Deși stârnește râsul, umorul poate să fie o treabă foarte serioasă. Poate să fie simplu amuzament, dar joacă un rol important în formarea de legături de prietenie și în atragerea unui partener și, uneori, e folosit ca mecanism de apărare în fața situațiilor care, altfel, ar fi mai greu de gestionat. Există patru tipuri de umor și, în funcție de tip, poate să facă bine sau nu.
Umorul pare, dar nu e chiar simplu de definit. Simplu spus, este capacitatea de a exprima sau de a percepe ceea ce este amuzant. E o sursă de divertisment, dar e, în unele cazuri, și un mijloc de a face față situațiilor dificile, incomode sau stresante.
Din perspectivă psihologică, umorul implică aspecte cognitive, emoționale, comportamentale, psihofiziologice și sociale. De asemenea, umorul implică un stimul care îi ajută pe oameni să se amuze, le dă o stare emoțională plăcută și îi face să râdă. Râsul, deși este cea mai frecventă formă de manifestare a unei experiențe care conține umor, nu este întotdeauna corelat cu umorul.
Râsul este un răspuns psihofiziologic la umor, în timp ce simțul umorului este o trăsătură psihologică care variază considerabil de la un om la altul. De aceea, oamenii reacționează diferit la glume și sesizează diferit situațiile amuzante. Cultura, vârsta, orientarea politică și alți factori joacă un rol foarte important în ceea ce considerăm a fi amuzant sau nu.
Să ai umor poate să-ți aducă multe beneficii asupra sănătății în general, iar umorul e considerat un mecanism de apărare care te ajută să faci față mai ușor situațiilor stresante. Așadar, chiar dacă uneori nu pare potrivit cu situația în care te afli, dacă e folosit în modul potrivit, poate să-ți schimbe perspectiva asupra lucrurilor, dintr-una negativistă în una mai degrabă pozitivă.
Ce sunt mecanismele de apărare
Comportamentele noastre care apar ca răspuns la stres sunt ceea ce numim, în mod generic, mecanisme de adaptare. Sunt diferite pentru fiecare dintre noi, dar sunt pentru toți încercări de a gestiona și reduce stresul.
Termenul de apărare se referă la modul în care mintea împiedică accesul în conștiință al sentimentelor. Apărările sunt operații mintale care, ca o regulă generală, înlătură din conștiință o componentă (sau componentele) afectelor neplăcute – gândul, senzația sau ambele – cum ar fi anxietatea, depresia și furia.
Majoritatea apărărilor pot fi folosite atât în mod adaptativ, cât și dezadaptativ. Există probabil un număr infinit de apărări, spune Jerome S. Blackman în cartea „101 apărări. Cum se autoprotejează mintea”, iar umorul e una dintre ele.
Umorul este un mecanism de apărare atunci când adopți o atitudine comică pentru a nu te mai gândi că ești supărat. Iată ce exemplu dă Blackman atunci când exemplifică umorul ca mecanism de apărare:
Domnul OD, de 33 de ani, un new-yorkez convins ce fusese nevoit să se mute în sud, a venit la terapie din cauza depresiei și a anxietății cu privire la sexul opus. În cea de-a zecea ședință, pe când lua loc în fotoliu, el a început să plescăie sonor din buze. Apoi m-a întrebat repede, imitând un personaj de desen animat: „Păi, ce zici că mai faci, doctore?” După ce amuzamentul situației s-a consumat și am discutat felul reușit în care îl imitase pe Bugs Bunny, pacientul mi-a povestit ultima experiență umilitoare pe care o suferise în încercarea de a găsi o parteneră. Împreună am înțeles că folosirea umorului avea parțial un rol defensiv, de a-l proteja de aspectele depresive.
De altfel, de câte ori nu ni se întâmplă să povestim cu zâmbetul pe buze lucruri care, în realitate, sunt dureroase din punct de vedere emoțional?
Totuși, umorul nu e întotdeauna un mecanism defensiv. Uneori, individul poate să-l folosească în mod intenționat cu scopul de a produce plăcere. Există mai multe tipuri de umor și, dacă înțelegi diferențele, îți poți da seama care e umorul care îți face bine și care e cel care doar ascunde alte trăriri (cărora ar merita să le acorzi mai multă atenție) și cum să-l folosești într-un mod agreabil pentru tine și cei din jur.
4 tipuri de umor
Mecanismele de apărare pot fi sănătoase sau nesănătoase, în funcție de felul în care utilizarea lor ne afectează sănătatea fizică și psihică. De exemplu, consumul excesiv de alcool sau alte substanțe poate fi folosit pentru a reduce stresul sau anxietatea, dar este considerat un mecanism de apărare care ne face mai mult rău decât bine, deci este nesănătos.
Mai mulți cercetători au analizat umorul, încercând să stabilească ce și câte tipuri diferite există. Nu există un consens în această privință. Unii spun că sunt patru, alții că sunt cinci sau că sunt nouă. Cei de la Psychologytoday se raportează însă la patru dintre ele:
1 Umorul de afiliere, care înseamnă să spui glume despre lucruri pe care majoritatea oamenilor le-ar putea găsi amuzante. Scopul, în acest caz, este de a folosi umorul pentru a aduce oamenii împreună, de a-i uni. Glume cum sunt cele spuse de comedianți ca Jerry Seinfeld, care se concentrează pe situații amuzante din viața de zi cu zi, exemplifică acest tip de umor. E un umor lejer, vesel și bun, iar oamenii care îl practică au un sentiment de camaraderie, de fericire și de bine.
2 Umorul de auto-încurajare, care înseamnă să poți râde de tine într-un mod bun și să găsești amuzament în situațiile de zi cu zi care nu sunt cele mai vesele. De exemplu, să faci o glumă când ți s-a întâmplat ceva rău, menținând o perspectivă amuzantă asupra vieții în fața micilor eșecuri. Ca atunci când nu-ți iese ceva și spui „nu sunt cel mai inteligent om din lume”. În acest caz, umorul este un mecanism de apărare benefic, pentru că te ajută să gestionezi stresul.
3 Umorul agresiv implică atacuri sau insulte la adresa altor persoane. Este un umor care are scopul de a amenința sau de a răni psihologic alte persoane, cum este în cazul bullying-ului. Include tachinarea excesivă a celorlalți sau a-i face să se simtă rău ca să încerci tu să te simți mai bine, precum și sarcasmul. Unele persoane îl găsesc amuzant, altele pot să râdă pentru a acoperi o senzație de disconfort, în timp ce alții nu se amuză deloc și îl condamnă. Dacă li se cere socoteală, cei care îl practică se apără spunând că „era o glumă” și în felul acesta evită să-și asume orice răspundere. Îi caracterizează mai degrabă pe cei care au probleme legate de agresivitate.
4 Umor auto-depreciativ, care apare când faci glume pe seama ta ca să te conectezi cu ceilalți, cu prețul de a fi agresiv cu tine însuți sau de a te promova ca victimă. E o formă nesănătoasă de umor, la care apelează de multe ori cei care se tem să fie victime ale unor atacuri și, atunci, fac glume abuzatoare la adresa lor înșiși înainte să o facă alții. E asociat cu o stimă de sine scăzută și anxietate.
Primele două sunt considerate forme pozitive de umor, în timp ce ultimele două sunt negative, pentru că efectele lor sunt dăunătoare pentru sine sau pentru ceilalți.
Rod A. Martin, profesor de psihologie care a cercetat umorul, a creat un instrument numit Humor Styles Questionnaire, prin care se poate analiza tipul de umor al unei persoane. Poți să faci și tu testul, aici.
Cum funcționează umorul bun și umorul rău
Potrivit lui Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, umorul este unul dintre cele mai adaptative mecanisme de apărare și ne permite să menținem o perspectivă sănătoasă în fața problemelor și adversităților cu care ne confruntăm în viață. Mulți alți teoreticieni în psihologie sunt de acord cu el și cred că umorul este cel mai dinamic mod de a face față vieții, traumelor și provocărilor de zi cu zi.
Evenimentele traumatizante ne afectează starea generală de bine, sănătatea mintală și emoțională. Uneori, trauma e atât de gravă, încât n-ar putea fi niciodată tratată cu umor, dar sunt și situații, mai puțin severe, în care umorul poate fi de ajutor.
Mai exact, umorul funcționează ca o formă de reevaluare cognitivă a unei situații. Prin el, privim situația dintr-o altă perspectivă, din care lucrurile nu mai par chiar atât de dramatice. Să faci haz de necaz te ajută să te detașezi puțin, să tragi aer în piept și, apoi, eventual, chiar să gestionezi mai bine situația. În loc să te lase să te prăbușești în fața unei probleme, umorul te ajută uneori să diseci anxietatea, astfel încât aceasta să nu mai aibă putere asupra ta, lăsând, astfel, loc pentru speranță.
Un studiu publicat în 2019 și care a analizat relația dintre stilurile de umor și depresie arată că persoanele cu depresie folosesc mai mult umorul auto-depreciativ și mai puțin umorul de auto-încurajare decât persoanele care nu suferă de depresie. În general, scorurile ridicate la cele două stiluri de umor pozitiv au fost corelate cu efecte pozitive asupra sănătății, iar scorurile mari la stilurile de umor negativ au fost corelate cu efecte negative asupra sănătății.
Cercetarea arată și că umorul nu este întotdeauna bun și că, în unele cazuri, în funcție de stilul de umor pe care îl practici, acesta îți poate afecta starea de bine și relațiile. Totuși, există o limitare importantă a studiului care, deși arată o corelație, nu arată și o cauzalitate. Practic, depresia e în legătură cu umorul considerat a fi negativ, dar nu se știe care dintre ele e cauza și care e efectul.
Dacă observi că urmezi un tipar în care faci glume pe seama ta, te ridiculizezi și îți bați joc de propriile slăbiciuni (umor auto-depreciativ) ca să te simți acceptat social prin faptul că îi faci pe alții să râdă, atunci umorul în cazul acesta este folosit ca un mecanism de apărare dezadaptativ. Poate să însemne negarea sau fuga de sentimente neplăcute, cum ar fi singurătatea sau teama de respingere.
În același timp, umorul agresiv poate fi un semn de desensibilizare și de dezangajare morală, astfel că cei care îl practică fac abstracție de standardele morale pentru a nu simți vinovăție sau rușine.
Rezumând, umorul te poate ajuta în situații dificile și poate face viața mai ușoară și mai plăcută. Cu toate acestea, atunci când umorul este unul care duce la ridiculizare – a noastră sau a altora – devine nociv.
