Cum se relaxează psihologii de Sărbători? „Nu vreau să petrec forțat de Revelion”
Cum ar fi dacă am vedea sărbătorile ca mici vacanțe pe care ni le oferim? Și dacă procedăm astfel, ce facem, de regulă, atunci când avem timp liber? Călătorim? Dedicăm timp hobby-urilor? Recuperăm timpul alături de cei dragi? Relaxarea de sărbători arată diferit pentru fiecare dintre noi. Am întrebat psihologii pe ei ce îi relaxează în perioada sărbătorilor, în căutarea unor „altfel” de idei de la specialiști. Iată răspunsurile lor.
„Nu vreau să petrec forțat de Revelion” – Iulia Bârcă, psihoterapeut
Am stat de vorbă cu prietenele mele, psihologi, despre perioada sărbătorilor și ce ne dă o stare de bine fiecăreia în aceste zile. Așa mi-am dat seama că pentru mine, Revelionul nu este și nici nu a fost vreodată „cea mai mare petrecere din an”. Îmi place de Crăciun să merg în vizite și, deopotrivă, să primesc musafiri, însă de Anul Nou aleg de regulă fie să stau acasă, fie să am câțiva prieteni alături, într-un cadru restrâns. Nu m-a prins niciodată febra pregătirilor de Revelion, goana nebună după petreceri, outfituri sau grupuri mari. Desigur, alegerea este în acord cu nevoile mele și energia de care dispun. Nu spun că e o alegere potrivită pentru toată lumea.
Ce mă duce pe mine într-o zonă „Zen” de sărbători sunt: cititul (musai pe lângă brad, ceea ce mă face să cred că am o bucățică de creier branduit Hallmark), plimbările, preparatul vreunei prăjituri de dragul acțiunii în sine, nu neapărat pentru rezultat (adesea din secțiunea „așa nu”), odihna, meditația (încă mă antrenez aici) și, pe scurt, încetinirea ritmului. Sărbătorile sunt momentul cel mai propice pentru deconectare de exterior și reconectare cu mine.
Este perioada în care pun laolaltă un nou vision board (de regulă un colaj de imagini reprezentând ce îmi doresc să existe în viața mea, pe care îl fac în powerpoint) și mă reîmprietenesc cu intențiile pentru că îmi place să fiu mai prezentă cu mine și valorile mele, mai ancorată într-o viață cu sens.
Îmi place să profit de liniștea din această perioadă, chiar și de orașul care nu mai zumzăie cu zgomot și agitație, îmi place să fiu cu mine și cu cei dragi.
Iar lucrurile acestea le-am învățat în timp, în perioadele de singurătate, uneori trăite mai ușor, alteori mai dificil, în care treptat am învățat să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am, nu doar preocupată de ce lipsește, să îmi pese de mine fără să caut validare că merit, să mă întreb care sunt nevoile mele, ce îmi doresc, dar, mai ales, ce pot face eu pentru mine? Asta fac și în prezent și pentru mine este cheia echilibrului meu interior.
„Sunt momente în care experimentez acea stare de flux” – Melinda Birinyi, psiholog
Crăciunul pentru mine are o semnificație specială: e despre copilărie, așteptare, surprize, dăruire și familie. Îmi amintesc și acum, când eram mică, cum mergeam cu tata de mână prin cartier, chiar în seara de Ajun, să văd luminițele din casele unde Moșul a venit deja, așteptând ca el să ajungă și la mine. Era un moment special de bucurie, relaxare și conectare la o lume magică, pe care într-o oarecare formă l-am readus și în viața mea de adult.
Îmi place foarte mult această pregătire încetinită și prezentă a sărbătorii de Crăciun. La mine totul începe cam cu două luni mai devreme, pe la sfârșit de octombrie, când în momentele libere pe care le am, încep să mă plimb prin magazine, uitându-mă după mici accesorii (moși, globuri, căsuțe, brăduți, suporturi de lemn, crenguțe, panglici, lumânări, luminițe). Le aleg cu grijă, bucată cu bucată, și le strâng încet, fără grabă.
Am început acest ritual acum câțiva ani, ajutându-l pe Mark, fiul meu cel mic, să facă „aranjamente de Crăciun”. Așa mi-am descoperit o pasiune, pe care Mark a depășit-o de ceva vreme, însă eu am rămas cu ea și am tot dezvoltat-o de la an la an. Stau serile sau câteodată în zilele de weekend cu pistolul de lipit în mână, cu o muzică de Crăciun în surdină și creez decorațiuni pe care mai apoi le dăruiesc în familie, le împart printre prieteni și colegi, iar unele chiar le vând.
Sunt momente în care am experimentat prima dată acea stare de flux despre care vorbește psihologul Mihaly Csikszenmihalyi, când pur și simplu timpul își pierde orice dimensiune, și simt că mă cufund cu toată ființa într-o activitate care îmi place foarte mult. Este un proces creativ prin care reușesc să mă distanțez de presiunea și încărcarea de la birou sau de graba cu care trebuie finalizate o mulțime de sarcini până la final de an. Este felul în care reușesc să mă deconectez.
În același timp savurez enorm că mă conectez, pas cu pas, la atmosfera sărbătorilor. Simt cu adevărat bucuria venirii lor și renaște în mine un pic din copilul care se plimba și căuta luminițe împreună cu tatăl lui. Mă bucur să împart un pic din această magie și cu alții prin aranjamentele mele și povestea lor. Fiecare decorație este unică și spune o altă poveste. Acea poveste frumoasă de Crăciun mă poartă în casele oamenilor dragi mie și le luminează masa. Îmi doresc să putem face de Crăciun, pentru fiecare casă, o surpriză și o poveste cât mai frumoasă.
„Momente de râs, joacă și discuții în care să fim deschiși și autentici” – Oana Țenea, psihoterapeut
Când mă gândesc la sărbători, asociez imediat bucuria de a petrece cât mai mult timp de calitate alături de familia mea (restrânsă, cât și extinsă). Ce înseamnă asta?
De sărbători, pentru mine, timpul de calitate cu familia înseamnă să fim cu adevărat împreună, prezenți unul pentru celălalt, fără distrageri și fără presiunea de a „bifa” așteptări. Înseamnă să ne bucurăm de lucruri simple, dar care contează: să explorăm împreună locuri noi, să ne lăsăm surprinși de magia unei destinații diferite și să creăm amintiri care rămân cu noi mult timp după ce bradul și decorațiunile au dispărut.
Îmi imaginez diminețile liniștite, în care ne trezim fără grabă și poate pregătim împreună ceva special de mâncare. Seara, poate ne uităm la filme de Crăciun, ne cuibărim toți trei sub o pătură și povestim despre anul care a trecut. Îmi doresc momente de râs, joacă și discuții în care să fim deschiși și autentici despre ce ne dorim, despre ce ne face fericiți sau despre visele noastre pentru anul care vine.
Știu că, în mijlocul agitației sărbătorilor, aceste clipe de conexiune sinceră sunt cele care fac diferența. Nu contează cât de mare sau mic este gestul, important este să ne simțim aproape unul de celălalt. Pentru mine, asta este adevărata magie a sărbătorilor.
Anul acesta am luat o decizie care m-a pus pe gânduri mult timp: să petrec sărbătorile departe, într-o altă țară, doar cu soțul și fiica mea. A fost o hotărâre grea, mai ales având în vedere că tatăl meu este singur (mama a plecat dintre noi anul trecut). De obicei, Crăciunul era momentul în care ne adunam cu toții la fratele meu, iar tradițiile comune ne aduceau împreună.
Totuși, am simțit că am nevoie de această pauză, de acest timp doar pentru noi trei, să construim propriile noastre amintiri. Deși am fost copleșită de îndoieli și chiar de un sentiment de vinovăție, am realizat că uneori e important să asculți ce îți cere inima și să îți urmezi nevoia de reconectare cu familia ta restrânsă. Știu că tata va înțelege și, cu siguranță, vom găsi alte momente pentru a fi împreună. Știu că esența sărbătorilor este conexiunea, fie ea de aproape sau de departe.
„Este o perioadă în care mă reconectez cu mine” – Andreea Petruș, psihoterapeut
Perioada sărbătorilor este cea mai plăcută perioadă pentru mine. Și cred că asta se datorează câtorva aspecte. În primul rând, în această perioadă îmi iau liber și nu mai am sesiuni de psihoterapie sau cursuri, ceea ce îmi flexibilizează programul foarte mult.
În al doilea rând, este o perioadă în care mă reconectez cu mine și cu oamenii importanți din viața mea: citesc mult, fac sport, petrec timp în natură, scriu în jurnal, îmi fac planuri pentru noul an, gătesc, stau cu familia și prietenii, mă uit sau ne uităm la filme și învăț lucruri pe care în alt moment nu am timp să le învăț.
Pentru că nu-mi place deloc să fac cumpărături (cu excepția cărților și a cumpărăturilor din piață), las cadourile de Crăciun pe ultima sută de metri și, constrânsă de timp, reușesc în câteva ore să rezolv totul.
