Antibioticele se prescriu excesiv în COVID-19. De ce nu trebuie luate preventiv și când sunt cu adevărat utile

Foarte rar sunt necesare antibiotice în COVID-19 și în niciun caz nu se iau preventiv. Cu toate acestea, luni la rând, românii infectați cu noul coronavirus au luat azitromicină din primele zile de boală, uneori la recomandarea medicilor, alteori din proprie inițiativă. În spitale, bolnavii au primit adesea inutil antibiotice. Ele s-au prescris excesiv în această pandemie și riscăm să devină ineficiente în tratarea altor infecții.

„Pe 13 noiembrie am aflat că am COVID-19 și mi-am sunat medicul de familie, cum este normal. Mi-a recomandat câteva suplimente alimentare, paracetamol în caz de febră și antibiotic. Nu aveam febră, doar cu gustul și mirosul aveam probleme, dar mi-a spus să iau totuși Azitrox. M-am mirat, știam că antibioticele se dau în infecții bacteriene și boala asta e cauzată de un virus. «Este medic, știe mai multe decât mine», mi-am spus, așa că m-am conformat. Am luat tot tratamentul. Eram destul de panicată încât să încerc orice ca să nu fac vreo formă gravă de boală. Am trecut cu bine peste ea, dar aud acum pe la televizor medici care spun că antibioticele sunt inutile în infecții virale și să nu mai luăm pentru COVID-19. Nu mai înțeleg nimic. Cine are dreptate? Este bun sau nu antibioticul ca tratament pentru COVID-19?”, ne-a întrebat Cristina Neamțu, o cititoare, pe pagina de Facebook Smart Living. Ca ea sunt mulți români care au primit antibiotic chiar de la debutul infecției COVID-19 și chiar dacă aveau forme ușoare de boală. 

Antibioticele sunt rareori necesare în COVID-19

Noul protocol de tratament pentru COVID-19 publicat pe 3 decembrie 2020 de Ministerul Sănătății face o precizare foarte clară cu privire la antibiotice: „nu se utilizează în tratamentul COVID-19; ele se prescriu rareori, deoarece coinfecțiile cu SARS-CoV-2 sunt rare – se administrează antibiotic doar dacă se demonstrează o infecție bacteriană concomitentă sau supraadăugată”. 

Sunt puține situațiile în care se întâmplă să facem o coinfecție bacteriană în COVID-19, ne confirmă și dr. Rodica Tănăsescu, vicepreședintele Asociației Medicilor de Familie București-Ilfov (AMF-B). Coinfecțiile bacteriene și fungice apar rar la bolnavii COVID-19, arată și un studiu german publicat în Jurnalul European de Microbiologie Clinică și Boli Infecțioase.

Doar 4,2% dintre pacienții testați au avut rezultat pozitiv pentru o infecție bacteriană, au observat cercetătorii. Riscul de a face o coinfecție bacteriană pare să fie semnificativ mai mic în COVID-19 decât în gripă, potrivit datelor de la Ministerul Sănătății. 

În mod clar, o infecție virală nu se tratează cu antibiotice decât în câteva situații speciale, ne-a spus dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecțioase la Institutul „Matei Balș” din Capitală. Cu toate acestea, „s-a observat că a crescut mult consumul de antibiotice în aceste luni de pandemie – de azitromicină, dar și de doxiciclină și de altele”, spune specialistul. 

Dintre toate antibioticele, Azitrox, denumire comercială pentru azitromicină, a fost cel mai prescris în aceste luni de pandemie. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) apreciază că azitromicina face parte din categoria antibioticelor cu o importanță critică pentru medicina umană. Clasamentul celor mai importante antimicrobiene este disponibil în acest document.  

De ce au recomandat medicii antibiotice până acum

Sunt români care iau antibiotice din proprie inițiativă la orice răceală, dar cei mai mulți au primit indicație pentru ele de la medici în contextul COVID-19. Când recomandarea vine de la un specialist, pare nejustificat să te îndoiești că este corectă.

Oficial, antibioticele nu au făcut niciodată parte din protocolul românesc pentru tratamentul COVID-19 în afara situațiilor în care bolnavii fac coinfecții bacteriene.

Cu toate acestea, mulți medici de familie și infecționiști le-au recomandat luni la rând chiar din faza incipientă de boală.

De ce au considerat medicii până acum că azitromicina este utilă în COVID-19 ne explică președintele Colegiului Farmaciștilor România, prof. univ. dr. farm. Dumitru Lupuliasa. „Azitromicina are acțiune bactericidă (n.r. – distruge bacteriile), dar inhibă și sinteza proteica în organism. Pătrunderea virusului SARS-CoV-2 în organism este facilitată de o anumită proteină, iar faptul că azitromicina inhibă sinteza proteică a dus la concluzia că blochează multiplicarea virusului în organism, deci ar fi utilă ca tratament al infecției COVID-19. Între timp, au apărut studii care contestă eficiența ei și nu a mai fost recomandată. Medicii care o prescriu în continuare fie au rămas pe indicația veche, fie au observat poate din experiența personală că este eficientă de la debutul bolii”, spune profesorul Lupuliasa. 

În cazurile severe de COVID-19, azitromicina nu aduce niciun beneficiu bolnavilor, este concluzia recentă a studiului Recovery, cel mai mare studiu clinic pentru tratamentele împotriva infecției cu noul coronavirus. Acest antibiotic nu influențează rata mortalității, nu reduce nevoia de ventilație mecanică și nici nu scade durata spitalizării, potrivit studiului. Combinația de hidroxiclorochină cu azitromicină nu s-a dovedit nici ea eficientă în infecția cu noul coronavirus. 

Medicii de familie justifică administrarea azitromicinei prin lipsa unui protocol clar pentru formele ușoare și medii de COVID-19, „în așa fel încât medicul de familie să fie mai bine orientat, la fel ca cel de spital. Acest protocol există acum și este în acord cu recomandările internaționale. Trebuie să înțelegem că tot ce înseamnă COVID-19 a fost o bâjbâială în primele luni, pentru că această infecție a fost total necunoscută, cu un comportament destul de atipic și în toată lumea s-au încercat în aceste luni fel de fel de scheme terapeutice, de investigații și abordări, unele reușite, dar și mai multe care s-au dovedit ineficiente în timp”, spune dr. Rodica Tănăsescu.

„Au circulat în aceste luni de pandemie niște documente, chiar de pe la unele spitale, care făceau recomandare pentru antibiotic și în formele ușoare de COVID-19. Pe de altă parte, există și colegi care au cedat la presiunea unor pacienți care au cerut insistent antibiotice”. 

Dr. Rodica Tănăsescu, vicepreședintele Asociației Medicilor de Familie București-Ilfov (AMF-B)

Care sunt semnele unei coinfecții bacteriene în COVID-19

Coinfecțiile bacteriene apar, de regulă, la bolnavii cu forme severe de COVID-19, au observat autorii studiului german citat anterior. În infecția cu noul coronavirus, cele mai frecvente situații în care trebuie administrate antibiotice sunt pneumonia bacteriană suprapusă peste cea virală și angina streptococică – o infecție a faringelui, a amigdalelor sau a ambelor cu streptococ de grup A (bacterie). Angina streptococică provoacă dureri și dificultate la înghițire, febră mare (38-39 de grade Celsius) și stare generală de rău. 

Fără analize specifice, o pneumonie virală este greu de diferențiat de una bacteriană. „În COVID-19, semnele unei coinfecții bacteriene pot fi reapariția unui puseu important de febră și alterarea stării generale după o perioadă în care bolnavul s-a simțit mai bine. Există și alte semnale de alarmă, dar, pentru că vreau să împiedic automedicația, trebuie să lăsăm ca ele să fie evaluate de un medic”, spune dr. Rodica Tănăsescu. 

Cum se pune un diagnostic corect de coinfecție bacteriană în COVID-19

Pentru diagnosticarea corectă a unei infecții bacteriene care se suprapune cu COVID-19, bolnavii trebuie să țină legătura cu medicul lor de familie și să-l anunțe dacă apar simptome noi sau modificări ale stării lor.

Dacă medicul de familie consideră că există semne de coinfecție bacteriană, va recomanda bolnavului să meargă la spital pentru investigații. Pentru că se află în izolare și nu îi este permis să se deplaseze singur la spital, el trebuie să apeleze serviciul de ambulanță și să menționeze că medicul de familie i-a făcut recomandarea de a efectua investigații la spital, ca urmare a agravării stării lui. 

Ajuns la spital, bolnavul va fi evaluat de un medic infecționist și va efectua analize specifice menite să identifice o eventuală coinfecție bacteriană, dar și alte investigații, pentru o evaluare corectă și completă a stării de sănătate.

„În general, când în COVID-19 apar semne de agravare a bolii, este nevoie de spital pentru investigații pe care noi nu le putem acorda pacienților noștri, cum sunt D-dimerii (un marker pentru tulburările de coagulare), și pentru tratamente pe care, din nou, nu le putem prescrie, cum sunt antiviralele, anticoagulantele sau imunoglobulinele”, explică dr. Rodica Tănăsescu. 

În infecțiile bacteriene, în general, este bine să nu utilizăm antibiotice cu spectru larg, așa cum este azitromicina. Sunt mai indicate cele care au o acțiune țintită pe un anumit tip de bacterie, spune prof. dr. farm. Dumitru Lupuliasa.

De aceea, pentru un tratament corect și țintit, medicii ar trebui să le facă bolnavilor analize specifice care să confirme infecția bacteriană și tipul de bacterie.

În realitate, lucrurile se pot întâmpla diferit în spitalele COVID-19. „Diagnosticarea coinfecțiilor bacteriene este complexă chiar și în cele mai bune circumstanțe, iar în contextul pandemiei de COVID-19, el este o provocare, pentru că există tendința de a evita procedurile (n.r. – de diagnostic) și de a reduce expunerea personalului medical la COVID-19”, scrie Amy Sarah Ginsburg, doctor în medicină la Universitatea din Washington, în revista The Lancet. 

Rezistența la antibiotice, o problemă agravată de pandemie

Cu cât se prelungește mai mult pandemia actuală, cu atât mai vulnerabili vom fi în fața unei pandemii viitoare. Antibioticele s-au prescris excesiv în aceste luni și au alimentat o problemă care făcea deja peste 700.000 de victime în fiecare an: rezistența la antimicrobiene.

Între 79% și 96% dintre cei care au luat antibiotice în aceste luni nu aveau COVID-19, dar și le-au administrat în speranța că vor preveni îmbolnăvirea, semnalează un studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în 9 țări europene.

Până la 75% dintre bolnavii cu forme grave de COVID-19 au primit antibiotice în spital, deși nevoia reală a fost estimată la cel mult 15%. 

Românii erau deja fruntași la automedicația cu antibiotice și la infecțiile produse de bacterii rezistente. Peste 4,5 milioane de români tratează cel puțin o dată pe an răcealile cu antibiotice, semnala un studiu realizat în 2019 de Societatea Română de Rinologie și citat de Mediafax. 

Rezistența la antibiotice apare atunci când bacteriile nu mai pot fi distruse de aceste medicamente. Bacteriile, ca orice alt microorganism, au un singur scop: supraviețuirea. Ca să nu mai fie ușor distruse de antibioticele folosite uzual, ele capătă mutații care le cresc rezistența. 

„Antibioticele sunt o mare invenție a omenirii care a salvat milioane de vieți. Totuși, folosirea abuzivă și irațională a acestora a făcut să avem tot mai multe infecții bacteriene pe care nu vom avea cu ce să le mai tratăm. Cercetarea medicală a adus puține antibiotice în ultimii 30 de ani, așa că, dacă nu le vom folosi rațional, cele existente nu vor mai avea nicio eficiență”, spune dr. Rodica Tănăsescu. 

Antibiotice în COVID-19: azitromicina are multe efecte adverse

Pe lângă rezistența antimicrobiană, administrarea excesivă și inutilă de antibiotice în COVID-19 vine și cu alte riscuri. Azitromicina, antibioticul cel mai folosit în pandemia de coronavirus, nu este lipsită de efecte adverse.

„Unele persoane pot să aibă o hipersensibilitate la acest antibiotic și aceasta este o contraindicație majoră. După administrarea de azitromicină pot să apară reacții adverse gastrointestinale (vărsături, greață, diaree) sau creșteri a valorilor transaminazelor hepatice. Ea poate să dea și tahicardie, aritmii, edeme, urticarii sau constipație, chiar și după un interval scurt de administrare”, potrivit prof. dr. farm. Dumitru Lupuliasa. 

Asocierea azitromicinei cu alte medicamente, cum sunt antiacidele și ciclosporina, poate duce la apariția unor reacții adverse. În general, este este bine ca toate antibioticele să fie administrate cu probiotice și să fie susținute de o alimentație corectă și echilibrată, care să împiedice apariția dezechilibrelor intestinale, recomandă specialistul. 

Automedicația este periculoasă în orice circumstanțe, dar cu atât mai mult în contextul infecției COVID-19. Ea poate complica boala și poate prelungi drumul până la vindecare, atrage atenția profesorul Lupuliasa.