Tot ce trebuie să știi despre refluxul gastroesofagian la copii și adulți

    Copii sau adulți, cu toții avem din când în când reflux gastroesofagian, acea senzație de arsură și de întoarcere a alimentelor din stomac către gură. Când această problemă apare des, vorbim despre boala de reflux. La bebeluși și la copii, ea este greu de diagnosticat, fiindcă semnele sunt similare altor boli.

    Reflux gastroesofagian poate avea oricine după mesele copioase care provoacă indigestii. Dacă această problemă apare de cel puțin două ori pe săptămână, vorbim despre boala de reflux gastroesofagian (BRGE). Ea este cauzată de acidul gastric care ajunge în esofag și provoacă senzație de arsură sau durere în capul pieptului. Diagnosticul bolii de reflux gastroesofagian este dificil la copii și, mai ales, la bebeluși, pentru că ea poate fi ușor confundată cu alte suferințe.

    Pentru a înțelege ce se întâmplă în boala de reflux, este important să înțelegem traseul alimentar normal prin tractul digestiv. Alimentele mestecate și înghițite trec printr-un tub numit esofag, care face legătura dintre gură și stomac.

    La trecerea dintre esofag și stomac se află un sfincter, denumit medical sfincter esofagian. El este un inel muscular care funcționează ca o valvă: ar trebui să se deschidă pentru a permite alimentelor să ajungă în stomac și să se închidă pentru a împiedica întoarcerea conținutului gastric în cavitatea bucală. Când acest mecanism nu mai funcționează, adică atunci când valva nu se mai deschide și închide când ar trebui, traseul alimentar normal are de suferit, iar motivele pentru care se întâmplă acest lucru sunt diferite.

    Reflux ocazional versus boala de reflux gastroesofagian

    Dacă un adult poate spune clar ce simptome are și cât de des apar ele, copilul și, mai ales, sugarul cu boală de reflux gastroesofagian este dificil de diagnosticat. Un copil care regurgitează sau vomită ocazional poate avea doar un reflux gastroesofagian, dar fără a vorbi despre boala de reflux gastroesofagian.

    Mai ales în primul an de viață, refluxul este frecvent la cei mici, iar aceste episoade sunt considerate normale, fiziologice și nu trebuie să îngrijoreze părinții atâta vreme cât ele nu le afectează dezvoltarea și starea de sănătate. Bebelușii și copiii mici pot avea reflux gastroesofagian de mai multe ori pe zi, dar este anormal ca el să continue și după vârsta de 18 luni, potrivit specialiștilor Mayo Clinic, din SUA. 

    La bebeluși, sfincterul esofagian nu este pe deplin dezvoltat și funcțional, acesta fiind unul dintre motivele pentru care apare refluxul gastroesofagian normal, care nu este alarmant. Alte motive care contribuie la apariția lui:

    • Bebelușii stau la orizontală în cea mai mare parte a timpului;
    • Dieta în totalitate lichidă;
    • Prematuritatea. 

    Simptomele bolii de reflux gastroesofagian la cei mici sunt mai grave decât o regurgitare ocazională sau câteva crampe apărute din când în când. Refluxul ocazional nu ar trebui să irite gâtul și/sau esofagul și să provoace alte simptome decât o durere trecătoare de burtă. Boala de reflux, în schimb, afectează mucoasa esofagului, iar bebelușul cu o astfel de problemă are următoarele semne:

    • Refuză să mănânce;
    • Nu ia în greutate;
    • Are dificultăți de respirație;
    • Începe să regurgiteze abia după vârsta de 6 luni;
    • Este foarte irascibil după mese;
    • Varsă conținutul gastric în jet.

    Copiii mai mari, adolescenții și adulții cu boală de reflux acuză alte simptome decât bebelușii și copiii mici:

    • Durere și senzație de arsură în capul pieptului;
    • Tuse frecventă, răgușeală și/sau wheezing (respirație șuierătoare);
    • Durere la înghițit;
    • Senzație frecventă de greață;
    • Vărsături cu un lichid verde sau galben;
    • Vărsături cu sânge;
    • Scaune cu sânge.

