Grelina, leptina și insulina, hormonii care ne controlează greutatea

Chiar ne putem îngrășa pe fond hormonal! Grelina, leptina, insulina și alți 8 hormoni care ne influențează silueta

Nu de puține ori am pus kilogramele în plus pe seama unor probleme hormonale. Se pare că există, într-adevăr, o relație de interdependență între hormoni și greutatea corporală, însă legătura este una complexă. Insulina, grelina și leptina sunt unii dintre cei mai cunoscuți hormoni implicați în controlul apetitului și al greutății corporale. Însă există și alții, fiecare cu rolul lui bine stabilit.

Obezitatea poate fi un semn al dezechilibrului acestor hormoni. Pentru a-i controla și a-i aduce la un nivel sănătos, mănâncă echilibrat, acordă atenție exercițiilor fizice și nu neglija odihna. Iată mai jos tot ce trebuie să știi despre hormonii care-ți influențează greutatea corporală și explicațiile medicului.


„Într-un mod simplist de a privi lucrurile, obezitatea apare în urma unei balanțe energetice pozitive (adică energia pe care ne-o luăm din mâncare este mai mare decât energia cheltuită de organism pentru diferitele procese metabolice și activități fizice.“

Dr. Mihaela Posea, medic specialist diabet, nutriție, boli metabolice, Clinica Smart Nutrition

Totuși, medicul precizează că mecanismele din spatele apariției acestei boli sunt mult mai complexe, existând o interacțiune complexă între factori genetici, sistemul nervos central, țesut adipos și o multitudine de alte organe, inclusiv intestinul, stomacul, pancreasul și ficatul, dar și factori de mediu și psihosociali.

Principalii hormoni care reglează echilibrul energetic

Hipotalamusul este regiunea din creier care integrează semnalele primite despre depozitele de energie și aportul nutrițional.

„Leptina, proopiomelanocortina – POMC, αMSH (alpha melanocyte stimulating hormone) și insulina sunt principalii hormoni care reglează echilibrul energetic prin depozitele de energie pe termen lung.“

Dr. Mihaela Posea, medic specialist diabet, nutriție, boli metabolice

Dintre stimulii care influențează balanța energetică, pe termen scurt, medicul amintește: neuropeptidul Y (NPY), AgRP (agouti-related peptide), grelina, endocanabinoizii, secretina, colecistokinina, hormonii incretinici, oxintomodulina, polipeptidul PP,  PYY, amilina.

Și, ca totul să fie și mai complicat, mai există și molecule secretate de către țesutul adipos de tip alb sau maro, adipokine – leptina, adiponectina, rezistina și nu numai, care au un rol în hrănire, metabolismul glucozei sau al lipidelor.

Medicul Mihaela Posea detaliază care sunt hormonii care controlează greutatea corporală și ce rol are fiecare:

1. Leptina

Leptina este secretată de țesutul adipos alb și i se mai spune și „hormonul sațietății“ sau „hormonul înfometării“. Rolul acestuia este ca, odată produs de țesutul gras, să-i transmită hipotalamusului – zona creierului responsabilă cu reglarea apetitului – că ești sătul, nu mai ai nevoie de mâncare.

De altfel, sistemul de producție a leptinei a evoluat de-a lungul timpului, astfel încât să prevină atât înfometarea, cât și supraalimentarea. Ambele situații ar fi scăzut șansele de supraviețuire în mediul natural, în trecut. Astăzi, leptina este foarte eficientă în prevenirea înfometării, însă mecanismul care ar trebui să prevină supraalimentarea pare problematic.

Cum funcționează leptina?

Celulele adipoase folosesc leptina pentru a-i transmite creierului câtă grăsime conțin. Niveluri crescute de leptină îi spun creierului că există suficientă grăsime stocată în corp. Nivelurie scăzute de leptină înseamnă că stocurile de grăsime sunt reduse și că trebuie să mănânci.

Când mănânci, nivelul de grăsime corporală crește și, odată cu el, și nivelul de leptină. Așadar, creierul îți spune să mănânci mai puțin și să arzi mai mult, metabolismul fiind accelerat.

Invers, atunci când trece o lungă perioadă de timp în care nu ai mâncat, nivelul de grăsime scade, la fel și nivelul de leptină. Așadar, vei simți nevoia să mănânci mai mult și să arzi mai puțin.

Citește aici ce ar trebui să știi despre metabolism și cum îl poți îmbunătăți.

Potrivit medicului Mihaela Posea, mecanismele sunt complexe, mai exact, leptina conferă sațietate prin inhibarea NPY/AgRP și stimularea POMC.

„Scindarea POMC duce la apariția de ACTH și α MSH, ambele fiind peptide anorexigene (care scad foamea) prin stimularea receptorilor melanocortinici 4 (MC4R). Ag RP este un antagonist al receptorilor melanocortinici, iar NPY este cel mai puternic neuropeptid orexigen“, explică specialista.

În termeni mai puțin științifici, studiile au demonstrat că persoanele obeze dezvoltă rezistență la leptină. Adică mesajul „nu mai mânca, pentru că ai destulă grăsime“ nu ajunge la creier, ceea ce conduce la supraalimentare. Totuși, nivelurile de leptină tot cresc. Cauza preciză a acestui fenomen al rezistenței la leptină nu este pe deplin cunoscută. Totuși, ar putea fi legată de nivelul de inflamație din corp, de mutații ale unor gene – generate de obezitate.

Află de ce apare senzația de foame după masă și cum o poți controla.

Putem controla nivelurile de leptină?

Deși nu există niciun tratament demonstrat pentru rezistența la leptină, putem lua câteva măsuri care țin de schimbarea stilului de viață pentru a influența nivelurile acestui hormon, potrivit unui articol din revista de specialitate „Nutrients“:

2. Insulina

Insulina este secretată de pancreas și, la fel ca leptina, nivelurile mari duc la scăderea aportului de alimente. Însă, deși obezitatea se caracterizează prin hiperinsulinism, apare o rezistență la insulină care ar putea fi responsabilă de depozitarea surplusului energetic sub formă de grăsime, potrivit medicului specialist diabet, nutriție, boli metabolice.

Cum funcționează insulina și ce roluri are

La persoanele sănătoase, insulina asigură stocarea glucozei – zahărul pe care îl asimilezi din hrană – în mușchi, ficat și în celulele adipoase, pentru a fi folosită mai târziu.

Pancreasul secretă insulină în cantități mici pe parcursul zilei, dar nivelul ei crește după mese. Apoi, transferă glucoza din alimente în celule. Scopul este de a furniza energie pe moment sau de a fi stocată pentru mai târziu, în funcție de nevoi.

Rezistența la insulină, o problemă tot mai frecvent întâlnită, perturbă răspunsul celulelor la insulină. Tulburarea duce la niveluri crescute de zahăr în sânge (glicemie mare). Motivul este că insulina nu mai are capacitatea de a muta glucoza în celule, potrivit acestui articol. Ca urmare, pancreasul produce și mai multă insulină, în speranța că astfel va stimula absorbția glucozei.

Rezistența la insulină duce în timp la obezitate, diabet de tip 2 și boli de inimă.

Cum crești sensibilitatea la insulină

Există câteva măsuri pe care le poți lua pentru a crește sensibilitatea la insulină (o parte dintre ele te ajută să controlezi și nivelul celorlalți hormoni care-ți influențează greutatea):

  • Fă mișcare regulat.
  • Ia măsuri pentru a crește calitatea somnului.
  • Include în dietă mai multe surse de acizi grași omega 3. Găsește aici o listă a alimentelor cu cel mai mare aport.
  • Modifică-ți dieta. Dieta mediteraneeană – cu multe legume, dar și cu grăsimi sănătoase provenind din nuci, alune, ulei de măsline – ar putea combate rezistența la insulină. De asemenea, dacă reduci nivelul de grăsimi saturate și trans din dieta zilnică poți crește sensibilitatea la insulină.
  • Încearcă pe cât posibil să menții o greutate sănătoasă.
  • Favorizează în dietă carbohidrații cu indice glicemic scăzut. Află de aici care sunt aceștia.

3. Grelina

Grelina, „hormonul foamei“, este secretată la nivelul stomacului, chiar înainte de a mânca, dar și în perioada dintre mese (de post alimentar) și, la nivelul hipotalamusului, activează aceiași neuroni ca neuropeptidul Y și AgRp, stimulând apetitul. Mai exact, crește apetitul, spunându-i creierului, printre altele, când e momentul să mănânci.

De fapt, grelina este opusul leptinei. În mod normal, nivelul grelinei este maxim înainte de masă și minim după ce ai mâncat. Interesant este că studiile au demonstrat niveluri scăzute de grelină la persoanele obeze, dar și o sensibilitate crescută la efectele acestui hormon. Sensibilitatea aceasta este responsabilă cu tendința de a mânca excesiv.

Grelina poate fi și răspunsul la întrebarea: „De ce nu reușesc să slăbesc?“. Pierderea în greutate poate fi dificilă pentru că dietele hipocalorice cresc nivelul de grelină și, implicit, pofta de mâncare. În plus, reacția în lanț declanșată de dietele restrictive caloric implică și încetinirea metabolismului, precum și scăderea nivelului de leptină.

Cum reduci nivelul de grelină și pofta de mâncare

  • Menține o greutate normală. Excesul ponderal poate crește sensibilitatea la grelină și, deci, apetitul.
  • Încearcă să-ți îmbunătățești somnul. Dacă nu dormi bine, nivelul de grelină crește, iar tu vei începe să mănânci mai mult decât ai nevoie.
  • Mănâncă ori de câte ori ți-e foame. Nivelul de grelină atinge nivelul maxim înaintea unei mese, așadar ar trebui să-ți asculți corpul și să mănânci atunci când ți-e foame.

Află de aici cum recunoști mâncatul emoțional și cum înveți să-ți gestionezi stările fără a mânca excesiv.

4. Endocanabinoizii

Consumul de canabis se asociază cu o creștere a apetitului. Descoperirea sistemului endocanabinoid (ECS), a receptorilor săi și a liganzilor endogeni a demonstrat rolul central pe care îl joacă în reglarea apetitului, aportului de alimente, metabolismului energetic și al greutății corporale.

Dintre receptorii endocanabinoizi, CB1 este prezent la nivelul creierului și este implicat în reglarea aportului alimentar și mecanismele de recompensă.

Citește aici ce trebuie să știi despre canabis și efectele sale.

5. Secretina

Secretina este sintetizată în duoden ca răspuns la acid și este responsabilă de secreția de bicarbonat de la nivelul pancreasului.

Deși efectul anorexigen (de scădere a foamei) al secretinei a fost confirmat în studiile pe animale de laborator, este nevoie de mai multe cercetări privind potențialul ei ca medicament care modulează aportul alimentar.

6. Colecistokinina – CCK

Colecistokinina a fost primul hormon secretat de intestin dovedit a avea efecte de sațietate. Pe lângă duoden și jejun, ea mai este prezentă și la nivel cerebral, unde acționează ca neurotransmițător, reglând comportamentul de recompensă și sațietatea.

Găsește aici câteva trucuri să mănânci mai puțin fără să-ți fie foame.

7. Hormonii incretinici

Cei doi hormoni incretinici, GIP și GLP1, sunt secretați de intestin ca răspuns la ingestia de alimente, ducând la stimularea secreției de insulină.  GLP1 inhibă golirea stomacului și ingestia de alimente.

Ambii hormoni sunt degradați rapid de o enzimă, DPP4 (dipeptidil peptidaza), ceea ce a dus la dezvoltarea unor molecule care să reziste la acțiunea ei, analogii de GLP1 (glucagon like peptide-1). În prezent, există medicamente pe bază de analogi de GLP1 aprobate pentru tratamentul obezității, atât în SUA și în Europa, cât și în România.

8. Oxintomodulina

Secretată tot de intestin, oximtomodulina reduce senzația de foame, acțiune mediată de receptorii de GLP1.

9. Polipeptidele PP și YY

Familia polipeptidelor include polipeptidele NY, PP și YY. Polipeptidul PP (pancreatic) este produs în pancreas, iar polipeptidul YY este produs în ileon și colon, eliberarea lor fiind proporțională cu aportul caloric și are ca rezultat efectul anorexigen (scad foamea).

10. Amilina – motivul pentru care îți place să mănânci

Secretată concomitent cu insulina de către celulele pancreatice, amilina se exprimă și la nivelul hipotalamusului, unde acționează sinergic cu leptina pentru a reduce aportul alimentar. De asemenea, este implicată în aspectele hedonice ale mâncatului (plăcerea provocată de mâncat), care duc la alegerea tipului de aliment.

11. Adiponectina și rezistina

Ambele adipokine sunt secretate de țesutul gras, ca și leptina. Deși acțiunea adiponectinei este periferică, împreună cu leptina are acțiune sinergică la nivel central și favorizează scăderea în greutate, crescând consumul de energie (leptina inhibând apetitul). Rezistina este hormonul care acționează opus adiponectinei.

Care sunt cei mai importanți hormoni ai greutății

„După cum se poate observa, în apariția obezității sunt implicate numeroase mecanisme, atât neuroendocrine, cât și psihocomportamentale, importante fiind inclusiv efectul hedonic al alimentelor, circuitele de recompensă și activitatea fizică.“

Dr. Mihaela Posea, medic specialist diabet, nutriție, boli metabolice

Orice afectare, la orice nivel, poate duce către obezitate, dar nu de una singură, ci ca o interacțiune dintre gene, factori de mediu și factori comportamentali.

Semnele care anunță un dezechilibru hormonal

„Apariția obezității reprezintă dezechilibrul unuia sau mai multora dintre acești hormoni. Pe lângă aspectul fizic care însoțește această boala, pot apărea semnele și simptomele complicațiilor precum diabet zaharat, hipertensiune arterială, depresie, astm bronșic, cancere, artroze etc.“

Dr. Mihaela Posea, medic specialist diabet, nutriție, boli metabolice

Medicul precizează că, deși putem măsura nivelul de insulină, leptină, grelină, tratamentul existent din țara noastră (analogii de GLP1) nu se ajustează în funcție de valorile acestora și nici nu ajută la diagnosticarea obezității. Aceste analize sunt făcute, de obicei, în scop de cercetare.

Află de aici ce analize sunt recomandate în fiecare an.

Cum putem controla și preveni dezechilibrele hormonale

„Scăderea în greutate printr-un stil de viață sănătos (alimentație echilibrată, somn și mișcare) și/sau tratament farmacologic ori chirurgical atenuează dezechilibrul hormonal produs în această boală.“

Dr. Mihaela Posea, medic specialist diabet, nutriție, boli metabolice

Pentru a preveni excesul ponderal, este nevoie, potrivit nutriționistului, să controlăm factori de risc precum sedentarismul (să încercăm să integrăm mișcarea în viața noastră de zi cu zi) sau lipsa somnului de calitate (o durată scurtă de somn fiind asociată cu apariția obezității).

Lipsa somnului are efecte de proporții pentru sănătatea fizică și pentru psihic. Află din acest articol care sunt consecințele pe termen scurt și lung.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare