Totul despre bolile sistemului digestiv. Cum le depistezi și cum le tratezi

Tot ce trebuie să știi despre bolile sistemului digestiv. Cum le depistezi și cum le tratezi

Bolile sistemului digestiv sunt printre cele mai frecvente probleme de sănătate la nivel mondial, dar şi naţional. 5,9% din decesele înregistrate în 2018 în România au fost cauzate de afecţiuni ale aparatului digestiv, conform datelor statistice oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de Institutul Naţional de Statistică. Multe dintre problemele sistemului digestiv pot fi prevenite, aşa că este bine să ştim care sunt cele mai întâlnite, de ce apar şi care este tratamentul indicat.

Patologia digestivă este în creștere în ultimii ani ca urmare a stilului de viata modern care, în alimentație, se concretizează prin creșterea consumului de alimente înalt procesate, foarte bogate în grăsimi saturate, zaharuri concentrate cu absorbție rapida și sare, conform unui raport publicat în 2019 de Uniunea Gastroenterologică Europeană (United European Gastroenterology – UEG). Urmare a acestui consum, peste 52% din populaţia cu vârsta mai mare de 18 ani a statelor membre ale Uniunii Europene este catalogată ca fiind obeză, iar unul din trei copii de vârstă şcolară este supraponderal. 

Dintre statele europene, România se situează pe locul al doilea în ceea ce priveşte incidenţa obezităţii infantile, se menţionează în studiul citat, ceea ce indică faptul că în viitorul apropiat românii vor ajunge printre naţiile care se vor confrunta cu o problemă stringentă în rândul populaţiei adulte, dacă nu vor fi luate măsuri concrete. 

În prezent, ţara noastră se clasează printre statele europene în care populaţia adultă este cel mai puţin afectată, cu 9,4% de persoane obeze (9,1% bărbaţi şi 9,7% femei), în condiţiile în care sunt considerate obeze persoanele al caror indice de masă corporală (IMC) depăşeşte 30 kg/m2

Bolile sistemului digestiv. Ce sunt

Patologia digestivă apare ca urmare a unor dereglări ale tractului digestiv și/sau organelor anexe (cuprinzând deci totalitatea bolilor gastro-intestinale, hepatice și pancreatice) . Printre ele se afla constipaţia sau sindromul de intestin iritabil (patologii care deși nu sunt boli considerate grave sau amenințătoare de viață, sunt factori care pot scădea destul de mult calitatea vieții), dar și patologii serioase precum cancerul colorectal. În România, bolile digestive au fost cauza a 5,9% din decesele anului trecut, aşa cum arată un raport demografic al Institutului Naţional de Statistică

Ca informaţie de bază, trebuie să ştim că aparatul digestiv este format din tract digestiv (cavitate bucală, esofag, stomac, intestin subţire, intestin gros, rect şi anus) şi organe anexe (glande salivare, ficat, veziculă biliară şi pancreas). Toate acestea, împreună, au funcţia de a transporta şi de a procesa alimentele pentru a asigura elementele nutritive necesare organismului.

Simptome digestive frecvente 

Patologia digestivă frecvent diagnosticată:

Cele mai întâlnite probleme ale sistemului digestiv sunt, de regulă, destul de simplu de ţinut sub control sau de tratat în urma anumitor schimbări ale stilului de viaţă şi, de la caz la caz, cu medicaţie prescrisă. În alte situaţii, dereglările gastrointestinale pot semnala probleme medicale mult mai serioase. 

Greaţă şi vărsături 

Cauze

Nevoia incontrolabilă de a evacua conţinutul stomacului descrie senzaţia de greaţă pe care marea majoritate a persoanelor o resimte la un moment dat, din varii motive. Acest simptom este urmat de multe ori refluxul de vărsătură. Vărsăturile apar în urma unei contracţii puternice a stomacului care propagă conţinutul acestuia spre esofag şi apoi spre cavitatea bucală. 

