă se poate să ne fi ajutat în trecut să evităm pericole reale (interacțiuni cu părinți/adulți agresivi verbal sau fizic, bullying în mediu școlar). Astăzi însă, aceste mecanisme se dovedesc de cele mai multe ori neadaptate realității, ineficiente pentru scopul de a ne proteja și dăunătoare pe termen lung pentru sănătatea noastră fizică și mentală. Totuși, ele sunt cele care ne refuză nevoia de relaxare, menținându-ne mereu în alertă, mereu ocupați cu ceva.

    Citește aici articolul despre anxietate: „Tot ce trebuie să știi despre anxietate”

    Un alt motiv pentru care ne poate fi greu să ne relaxăm, să ne bucurăm de prezent și atât, poate veni din zona în care am experimentat în trecut o perioadă sau doar câteva momente de fericire și calm și apoi brusc, fără vreun indiciu, s-a întâmplat o suferință, o nenorocire, sau o pierdere. Am învățat că după bine, vine rău și că, dacă îndrăznim o stare de bine, vom plăti ulterior un preț enorm. Astfel, evitarea binelui evită și răul.

    Este o gândire magică pe care deseori o practicăm din anxietate. Este, totodată, o nevoie de a da sens lucrurilor care se întâmplă aleatoriu, dar pe care nu le putem accepta ca atare. Cât timp legăm relaxarea, fericirea, de o dramă subsecventă, avem convingerea că deținem un oarecare control (pentru a ține „răul” la distanță).

    Citește și articolul: „Tehnicile care ajută la controlul emoțiilor negative”

    Înțelegerea și acceptarea nevoii de relaxare

    Întrebarea care se pune este cum putem interveni pentru ca nevoia de relaxare să nu fie un declanșator pentru anxietate? În primul rând este necesară conștientizarea procesului intern care se întâmplă atunci când nevoia de relaxare este mai mereu ignorată, căci ne este dificil să ne oprim din vârtejul de activități pentru a ne odihni, pentru a ne relaxa, când în interior trebuie să facem față fricii de un pericol perceput, nu și real.

    Iată câteva sugestii de explorat pentru a conștientiza ce se întâmplă în interior:

    • Respirația făcută conștient, adică având atenție pe fiecare inspirație și pe fiecare expirație. Astfel, ne menținem ancorați în prezent, în aici și acum. Exercițiile nu durează mai mult de 1-2 minute, iar acesta este minimum de timp pe care ni-l putem acorda, ocazional, de-a lungul unei zile.
    • Interacțiunea cu prietenii ne este necesară pentru a crește șansele de a ne păstra o relativă obiectivitate cu privire la interpretarea realității.
    • Aducerea în amintire, permanent, a lucrurilor pentru care suntem recunoscători. Sunt multe cele pe care ni le dorim și nu le avem, dar sunt lucruri pe care le avem, de care ne putem bucura, pe care tindem să le ignorăm.
    • Psihoterapia cu un specialist acreditat, ne este utilă pentru a putea identifica acele răni emoționale care au dus la existența acestor mecanisme de reacție în legătură cu relaxarea.

    Beneficiile relaxării

    Sunt mai multe posibilități de a ne relaxa, printre care implicarea în activități care ne aduc liniște și plăcere, cum ar fi activitățile ludice, interacțiunile cu prietenii, sportul, yoga, meditația (sau rugăciunea) sau activitățile artistice. Ce este important este să facem loc relaxării în programul zilnic, întocmai precum punem în agendă joburile, drumurile, cumpărăturile sau ședințele.

    Citește aici articolul integral: „8 tehnici de relaxare pentru detox mental. Cele mai eficiente”

    Dacă ar fi să țin aproape de mine două-trei idei de încercat pentru relaxare, aș încerca să petrec mai mult timp afară. Preferabil în natură, dacă se poate, dar și dacă nu se poate, tot aș încerca să stau, cât mai mult, pe afară, la aer. Pentru a crește șansele de a ne relaxa cu adevărat (și nu doar de a avea încă o bucată de timp în care să ne lăsăm acaparați de ceea ce ne stresează), o plimbare în parc se poate face observând, conștient și cu intenție, ceea ce ne înconjoară – de exemplu poate fi un copac înalt, sau poate doar un arbust, câteva flori uscate sau pâlcuri de iarbă proaspăt cosită, alei însorite, poate câteva băncuțe sau copiii ieșiți la plimbare ori la joacă.

    Relaxarea nu va face să dispară toate problemele care ne stresează, care nu ne lasă să ne odihnim sau care ne mențin într-o agitație sau vigilență permanentă, însă ea ne oferă oportunitatea de a face un pas înapoi și a vedea lucrurile în perspectivă.

    Nevoia de relaxare, o dată împlinită, ne va da acea pauză de la oboseala mentală și emoțională prezentă în anxietate și hipervigilență, pauză care ne ajută să ne refocusăm ulterior, să ne găsim soluții noi la probleme vechi, să încercăm alte abordări ale greutăților cu care ne putem confrunta la un moment dat.

    Cum ne poate ajuta psihoterapia

    Există deja o potențială concluzie în domeniul psihoterapiei când în practică se întâlnesc cele de mai sus – anxietate indusă de relaxare. În sesiunile cu un specialist în domeniul psihologiei putem afla mai multe despre ceea ce simțim și despre tiparele de acțiune mai puțin conștiente, modele de gândire sau comportament la care recurgem atunci când ignorăm sau amânăm nevoia de relaxare.

    De cele mai multe ori, în psihoterapia utilizată pentru astfel de provocări se vor adresa cu prioritate sentimentele de frică, de rușine, de vină, pe care ne este greu să le gestionăm, mai ales în condițiile de oboseală (poate chiar excesivă sau cronică) cauzate de lipsa momentelor de relaxare din viața de zi cu zi.

    Ulterior, vom putea descoperi împreună cu psihologul acele activități de relaxare potrivite nouă, menite să aducă între atâtea activități înghesuite în agendă, spațiul necesar și atât de benefic al respirației, al privirii de ansamblu, al creativității și, de ce nu, al înnoirii modului de a trăi.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare