Boala inflamatorie pelvină netratată la timp lasă cicatrice permanente. Cum știi că o ai și cum o tratezi corect

Anexita sau boala inflamatorie pelvină este un diagnostic foarte des întâlnit, cu o incidență foarte mare în rândul femeilor sub 25 de ani, și reprezintă infecția organelor genitale interne – uter, trompe uterine, ovare.

Nediagnosticată și netratată corespunzător, această afecțiune poate duce la infertilitate. Boala inflamatorie pelvină afectează 3 din 5 femei active sexual.

---

„În cele mai multe dintre cazuri, această afecțiune este cauzată de infecția cu Chlamydia trachomatis sau Neisseria gonorrhea și, mai rar de Ureaplasma urealyticum sau E. coli. Dar boala inflamatorie pelvină poate să apară și în urma unui avort, a unei nașteri, după inserarea unui dispozitiv intrauterin în scop contraceptiv, cum este steriletul, în urma unui chiuretaj biopsic.“

Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate

---

Factori de risc pentru inflamație pelvină

Medicul ginecolog precizează că cel mai important factor de risc pentru anexită îl reprezintă viața sexuală foarte activă, începută foarte devreme, cu mai mulți parteneri, fără a folosi prezervativul.

Alte cauze includ, potrivit ginecologului:

• dușurile vaginale cu produse neadecvate și cu o frecvență mare;
• folosirea în exces a tampoanelor vaginale;
• igiena necorespunzătoare în timpul menstruației (o sursă importantă de bacterii);
• mucus cervical prea alcalin;
• slăbirea sistemului imunitar.

Găsește aici trucuri pentru îmbunătățirea imunității, în cazul adulților.

Mai mule tipuri de bacterii pot provoca boala inflamatorie pelvină, inclusiv cele cu transmitere sexuală. Mai întâi, bacteriile ajung în vagin și declanșează aici o infecție. Dacă nu este tratată, în timp, infecția urcă în aparatul reproducător până la organele pelvine: uter, trompe uterine și ovare.

În mod normal, când bacteriile intră în vagin, colul uterin împiedică răspândirea lor către celelalte organe. Dar atunci când colul uterin e infectat cu o boală cu transmitere sexuală (BTS), precum gonoreea și chlamydia, colul este mai puțin capabil să împiedice bacteriile să ajungă în pelvis.

Află cum se manifestă și ce riscuri au și alte infecții cu transmitere sexuală precum:

• tricomoniaza,
• sifilis,
• herpes genital.

Analize care pot preveni anexita

Gonoreea și chlamydia netratate cauzează aproximativ 90% din cazurile de anexită. Alte cauze includ:

• avorturi,
• naşteri,
• proceduri pelvine,
• inserarea unui sterilet, fie din cupru, fie hormonal. Riscul este cel mai mare în primele săptămâni după inserție. De multe ori, acest tip de infecție poate fi prevenit prin testarea pentru BTS în timpul plasării steriletului.

Orice persoană activă sexual ar trebui să discute cu medicul de familie sau medicul ginecolog – în cazul femeilor – sau cu urologul – în cazul bărbaților – în legătură cu analizele pentru depistarea BTS.

E obligatoriu ca analizele să fie făcute imediat după debutul vieții sexuale, apoi de fiecare dată când ai un partener nou sau când apar anumite simptome.

Află de aici cât costă analizele care depistează infecțiile cu transmitere sexuală.

Boala inflamatorie pelvină, simptome

Potrivit ginecologului, anexita poate să debuteze fără simptome evidente. Dar atunci când se instalează, manifestările pot fi:

• dureri intense în ambele părți ale bazinului;
• senzații de arsură la stomac însoțite de multe ori de dureri, greață, balonare, constipație;
• febră ușoară;
• modificarea secrețiilor vaginale (miros puternic și neplăcut);
• dereglări ale menstruației;
• sângerări între menstruații;
• disconfort în timpul actului sexual;
• dureri și usturimi la urinare;
• dureri pelvine la ovulație.

Investigații necesare: examen de secreții și ecografie transvaginală

Este important să mergi cât mai curând la medicul ginecolog dacă ai oricare dintre simptomele de mai sus. Întârzierea tratamentului pentru boala inflamatorie pelvină crește riscul de complicații grave pe termen lung.

„Diagnosticul se pune după un consult de specialitate, teste de laborator și examen de secreție vaginală ce pot identifica germenii care au dus la apariția bolii.“

Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate

Ca metode de diagnostic se folosesc și ecografia transvaginală, care oferă informații despre uter și ovare, și cea abdominală.

Ambii parteneri urmează tratament cu antibiotic pentru boala inflamatorie pelvină

Tratamentul prompt cu medicamente recomandate de medic poate elimina infecția care provoacă boala inflamatorie pelvină. Dar cicatricele sau leziunile la nivelul aparatului reproducător pe care le-a cauzat deja sunt ireversibile. De obicei, tratamentul include:

• antibiotice. Medicul poate prescrie o combinație de antibiotice pe care trebuie să le iei imediat. După primirea rezultatelor testelor de laborator, poate ajusta însă rețeta, pentru a se potrivi mai bine cu cauza infecției. Probabil va fi nevoie să ajungi la medic după trei zile pentru a te asigura că tratamentul funcționează;
• tratament pentru partenerul de cuplu. Pentru a preveni reinfectarea, partenerul sau partenerii sexuali trebuie examinați și tratați. În cazul lor, infecția ar putea să nu aibă niciun simptom vizibil, dar tot vor avea nevoie de antibiotic;
• abstinența temporară. Evită contactul sexual până când tratamentul este finalizat și simptomele au dispărut;
• operația, dar aceasta este rareori necesară. Totuși, dacă un abces se rupe sau amenință să se rupă, poate fi necesar drenajul acestuia. De asemenea, este posibil să fie nevoie de o intervenție chirurgicală dacă pacienta nu răspunde la tratamentul cu antibiotice sau are un diagnostic discutabil, cum ar fi atunci când unul sau mai multe dintre semnele sau simptomele bolii inflamatorii pelvine sunt absente.

Citește aici care sunt consecințele abstinenței sexuale pe termen lung.

În cazul gravidelor și al pacientelor grav bolnave, poate fi nevoie de spitalizare. Este posibil să fie nevoie de antibiotice intravenoase, urmate de tratament oral cu antibiotice.

Controlul ginecologic la finalul tratamentului cu antibiotic este esențial

„De cele mai multe ori, tratamentul constă în administrarea de antibiotic pentru ambii membri ai cuplului și are o durată de două săptămâni. Este necesară revenirea la control la aproximativ 3 zile, apoi la o săptămână și apoi la finalul perioadei de tratament pentru a urmări evoluția bolii.”

Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate

În mod normal, după primele zile de tratament, simptomele dispar, iar tentația pacientelor de a întrerupe tratamentul este foarte mare. Însă este o atitudine greșită, atrage atenția ginecologul! Tratamentul trebuie urmat în totalitate și la fel de important este controlul medical la finalul acestuia.

Anexita netratată, risc de infertilitate sau de sarcină extrauterină

Boala inflamatorie pelvină netratată ani la rând poate provoca cicatrizarea țesutului în interiorul trompelor uterine. Unele dintre modificările cauzate de anexită sunt permanente.

„Cele mai importante complicații ale bolii inflamatorii pelvine sunt infertilitatea, riscul crescut de sarcină extrauterină și pelviperitonita (inflamația peritoneului zonei pelviene).“

Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate

Află de aici ce boli pot duce la infertilitate feminină și de aici care sunt factorii de risc pentru infertilitatea masculină.

De asemenea, infecția se poate răspândi și în alte părți ale corpului. Dacă ajunge în sânge, poate pune viața în pericol.

Medicul precizează că boala inflamatorie pelvină poate fi prevenită astfel:

• efectuarea controalelor ginecologice regulate,
• limitarea la un singur partener sexual,
• folosirea prezervativelor,
• evitarea spălăturilor vaginale dese.