Cauzele apariţiei greţurilor şi vărsăturilor pot fi diverse, începand cu cauze fiziologice precum sarcina (în special în trimestrul 1 si 3), continuând cu cauze mai putin serioase (gastrita de diverse cauze)  și terminând cu cauze serioase precum dereglări endocrinologice, boli neurologice sau chiar cancere (localizate nu doar în sfera gastro-intestinală) ori tratamente chimioterapice. Alte exemple de situații în care ne putem confrunta cu greata însoțită sau nu de vărsături: indigestie, toxiinfecţii alimentare, infecţii cu diverse virusuri, afecţiuni digestive cronice, sindromului de colon iritabil, bolii Crohn, bulimiei şi anorexiei, obstrucţiei intestinale, colecistitei, infecţiei cu Rotavirus, sindromului de reflux gastroesofagian, hepatitei, ulcerului gastroduodenal, pancreatitei, cancerului pancreatic, cancerului hepatic, administrării anumitor medicamente etc.

Tratament 

Atunci când greaţa sau vărsăturile nu apar pe fondul unei afecţiuni specifice, este recomandată hidratarea la 30 de minute după ultimul episod de vărsătură. Cantităţile moderate de apă sau ceai îndulcit sunt recomandate, urmând ca acestea să fie crescute gradual, dacă organismul le tolerează. 

Consultul unui specialist este necesar dacă apar semne ale deshidratării (sete, gura uscată, diminuarea eliminării de urină, senzaţie de slăbiciune şi oboseală), dureri de cap, confuzie, dureri abdominale constante, balonare etc. De regulă, pentru ameliorarea senzaţiei de greaţă, pot fi administrate antivomitive (antiemetice).

Trebuie menționat că pentru a ști cu siguranță motivele apariției senzației de greață sau vărsăturilor sunt necesare investigații medicale (analize de sânge, endoscopie, ecografie). Un prim episod de greață și vărsătură care se remite rapid nu este neapărat un simptom de îngrijorare întotdeauna (mai ales că de multe ori pacientul poate preciza ce i-a produs apariția acestor simptome, de multe ori poate indica clar o masa mai grea, o situație similară care i-a produs și în trecut asemenea simptome precum un anumit miros pentru o femeie însărcinată).

Trebuie însă mers la medic dacă simptomatologia continuă sau dacă apar și alte simptome (de exemplu, febra).

Prevenţie 

Prevenția episoadelor de greață și vărsături este dificil de făcut și se limitează doar la evitarea situațiilor cunoscute ca producătoare de aceste simptome: evitarea exceselor alimentare, evitarea excesului de alcool, constientizarea situațiilor în care exista o patologie precum tulburări de alimentație (anorexie, bulimie), ținerea sub control a patologiilor endocrinologice cunoscute.

Boli ale sistemului digestiv. Constipaţia

Cauze 

Constipaţia este caracterizată de existenţa a mai puţin de trei scaune în decursul unei săptămâni, cu o consistenţă dură, eliminarea acestora fiind realizată cu efort sau acuzând durere (definitia însă este în continuă ajustare; se poate încadra în termenul de constipație practic orice modificare a scaunului de la individ la individ, când scaunul este mai rar sau mai greu de evacuat ca înainte).

Poate să intervină balonarea abdominală asociată. De regulă, constipaţia apare în lipsa consumului optim de fibre, pentru că nu bem suficientă apă, intervin schimbări ale rutinei, cum ar fi călătoriile, lipsa de activitate fizica sau din cauza anumitor medicamente administrate.

De asemenea, constipaţia este frecventă în timpul sarcinii, urmare a faptului că nivelul crescut de hormoni poate duce la încetinirea sistemului digestiv, dar și în cazul unor boli nelegate direct de sistemul digestiv (de exemplu, funcționarea deficitară a glandei tiroide).

Tratament  

Adesea, medicul recomandă laxative în cazul constipaţiei prelungite, iar multe dintre acestea pot fi procurate fără reţetă. Laxativele sunt diferite în funcţie de modul în care acţionează:

Laxative de volum – absorb apa şi se umflă, facând scaunul mai voluminos și mai moale, stimulând astfel motilitatea intestinului secundar și fiind mai ușor de evacuat (exemplu lactuloza);

Laxative care înmoaie – lubrifiaza scaunul, practic o categorie de uleiuri precum uleiul de castor;

Laxative stimulante /iritative– laxative puternice care accelerează mişcarea şi irită intestinul, motiv pentru care nu este recomandată utilizarea îndelungată (exemplu ceaiul de crusin). 

Prevenţie

Constipaţia poate fi prevenită astfel:

  • consum suficient de lichide;
  • includerea în dieta zilnică a cel puţin 20 de grame de fibre, conform Manualului Merck, tratat de referinţă în literatura medicală , prin dieta sau prin suplimentarea cu fibre precum seminte de psyllium sau tărâțe , ușor accesibile în magazinele de tip Plafar.
  • exerciţiu fizic regulat;
  • ieșirea la toaletă în momentul în care simţim nevoia – nu este indicat să amânăm constant procesul.

Dacă aceste sfaturi nu se dovedesc a fi îndeajuns, este posibil ca subiacent constipației să fie o alta patologie pentru care este necesar consult medical. De asemenea, tot medicul este cel mai indicat pentru a oferi un sfat cu privire la cel mai potrivit laxativ întrucât de multe ori suntem tentați de a alege laxativul doar după reclamele de la tv sau după sfaturile celor din jur, lucru care poate fi de ajutor doar pe termen scurt sau poate duce la “dependenț” de un anumit laxativ.

Diareea

Cauze

Diareea este semnalată de prezenţa a trei sau mai multe scaune moi în decursul unei zile, uneori însoţite de crampe, sau pur si simplu cresterea numărului de scaune față de ce se întâmplă în mod normal.

Diareea poate fi cauzată de mai mulţi factori, printre care infecţii cu anumite bacterii sau virusuri preluate prin consumul unor alimente contaminate. O altă cauză poate fi consumul de produse lactate, în cazul persoanelor cu intoleranţă la lactoză, a cofeinei, anumitor îndulcitori artificiali, unii dintre aceștia acționând, după cum exemplificam mai sus, ca laxative osmotice.

Administrarea unor medicamente, cum ar fi antibioticele, pot duce la apariţia scaunelor frecvente, la fel şi anumite afecţiuni digestive, de exemplu sindromul colonului iritabil. 

Tratament

Diareea poate fi acută sau cronică, în funcţie de durată: 

Diareea acută – persistă de la câteva zile la 2 săptămâni. NU este recomandata automedicația cu antidiareice în cazul diareei acute pentru ca aceasta poate fi cauzata de infectii iar diareea este modalitatea organismului de apărare, creșterea numărului de scaune ducând la eliminarea factorului patogen. În cazul unei diareei acute care nu se remite este necesar consult medical.

Este important ca pacientul să se hidrateze bine în acest timp, se recomanda consumul de alimente care conțin potasiu (precum bananele) pentru a înlocui electroliții pierduți. Antidiareicul se va prescrie doar de către medic după eliminarea unor cauze infecțioase sau de alta natură.

Diareea cronică –persistă şi mai mult de patru săptămâni şi cauzele declanşării pot fi mult mai grave, de tipul unei boli inflamatorii intestinale sau chiar cancerului. În cazul diareei cronice este imperios necesar consultul medicului întrucât paleta de boli care pot produce acest simptom este extrem de largă și depășește sfera gastro-intestinală.

Aşa cum aminteam, tratamentul diareei implică un regim de restabilire, care include consumul de lichide pentru a le înlocui pe cele pierdute în timpul defecării frecvente, cu posibilitatea de a opta pentru săruri de rehidratare orală atunci când apa şi ceaiurile nu sunt suficiente. 

Trebuie evitate produsele lactate, sucurile de fructe sau carbogazoase pentru că diareea poate fi înrăutăţită de posibilul aport de lactoză, cofeină sau zahăr ale acestora. 

Medicaţia care nu necesită reţetă din partea medicului poate fi eficientă în cazurile uşoare de diaree, care nu durează mai mult de două zile. Este necesar să mergem la un specialist dacă scaunele moi şi frecvente sunt însoţite de febră ridicată, dureri abdomninale severe, deshidratare accentuată sau de prezenţa sângelui în scaun, ceea ce poate semnala o infecţie bacteriană. 

Prevenţie

Ca recomandări generale, diareea, una dintre cele mai frecvente probleme digestive, poate fi prevenită prin adoptarea unui stil de viaţă sănătos şi respectarea unor norme elementare de igienă:

  • Igiena mâinilor şi a alimentelor;
  • Calitatea apei potabile băute sau folosite la prepararea mâncării;
  • Regim alimentar echilibrat cu evitarea îndulcitorilor artificiali sau evitarea alimentelor cunoscute de pacient ca producătoare de diaree în funcție de sensibilitatea fiecăruia.

Hemoroizi sau boala hemoroidală

Cauze

Hemoroizii sunt vase de sânge umflate (dilatate), localizate la nivelul anusului. Acestia pot fi interni sau externi.

Pot deveni dureroşi, pot cauza mâncărimi, ba chiar şi sângerări. 

Cauzele apariţiei hemoroizilor sunt multiple, iar printre cele mai importante se numără excesul de kilograme, alimentaţie care include prea multe condimente şi prea puţine fibre, consumul de alcool, sarcina şi travaliul, sedentarismul, constipaţia etc. 

Tratament

Printre modalităţile de ameliorare a simptomelor problemelor homoroidale se numără băile locale cu apă călduţă, folosirea cremelor şi a supozitoarelor antihemoroidale si evitarea constipației. 

În cazurile grave poate fi necesară intervenţia chirurgicală clasică pentru îndepărtarea hemoroizilor, dar există şi opţiunea tehnicilor minim invazive. Procedura clasică, numită hemoroidectomie, este necesară în cazul hemoroizilor de grad 3 şi 4, are o rată de vindecare de 95% şi riscuri foarte mici de complicaţii.

Prevenţie 

Dieta zilnică trebuie îmbogăţită cu mai multe alimente bogate în fibre şi lichide pentru a preveni apariţia constipaţiei şi, drept urmare, a hemoroizilor. De asemenea, menţinerea unei toaletări atente şi constante a zonei este foarte importanta odata aceasta problema apărută. Sedentarismul este unul dintre factorii declanşatori, alături de obezitate, prin urmare faceţi cât mai multă mişcare fizică.

Refluxul gastroesofagian 

Cauze 

refluxul gastroesofagian
Refluxul gastroesofagian apare mai frecvent după 40 de ani.

Această afecțiune digestivă cronică apare atunci când acidul şi, uneori, bila din stomac ajung în esofag şi irită mucoasa esofagiană, ducând la apariţia unor simptome cum ar fi arsuri, râgâieli (eructaţii) şi regurgitaţii, durere în piept. 

Pentru a putea vorbi despre existenţa bolii de reflux gastroesofagian, aceste simptome trebuie să aibă o frecvenţă de cel puţin două ori pe săptămână, până la prezenţa lor zilnică. Boala de reflux gastroesofagian este mai întâlnită la persoanele adulte cu vârsta de peste 40 de ani. 

De asemenea, incidenţa este de 25%-75% la femeile însărcinate, dar simptomele dispar după naştere, în marea majoritate a cazurilor. Fumatul şi consumul excesiv de alcool, mesele bogate în grăsimi, cafeaua, băuturile carbogazoase, anumite medicamente, de tipul diazepam, estrogen, progesteron, aspirină, declanşează cel mai adesea refluxul gastroesofagian. 