    Copii versus adulți: cât de mult diferă refluxul gastroesofagian

    Simptomele pe care boala de reflux le are variază în funcție de vârsta copiilor. „Cel puțin până la adolescență, ele sunt diferite de ale adulților. Mulți adulți cu boală de reflux acuză arsuri gastrice, iar frecvența și severitatea lor poate fi măsurată și evaluată pe scale de simptome validate (…). Copiii cu boală de reflux gastroesofagian se plâng mai puțin de arsuri, cel puțin până mai târziu în copilărie sau până în adolescență”, explică profesorul Benjamin D. Gold, șeful catedrei de gastroenterologie, hepatologie și nutriție pediatrică la Universitatea Emory din Atlanta, SUA, citat de publicația Gastroenterology&Hepatology

    Boala de reflux se poate confunda cu alte suferințe la bebeluși

    Dacă refluxul gastric normal, ocazional dispare de la sine pe măsură ce bebelușul crește, boala de reflux nedepistată și netratată poate avea consecințe grave, cum ar fi restricția de creștere. Ea reprezintă un semnal de alarmă și necesită investigații amănunțite. Însă, pentru a putea pune diagnosticul de boală de reflux gastroesofagian, ea trebuie diferențiată de o serie de afecțiuni care se manifestă similar, dar se tratează diferit. 

    Refluxul gastroesofagian frecvent poate avea și alte cauze decât boala de reflux, iar această diferențiere poate fi o provocare la bebeluși și copii, în condițiile în care aceștia nu pot expune medicului simptomele pe care le au. Mai multe afecțiuni se manifestă prin reflux frecvent, dar dintre acestea, patru sunt mai frecvente și vor fi detaliate ulterior: 

    • Stenoza pilorică;
    • Intoleranțele alimentare;
    • Alergiile alimentare;
    • Esofagita eozinofilică. 

    Diagnosticul diferențial dintre stenoză pilorică, intoleranță alimentară, alergie și esofagită eozinofilică se face prin eliminarea, pe rând a acestor probleme digestive după mai multe investigații. De regulă, se începe cu cele mai puțin invazive pentru cei mici:

    • Analize de sânge și teste de urină: testarea anticorpilor alergici numiți IgE și alți parametri pentru a depista alte posibile cauze ale opririi din creștere și ale vărsăturilor, cum ar fi diverse infecții;
    • Ecografie abdominală și/sau radiografii pentru depistarea stenozei pilorice și a altor anomalii ale tubului digestiv;
    • Ph-metrie esofagiană, care determină nivelul de aciditate al esofagului;
    • Endoscopie digestivă pentru examinarea esofagului, stomacului și duodenului (se efectuează sub anestezie generală la bebeluși și copii). 

    Cum se tratează boala de reflux la cei mici

    Înainte de a recurge la un tratament medicamentos, medicii recomandă părinților să pună în aplicare câteva schimbări în obiceiurile de zi cu zi ale bebelușilor și copiilor mici. Acestea ar putea reduce severitatea și frecvența episoadelor de reflux gastroesofagian:

    • Mesele mici și dese;
    • Întreruperea meselor pentru a ajuta copilul să eructeze (să scoată gazele din stomac) prin bătăi ușoare pe spate;
    • Menținerea copilului în poziție verticală timp de 20-30 de minute după fiecare masă;
    • Eliminarea lactatelor din alimentația mamei care alăptează, pentru a verifica dacă o alergie este cauza refluxului;
    • Schimbarea formulei de lapte a copilului dacă el nu este alăptat;
    • Folosirea unor tetine care împiedică înghițirea aerului dacă este hrănit la biberon.

    Și în cazul adulților, anumite schimbări ale stilului de viață pot atenua boala de reflux gastroesofagian. Cele mai importante dintre ele sunt:

    • Mesele mici și dese, ca și în cazul copiilor;
    • Evitarea alimentelor condimentate, grase, prăjite și a celor acide;
    • Oprirea fumatului;
    • O poziție mai ridicată a capului pe pernă în timpul somnului;
    • Renunțarea la cafea, alcool și băuturi acidulate;
    • Renunțarea la mese și gustări pe timpul nopții; ultima masă ar trebui să fie cu cel puțin două ore înainte de culcare;
    • Scvăderea în greutate dacă bolnavul este supraponderal sau obez.

    De regulă, medicamentele care scad aciditatea gastrică prescrise uzual adulților nu sunt recomandate bebelușilor și copiilor mici atâta vreme cât boala de reflux nu creează complicații. Acest tip de medicație reduce absorbția calciului și a fierului și crește riscul unor infecții intestinale și respiratorii, potrivit specialiștilor Clinicii Mayo. 

    În cazul în care copilul nu ia în greutate, refuză să mănânce, are esofagul inflamat (esofagită), are astm bronșic (acestea fiind complicațiile bolii de reflux) și alte soluții de a reduce episoadele de reflux nu au avut efect, medicul specialist îi va prescrie astfel de medicamente. 

    Cu ce alte boli seamănă boala de reflux gastroesofagian

    Stenoza pilorică

    Această boală destul de rar întâlnită la bebeluși și copii reprezintă o îngustare a sfincterului aflat între stomac și duoden împiedică golirea conținutului stomacului în intestinul subțire. Stenoza pilorică nu este depistată imediat după naștere. Ea se dezvoltă treptat, începând cu săptămânile trei-cinci de viață și afectează mai mult bebelușii băieți decât fetițe, potrivit specialiștilor Clinicii Mayo, din SUA

    Simptomele stenozei sunt similare bolii de reflux gastroesofagian, de unde și dificultatea în diagnosticul celor două. Bebelușul cu stenoză pilorică:

    • Vomită după hrănire. Laptele, indiferent dacă este de sân sau formulă, este regurgitat în jet. Stenoza poate fi mai puțin severă inițial, dar, pe măsură ce sfincterul se îngustează, ea se agravează și episoadele de vomă devin tot mai severe. Uneori, voma poate conține și sânge.
    • Foame permanentă. Bebelușii care au stenoză pilorică vor o nouă masă după ce au vomat. 
    • Contracții abdominale. După hrănirea bebelușului și înainte de a vomita, în partea de sus a abdomenului său (abdomen superior) se pot vedea uneori contracții care se aseamănă cu valurile. Acestea sunt provocate de mușchii abdominali care încearcă să treacă alimentele/lichidele prin sfincterul îngustat. 
    • Deshidratare. Ca urmare a episoadelor frecvente de vomă, există un risc mare ca bebelușul să se deshidrateze. Plânsul fără lacrimi și starea de letargie sunt două semne vizibile ale deshidratării. De asemenea, numărul mai redus de scutece schimbate sau cantitatea prea mică de urină din scutec trebuie să alarmeze părinții cu privire la acest risc.
    • Constipație. Stenoza pilorică face dificilă trecerea alimentelor în intestine, motiv pentru care bebelușii care suferă de această boală se constipă.
    • Probleme de greutate. Stenoza pilorică face dificilă asimilarea alimentelor, ceea ce împiedică bebelușii să ia în greutate. 

    Motivele pentru care apare stenoza nu sunt bine cunoscute, dar cauzele genetice și factorii de mediu ar putea juca un rol în apariția ei. Factori de risc pentru stenoza pilorică sunt istoricul familial, nașterea prematură, fumatul în timpul sarcinii, hrănirea la biberon și administrarea de antibiotice la naștere. 

    Netratată, stenoza duce la deshidratare, dezechilibre electrolitice, stagnarea și apoi pierderea în greutate sau chiar aspirația conținutului gastric în plămâni, cu risc de a suferi pneumonie de aspirație, care pune viața în pericol.

    Singurul tratament care poate rezolva stenoza pilorică este chirurgical, dar intervenția este minim invazivă la cei mici. 

    Intoleranțele alimentare

    Spre deosebire de alergiile alimentare, care sunt mult mai severe în manifestări, intoleranțele au simptome mai puțin severe și limitate la cele digestive. Persoanele care suferă de intoleranțe pot consuma cantități mici din alimentele care le fac rău fără a resimți stări neplăcute.

    Alimentele bogate într-o substanță numită histamină sunt cele vinovate de apariția intoleranțelor alimentare. Cel mai frecvent incriminate atât în cazul copiilor care au început diversificarea, cât și al adulților sunt laptele, brânzeturile fermentate, peștele, albușul de ou, conservele de carne, căpșunele, fragii, zmeura, ciocolata, carnea roșie, roșiile, strugurii. 

    Simpla excludere a acestor alimente din dieta zilnică este suficientă pentru a preveni apariția simptomelor neplăcute ale intoleranței:

    • Reflux gastroesofagian;
    • Agitație și nervozitate;
    • Balonare, colici;
    • Diaree;
    • Prezența mucusului în scaun;
    • Eczeme;
    • Refuzul de a mânca anumite alimente;
    • Refuzul de a fi alăptat;

    Intoleranțele sunt depistate prin eliminarea succesivă a anumitor alimente din lista celor care ar putea produce neplăceri și, apoi, reintroducerea lor în dietă pentru verificarea efectelor.

    În cazul copiilor alăptați exclusiv, intoleranța alimentară poate fi cauzată și de substanțele care ajung în laptele matern din alimentația mamei. În acest caz, ea trebuie să își modifice dieta, iar când bebelușul va trece la o alimentație solidă, alimentele suspectate pentru această reacție ar trebui eliminate.

    Cauzele intoleranțelor alimentare sunt:

    • Absența unor enzime la nivel digestiv care fac posibilă digerarea anumitor alimente. Intoleranța la lactoza, cea mai frecventă intoleranță de tip alimentar, este cauzată de lipsa unei enzime numite lactază, care absoarbe și digeră lactoza;
    • Sindromul de colon iritabil. Această boală digestivă provoacă diaree, constipație și crampe abdominale;
    • Sensibilitate la anumiți aditivi alimentari. Cel mai adesea incriminați sunt sulfiții utilizați pentru conservarea fructelor uscate și a conservelor. 
    • Factori psihologici. Unele alimente pot declanșa o reacție psihică de respingere, asociată cu simptome digestive. 
    • Boala celiacă. Pe lângă problemele gastrointestinale pe care le provoacă, boala celiacă provoacă și alte simptome decât digestive, cum ar fi durerile articulare și de cap. Această boală cronică este declanșată de gluten, o proteină care se găsește în structura cerealelor. 

    Alergiile alimentare

    Alergiile alimentare au simptome asemănătoare intoleranțelor, dar, spre deosebire de acestea, ele implică și sistemul imunitar, care declanșează o reacție exagerată la proteinele din alimente. În unele cazuri, alergiile pot fi atât de severe, încât pun viața în pericol. Reacția alergică poate apărea la câteva ore de la ingestia unui aliment, dar chiar și după mai multe zile de la consum. 

    Alergiile alimentare nu se manifestă prin reflux gastroesofagian, dar ele pot fi confundate cu boala de reflux la bebeluși, din cauza vărsăturilor pe care de multe ori le provoacă. Alte simptome ale alergiilor sunt:

    • Crampele abdominale;
    • Umflarea limbii, buzelor și/sau a țesutului din jurul ochilor;
    • Iritațiile și mâncărimile pielii;
    • Rinita și/sau conjunctivita alergică;
    • Răgușeala;
    • Tulburările respiratorii și sufocarea în cazurile severe.

    Alimentele care pot declanșa alergii deopotrivă la copii și la adulți sunt laptele, ouăle, cerealele, soia, alunele, nucile peștele și fructele de mare. Dintre toate, ouăle, laptele și alunele sunt cele mai frecvente cauze de alergii, potrivit specialiștilor de la Johns Hopkins Medicine

    În unele cazuri, alergiile dispar treptat, pe măsură ce copiii cresc. În altele, ei trebuie să evite pentru toată viața anumite alimente. Prin laptele matern pot ajunge la bebeluș cantități mici din alergenul la care acesta este sensibil. Prin urmare, alimentația mamei trebuie modificată pentru a putea continua alăptarea. 

    Esofagita eozinofilică

    O altă boală care are printre simptome refluxul gastroesofagian este esofagita eozinofilică, o afecțiune a esofagului declanșată de diverși alergeni. Reacția exagerată a unui alergen duce la proliferarea eozinofilelor (leucocite) în mucoasa peretelui esofagului. Ca urmare, apare o inflamație a esofagului. 

    La copii, esofagita eozinofilică se manifestă prin:

    • Dureri abdominale;
    • Greață, vărsături, regurgitări frecvente;
    • Probleme de creștere;

    La adulți, pe lângă aceste simptome, mai pot apărea durerea și dificultatea la înghițire. Ca și în cazul alergiilor, trebuie identificate alimentele care produc esofagita și eliminate apoi din dietă. Aceleași produse care provoacă alergiile sunt vinovate și pentru esofagita eozinofilică: laptele, ouăle, arahidele, alunele și soia. 

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook