Efectele pandemiei asupra copiilor și cum pot fi părinții de ajutor

Poate ne-am declarat în trecut plictisiți de rutină și depășiți de monotonia zilnică. În exces, rutina devine apăsătoare, dar în limite sănătoase, ne dă doza zilnică de predictibilitate și control. Cu atât mai mult pentru cei mici, rutina este fundalul de care au nevoie pentru pentru a se simți în siguranță. Felul în care părinții au reușit în această perioadă să se adapteze schimbărilor, trăirile acestora, sunt preluate și reflectate de către cei mici. Iată ce putem face pentru a ameliora efectele pandemiei asupra copiilor.

Cum resimt copiii pandemia

Efectele pandemiei asupra copiilor și tinerilor se resimt în cinci arii majore, importante pentru cei mici.

Schimbarea rutinei de zi cu zi.

Întreruperea procesului de învățare în cadrul școlar, organizat;

Întreruperea accesului la servicii medicale/paramedicale de suport (de exemplu prin suspendarea terapiilor de susținere în autism, logopedie, kineto și fizioterapii);

Neparticiparea la evenimente importante, de marcaj al unei etape de viață (examene, celebrări de închideri/deschideri de an școlar, majorate, zile de naștere);

Pierderea siguranței zilei de mâine prin perceperea stării de stres a adulților din jur (cauzată de nesiguranța locului de muncă, neacoperirea cheltuielilor fixe, creșterea episoadelor de agresivitate și chiar violență în familie, îmbolnăvirea celor dragi, doar ca exemplu).

În toate aceste cinci arii mari de viață trebuie să fim prezenți noi, părinții. Și nu doar prezenți, ci activi în a menține un echilibru constant, mai degrabă decât în a obține performanțe notabile.

Nu este cazul și nici nevoia de ele acum. Intervenția noastră, în calitate de adulți care îngrijesc și cresc un copil, este cu atât mai îngreunată cu cât stările noastre emoționale sunt și ele afectate de contextul cu totul deosebit în care trăim nu sunt conștientizate și adresate separat.

Conectarea noastră la copil este cu atât mai firavă cu cât focusul și concentrarea noastră sunt risipite în atâtea lucruri de făcut. Acestea nu sunt aduse aici pentru a fi arătate cu degetul, ci pentru a ști de ele că sunt acolo, pe radar, și că ne pot influența capacitatea de a oferi sprijinul atât de necesar celor mici de lângă noi.

Școala on-line

Pentru a înțelege cum putem compensa efectele extinse, vizibile sau mai puțin vizibile ale pandemiei asupra copiilor sau adolescenților, ne vom uita mai întâi la ce a însemnat și ce înseamnă încă închiderea școlilor.

Acesta este și va rămâne un subiect controversat și nu este focusul nostru aici. Unul dintre efectele pandemiei asupra copiilor este deruta legată de faptul că școala, ca loc fizic unde mergi să înveți lucruri, nu mai există, modalitatea de desfășurare a orelor este total diferită, cerințele par a fi cu totul altele, iar profesorii și colegii nu mai sunt aproape.

Tot ce știa sau ce se aștepta un elev să se întâmple la școală, nu se mai întâmplă. Astfel, rolul fiecărui adult din viața copilului suferă, sau cel puțin ar trebui să sufere, o extindere.

Părintele nu este numai părinte, el preia în paralel și puțin din rolul profesorilor de la școală, iar profesorul nu mai este doar profesor, el își pune la contribuție, mult mai activ, abilitățile unui bun observator atunci când analizează, chiar din punct de vedere psihic, schimbările de dispoziție ale elevilor.

Rolul psihologului este de asemenea extins, atunci când acesta este solicitat să ofere suport copilului, el acordând atenție paralelă (dacă nu chiar prioritară) părinților și celor care îngrijesc copilul.

Cu toate aceste schimbări petrecându-se, menținerea legăturii dintre părinte și profesor este esențială pentru a diminua efectele pandemiei asupra copiilor.

Nu este esențial cine are inițiativa acestui contact și cine menține mai degrabă această relație, ci este important și în interesul copilului ca această conectare a părintelui la școală și a profesorului la familia elevului să se întâmple!

Stabilirea unor rutine sănătoase

Menționam mai sus schimbarea rutinei pentru toata lumea, copii sau adulți deopotrivă.

Rutina oferă predictibilitate, lăsând copilul liber să învețe și să exploreze lucruri noi, pentru că toate celelalte angajamente și responsabilități vor urma rutina.

Iată de ce acum este necesară stabilirea unei noi rutine, adecvată contexului de pandemie, de școală online, de lucru de acasă acolo unde este cazul, de gradiniță închisă, de bunici indisponibili sau disponibili, dar cu risc. Acest program adaptat și îmbunătățit aduce copilului stabilitatea de care are nevoie pentru a-și putea continua procesul de dezvoltare.

Timpul petrecut împreună

În aceste demersuri, pentru a combate efectele pandemiei asupra copiilor, am putea ține cont de două lucruri importante: modul în care ne organizăm timpul și calitatea timpului petrecut împreună.

În primul rând, recomand organizarea programului zilnic, acolo unde se poate, pe modelul „ca și cum” (ne trezim de dimineață și ne îmbrăcăm ca și cum urmează să plecăm la muncă sau la școală, muncim și învățăm ca și cum suntem la birou sau în clasă, spre exemplu).

În al doilea rând, profitând de ceea ce aduce pandemia nou și bun, respectiv timp mai mult petrecut împreună în familie, și faptul că foarte multe activități s-au mutat în mediul online, putem accesa mai ușor ceva nou de învățat, o limbă străină, cursuri de gătit sau de pictură, conferințe, seminarii, piese de teatru, etc.

Cât de mare este pericolul?

Tot între efectele pandemiei asupra copiilor și tinerilor regăsim anxietatea dată de multitudinea de informații despre virus care poate copleși sau dezorienta. Copiii au nevoie de sinceritate, de acuratețe din partea noastră. Informațiile despre ce se întâmplă în lume trebuie livrate ținând cont de vârsta copilului.

Explicații pentru preșcolari

În cazul preșcolarilor mai mari și a elevilor de școală primară, ei pot primi informații scurte și simple despre virus, împreună cu reasigurarea că părinții fac tot ce le stă în putință pentru a menține familia sănătoasă, exemplificând acțiunile necesare pentru a stopa transmiterea viruslui. Copiii vor fi învățați să mențină și ei regulile de protecție.

Explicații pentru elevii de gimnaziu

Elevilor de gimnaziu le putem răspunde la întrebări cu ceea ce știm, recunoscând lucrurile pe care nu le știm și asigurându-i că ne vom interesa de răspuns și îl vom oferi când îl obținem din surse oficiale.

Îi putem asigura că familia este pregătită cu un plan dacă virusul se extinde, mai ales la cei apropiați, comunicându-le acest plan în pași simpli.

Explicații pentru liceeni

Cu elevii de liceu se poate discuta mai în profuzime despre impactul acestui virus și se pot împărtăși sursele noastre de informare oficiale, pentru ca aceștia să se poată documenta și singuri și, mai apoi, să discutăm împreună ce au aflat.

Adolescenții vor aprecia cu siguranță dacă sunt implicați și ei în procesul de decizie din familie, acolo unde acest lucru este posibil.

Copiii oglindesc comportamentele părinților

La o primă observație, copilul este afectat în mod direct, la un numit nivel, de schimbările din jurul lui. Însă, efectele pandemiei asupra copiilor sunt moderate de reacția părinților la aceste schimbări.

Modul în care persoanele de siguranță, considerate de către cei mici ca atotputernice, ca deținând controlul și așteptate să ofere predictibilitate și sentimente de siguranță, este cel care face diferența între o gestionare optimă și una defectuoasă a impactului pandemiei în familie.

Deși nu pare că ei observă cu adevărat ce se întâmplă în jur, copiii percep foarte bine starea psihică a adulților care au grijă de ei.

De aceea este recomandat ca, atunci când suntem copleșiți la rândul nostru de anxietate și simțim că nu mai facem față, să apelăm la ajutorul unui specialist.

În plus, pretențiile și așteptările de la copil de a fi echilibrat, focusat, calm și dispus la efort trebuie să aibă un corespondent în pretențiile și așteptările pe care le avem de la noi înșine ca părinți, altfel vom fi percepuți ca nedrepți, rezultând îndepărtarea copilului de noi.

Copilul se uită la noi pentru a vedea cum ar trebui să reacționeze. Nu ne place un anumit comportament? Atunci să ne uităm mai întâi la noi și la cum putem ajusta reacția noastră.

Ne place sau nu, suntem de acord sau nu, modelul copiilor noștri tot noi părinții rămânem, fie în pandemie sau în afara ei. Iată de ce este necesar ca procesul de adaptare al fiecărui membru al familiei să se facă deschis, inclusiv prin împărtășirea și acceptarea emoțiilor, așa cum sunt ele.

Distanțarea față de copil

În unele familii, cea mai întâlnită tendință în pandemie este aceea de a ține copilul permanent ocupat, pentru ca acesta să aibă mereu sarcini de îndeplinit. Nu este neapărat și de dorit să se întâmple acest lucru. Să nu uităm că în starea de plictiseală se activează în noi creativitatea.

Pentru un copil, a-și pune creativitatea la treabă și a acționa din această sursă este un lucru benefic, mai ales în acest context atât de restrictiv. În alte familii unul dintre efectele pandemiei asupra copiilor este distanțarea, neglijarea neintenționată.

Practic, copilul este lăsat în extrema opusă, nimeni nu se mai interesează de el, adulții sunt acaparați de griji și, sub asediul unor anticipări negative despre viitor, este mult diminuată disponibilitatea de a îngriji un copil aflat, totuși, în formare.

Evident, intenția noastră ar trebui să fie găsirea sau construirea unei căi de mijloc, primul pas pe această cale fiind monitorizarea și gestionarea stărilor interioare proprii, al doilea pas fiind conectarea la copil, la lumea lui și la toate emoțiile care sălășluiesc în ea.

Stresul și anxietatea copilului

Între efectele pandemiei asupra copiilor enumerăm și semnele de distres psihic. Copilul poate avea tulburări de somn, poate uda din nou patul sau poate fi mai posesiv cu noi, poate deveni mai vocal, mai agresiv și mai lipsit de răbdare, poate mânca mai mult sau mai puțin decât de obicei, poate deveni absent și defocusat.

Este necesar să ne documentăm din surse sigure despre aceste manifestări valide și normale în acest context și despre cum se pot aborda. Putem vorbi cu medicul de familie, cu pediatrul, cu psihologul și afla ce înseamnă să fim de ajutor acum. Important este să nu uităm să punem mereu pe primul loc atașamentul, conectarea la nevoile copilului.

Nu în ultimul rând, să ascultăm și să reascultăm (și după ce am reușit să ieșim din tensiune) copilul! Nu cu urechea specialistului în toate, ci cu urechea părintelui cald și iubitor.

Nevoia de a rămâne conectați

Distanțarea și conectarea socială sunt două aspecte care nu ar trebui să se excludă reciproc. Copiii și adolescenții au nevoie de menținerea contactului sănătos cu anturajul. Conectarea sociala nu trebuie neglijată, chiar dacă totul se petrece acum online.

Da, activitatea online trebuie limitată, însă se poate ține cont de aceste limite fără a exclude convorbiri video cu prietenii de plăcere și nu doar pentru școală. Copii au nevoie și de cât mai mult timp petrecut în aer liber, implicați în diverse activități.

O compensare totală a efectelor pandemiei asupra copiilor nu este posibilă. Acest lucru nu înseamnă să nu ne preocupăm în mod consistent, asumat și cu intenție de ușurarea contextului pentru cei mai mici din jurul nostru.

Aici, foarte mult contează modul în care ne manifestăm și le arătăm că această situație poate fi gestionată echilibrat. Pentru copii, lumea de astăzi poate fi înfricoșătoare dar, fiindu-le alături, le putem arăta că împreună vom depăși orice problemă.