Tratament 

Anumite modificări ale stilului de viaţă, cum ar fi renunţarea la fumat şi la alcool, ajustarea cantitativă a meselor şi reducerea lor la trei mese principale şi două gustări, scăderea în greutate, dacă ne confruntăm cu excesul de greutate, alături de tratamentul medicamentos sunt eficiente pentru a rezolva această problemă digestivă frecventă. 

Medicaţia specifică include, de regulă, antiacide (acţionează prin neutralizarea acidului gastric), protectorii de mucoasă, prokineticele (eliminarea mai rapidă a conţinutului stomacului) şi antisecretorii (reduc sau inhibă aciditatea gastrică).

În anumite situații (pacienți bărbați obezi peste 45 ani, antecedante familiale de cancere digestive superioare, scădere în greutate asociată etc, situații considerate cu risc) medicul va decide efectuarea unei endoscopii digestive superioare înainte de a prescrie tratamente antiacide, pentru a se asigura ca refluxul nu ascunde patologii mai grave.

Este necesar deci prezentarea la medic pentru a vă asigura ca nu vă aflați în categoria pacienților cu risc în cazul apariției acestei simptomatologii.

Prevenţie 

Pentru a preveni apariţia refluxului gastroesofagian, este necesar să îndeplinim câteva condiţii esenţiale:

  • Mâncarea trebuie mestecată pe îndelete pentru că ajută digestia şi, prin urmare, poate să împiedice apariţia acidului gastric în exces;
  • Greutatea normală ajută la prevenirea refluxului gastroesofagian. În caz contrar, grăsimea, mai ales cea acumulată în zona abodominală, presează stomacul şi declanşează refluxul acidului spre esofag; 
  • Ultima masă a zilei trebuie luată cu trei ore înainte de a merge la culcare, astfel încât conţinutul din stomac să aibă timpul necesar pentru a ajunge în intestine;
  • Tutunul alterează funcţionarea sfincterului esofagian inferior, astfel că fumatul este unul dintre principalii factori declanşatori ai refluxului gastroesofagian;
  • Reducerea sau eliminarea anumitor alimente şi băuturi care cauzează refluxul: usturoi, ceapă, condimente, băuturi carbogazoase, cafea, alcool, oţet etc.
  • Evitaţi să staţi întinşi în pat imediat după masă, iar dacă mergeţi la culcare la scurt timp după o masă copioasă, capul trebuie să stea mai ridicat față de restul corpului.

Boli ale sistemului digestiv. Gastrita

Gastrita – inflamaţie a mucoasei stomacului care poate fi cauzată de mai mulţi factori, printre care diverse tipuri de infecţii, stres sever, anumite medicamente iritante sau afecţiuni ale sistemului imunitar. 

Simptomele în formele uşoare includ greaţă, senzaţia de arsură şi dureri în partea superioară a abdomenului, vărsături, indigestie. 

Tratamentul diferă în funcţie de tipul gastritei şi se bazează pe administrarea de medicamente care neutralizează acidul din stomac şi reduc durerea (antiacide), blocanţi ai histaminei 2 (diminuează producţia de acid) şi inhibitori ai pompei de proton (scad producţia de acid).

În cazul infectiei cu helicobacter pylori se recomandă tratament antibiotic.

Ulcerul gastroduodenal

Ulcerul gastroduodenal – leziuni apărute la nivelul mucoasei gastrice sau a mucoasei intestinului subţire superior, mai exact a duodenului.

Printre cele mai întâlnite cauze care duc la producerea ulcerelor gastroduodenale se numără infecţia cu bacteria Helicobacter pylori şi administrarea îndelungată de antiinflamatoare de tipul aspirinei. 

Simptomele variază şi uneori pot fi confundate cu alte afecţiuni, cum ar fi refluxul gastroesofagian. Printre cele mai frecvente simptome pot fi enumerate dureri în capul pieptului care apar şi dispar, lipsa poftei de mâncare, scăderea în greutate, balonare, greaţă şi vărsături după mese, scaunul poate avea o culoare neagră sau cu urme de sânge de un roşu închis, atunci când este vorba despre ulcer hemoragic. 

Tratamentul include, de regulă, antibiotice pentru infecţiile cu Helicobacter pylori, medicamente pentru reducerea acidului sau care neutralizează acidul.  De reţinut că aproape 100 % din pacienţii cu ulcer duodenal şi între 70% şi 80 % din cei diagnosticaţi cu ulcer gastric prezintă infecţie cu Helicobacter pylori.

Esofagita

Esofagita inflamaţie a mucoasei care căptuşeşte esofagul cauzată de refluxul acidului gastric, de anumite infecţii,alergii sau de administrarea unor medicamente. Este caracterizată de senzaţia de dificultate la înghiţire şi de prezenţa durerilor toracice. 

Esofagita pot fi de mai multe tipuri: de reflux, eozinofilică (cauzată de diverse tipuri de alergii), limfocitară, infecţioasă, şi se tratează în funcţie de cauza declanşării afecţiunii. 

Dischinezia biliară 

Cauze 

În vezicula biliară este stocată bila sau fierea, un lichid galben-verzui, amărui, produs de ficat. Atunci când procesul de excreţie a bilei este afectat, procesul de digestie devine greoi, de unde şi denumirea populară de „bilă leneşă”

Astfel apar simptome ca balonare, constipaţie, greaţă, vărsături, dureri acute în partea abdominală dreaptă (colică biliară), dureri de cap şi stare de moleşeală, febră. 

Principalele cauze ale apariţiei acestei probleme digestive sunt alimentaţia nesănătoasă, de tip fast-food, obezitatea, dezechilibrele hormonale şi stresul. „De menționat este că mulți pacienți își pun singuri acest diagnostic. Totalitatea simptomelor de mai sus pot anunța boli mai grave și este necesara prezentarea și de aceasta data la medic pentru un control care să cuprindă, printre altele, o ecografie abdominala ce vizualizează, printre altele, nu doar vezica biliara, dar și ficatul și pancreasul”, recomandă medicul gastroenterolog Georgiana Mănăilă.

Tratament 

Dacă simptomele nu trec fără tratament medical şi după ajustarea regimului alimentar este necesara prezentare la medic întrucât poate fi vorba de colecistita acuta, data uneori de prezenta litiazei biliare (pietrelor în vezicula biliara sau pe căile biliare) sau de alte patologii mai complexe ale acestui organ. Uneori tratamentul nu se rezuma doar la antialgice ci poate fi  necesară colecistectomia (laparoscopică sau deschisă), intervenţie prin care se elimină vezicula biliară (a colecistului).

Prevenţie 

De regulă, urmarea unei diete sănătoase, pe bază de fructe, legume, carne slabă, peşte şi grăsimi sănătoase, seminţe, ulei de măsline, şi scăderea în greutate ar trebui să ne ferească de neplăcerile unei dischinezii biliare.

Sindromul de intestin iritabil 

Cauze 

Sindromul de intestin iritabil sau sindromul de colon iritabil este considerat una dintre cele mai comune tulburări gastrointestinale funcţionale, la nivel european fiind afectatată între 10% – 15% din populaţia adultă, aşa cum arată un studiu realizat de Organizaţia Mondială Gastroenterologică (World Gastroenterology Organisation -WGO). Persoanele care se adresează medicului şi sunt diagnosticate cu sindromul de intestin iritabil au vârsta cuprinsă între 30-50 de ani, femeile fiind afectate într-o măsură mai mare, arată acelaşi studiu. Printre cele mai întâlnite simptome se numără durerile abdominale, balonarea, diareea, constipația sau ambele, scaune care prezintă mucus etc. 

Deşi cauzele exacte ale acestui sindrom nu sunt în totalitate stabilite, au fost identificaţi o serie de factori care joacă un rol important: 

  • Modificări ale microflorei intestinale, respectiv ale bacteriilor din intestin;
  • Infecţii severe, cum sunt gastroenteritele cauzate de bacterii sau virusuri, care duc la dezvoltarea afecţiunii;
  • Legături defectuoase între sistemul nervos şi intestine, care pot declanşa dureri, diaree sau constipaţie în timpul procesului digestiv;
  • Fluctuaţii ale contracţiilor musculare în intestine, pe parcursul tranzitului alimentelor prin tractul digestiv. Contracţiile mai puternice decât în mod obişnuit pot duce la apariţia gazelor, balonării şi diareei, iar contracţiile slabe, care impun alimentelor un tranzit leneş, pot avea ca efect scaune tari;
  • Un număr mai crescut de celule ale sistemului imunitar în intestine, răspunsul imunitar crescut declanşând inflamaţie asociată cu durere şi diaree.  

Tratament 

Chiar dacă sindromul de intestin iritabil nu poate fi vindecat, anumite măsuri pot diminua simptomele. Schimbările în dietă, cum ar fi mese mai mici şi mai dese, în loc de trei mese principale pe zi, şi includerea mai multor alimente cu fibre, diminuarea stresului şi odihna pot ameliora neplăcerile. 

Medicul poate prescrie anumite medicamente, printre care spasmolitice, probiotice, psihoterapice, antidiareice, laxative, fibre vegetale naturale ori de sinteză etc.

Prevenţie

Un stil de viaţă echilibrat, cu o dietă zilnică sănătoasă, exerciţiu fizic, inclusiv exerciţii de relaxare a muşchilor, şi adoptarea unor modalităţi de a contracara efectele stresului (psihoterapie) pot juca un rol esenţial în prevenirea acestei tulburări digestive, nu numai în diminuarea simptomelor. 

Boala celiacă sau intoleranţa la gluten 

Cauze 

intoleranta la gluten
Foto: Shutterstock

Persoanele care suferă de boala celiacă nu pot tolera glutenul, o proteină care există în mod natural în grâu, secară, orz. Sistemul imunitar al acestor pacienţi reacţionează la interacţiunea cu glutenul afectând mucoasa intestinului subţire, boala celiacă fiind catalogată ca o afecţiune digestivă cronică, autoimună. Urmare a acestei reacţii, nutrienţii nu pot fi absorbiţi corespunzător, astfel încât pot să apară simptome ca diaree, constipaţie, oboseală, dureri abdominale sau balonare. 

Dacă această boală nu este tratată, apare riscul dezvoltării altor probleme grave de sănătate, cum ar fi anemie, osteoporoză sau anumite tipuri de cancer. Conform Asociaţiei Române pentru Intoleranţă la Gluten, 1% din populaţia lumii este afectată de această boală.

Tratament şi prevenţie 

Boala celiacă se bazează pe o dietă strictă, care exclude glutenul din alimentaţie pe întreaga durată a vieţii, ceea ce permite vindecarea mucoasei intestinale şi prevenţia altor complicaţii posibile. 

Pentru diagnosticarea bolii celiace trebuie făcute teste serologice și endoscopie digestivă superioară cu biopsie.

„Este important de menționat că multi pacienți, desi nu au boala celiacă, se simt mai bine după excluderea glutenului din dieta, devenind deja un fel de “moda” . Acest lucru poate fi real, întrucât glutenul este proteina care face alimentele făinoase pufoase, gumoase si deci mai gustoase însă la nivel gastro-intestinal produce îngreuarea digestiei. Nu este greșita excluderea glutenului din dieta dacă acest lucru ne face sa ne simțim mai bine, glutenul nefiind practic ceva indispensabil vieții. Diferenta însă între intoleranța la gluten non-celiaca si boala celiaca reală este faptul că în cazul celei de-a doua, dieta este strică (nepermițând nici o molecula de gluten sa “Scape” în dieta)”, mai explică medicul gastroenterolog Georgiana Mănăilă.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare